Bine ati venit !!! aici voi incerca sa va ajut sa intelegeti ce inseamna autismul si sa va pun la dispozitie materiale de lucru.

Sindromul Noonan


Definiţie clinică

Sindromul Noonan este o afecţiune genetică definită prin înălţime mică, anomalii ale inimii, gât lat, formă particulară a toracelui (proeminent în partea superioară şi scobit în partea inferioară), întârziere a dezvoltării, testiculi necoborâţi şi aspect caracteristic al feţei. Faţa se schimbă considerabil în timp. Relativ frecvent se asociază tulburări ale coagulării şi anomalii ale circulaţiei limfatice.

Boala se manifestă la fel la bărbaţi şi la femei (deşi uneori este denumită în mod greşit „Sindrom Turner la bărbaţi”, ceea ce ar însemna că nu se întâlneşte la femei) şi se transmite autozomal dominant. Cea mai frecvent implicată genă este PTPN11 şi are rol în dezvoltarea valvelor cardiace.

Afecţiunea a fost descrisă în 1963 de către Noonan şi Ehmke, deşi elemente ale fenotipului au fost menţionate încă de la începutul secolului XIX.

Frecvenţa bolii

Incidenţa Sindromului Noonan a fost raportată a fi de 1/ 1.000 – 1/ 2.500 de indivizi, deşi aspectul clinic discret pare să apară la 1/ 100 persoane. Vârsta medie la care se stabileşte diagnosticul este de 9 ani.

Aspecte genetice

Sindromul Noonan este o boală cu transmitere autozomal dominantă (AD), ceea ce înseamnă că o persoană afectată are risc 50% de a transmite boala la copiii săi (băieţi şi fete, risc valabil pentru fiecare sarcină).

Până în prezent au fost descrise 3 gene ca fiind implicate în Sindromul Noonan: PTPN11 (50% din pacienţi), KRAS(5%) şi SOS1 (13%).

Expresia clinică a Sindromului Noonan este destul de variabilă chiar în cadrul aceleiaşi familii (expresivitate variabilă).

Boala nu pare să se manifeste cu anticipaţie (manifestare din ce în ce mai devreme în cursul generaţiilor).

Semne clinice

Tabloul clinic caracteristic Sindromului Noonan constă în:

–         statură mică,

–         aspect particular al feţei,

–         gât scurt şi lat, torace lat,

–          defect cardiac şi întârziere uşoară a dezvoltării psiho- motorii.

Aspectul feţei se schimbă odată cu vârsta:

– iniţial fruntea este înaltă, ochii sunt depărtaţi şi orientaţi în jos şi în afară

iar urechile sunt jos situate; gâul este scurt, cu exces de piele; ulterior faţa devine triunghiulară, cu trăsături uşor grosiere.

Toracele are aspect caracteristic: sternul este proeminent în partea de sus şi scobit în partea de jos.

Majoritatea cazurilor asociază anomalii la nivelul inimii (de obicei stenoză valvulară pulmonară şi cardiomiopatie hipertrofică).

Greutatea la naştere este de obicei normală, dar creşterea în greutate este redusă în primele luni datorită dificultăţilor la alimentare. Lungimea copilului la naştere este normală. Creşterea în înălţime se face la limita inferioară a normalului în copilărie; la pubertate creşterea este exagerată, astfel încât în final se ajunge la o înălţime normală la adult.

Dezvoltarea iniţială poate fi uşor întârziată datorită hipotoniei şi articulaţiilor moi. Ulterior dezvoltarea este relativ normală, numai 30% din cazuri prezentând retard mintal uşor. De obicei vorbirea este mai afectată decât celelalte domenii ale dezvoltării. Anomaliile de pronunţie se întâlnesc relativ frecvent, dar pot fi corectate prin terapie.

În afară de semnele ce intră în definiţia Sindromului Noonan, se mai pot asocia şi alte anomalii:

• Oculare – strabism, tulburări de vedere sau nistagmus (mişcări laterale fine ale ochilor cu dificultăţi la fixarea privirii);

• Hemoragice – hemoragii prelungite sau vânătăi la traumatisme minime;

• Limfatice – drenajul apei din ţesuturi nu se face corespunzător, de aceea mâinile şi picioarele pot fi edemaţiate (umflate);

• Genito-urinare – anomaliile renale se asociază rar; 70% dintre băieţii afectaţi pot prezenta testiculi necoborâţi (necorectarea până la vârsta de 4 ani putând duce ulterior la fertilitate scăzută);

• Dermatologice – pielea poate fi aspră; părul este ondulat, lânos, rar şi se poate rupe uşor;

• ORL – aproximativ o treime din cazuri asociază scăderea auzului, cel mai frecvent datorită otitelor repetate.

Stabilirea diagnosticului. Metode de diagnostic

Diagnosticul clinic de Sindrom Noonan se stabileşte atunci când se asociază semnele clinice caracteristice: statură mică, defect cardiac, gât lat, stern deformat, întârziere a dezvoltării, testiculi necoborâţi şi aspect particular al feţei.

La momentul stabilirii diagnosticului sunt recomandate următoarele:

• Măsurarea înălţimii, greutăţii şi capului copilului şi înscrierea datelor pe un formular cu curba de creştere;

• Examen clinic şi neurologic complet;

• Examen cardiologic, inclusiv EKG (electrocardiogramă) şi ecocardiografie;

• Examen oftalmologic;

• Evaluarea auzului şi a coagulării sângelui;

• Ecografie renală şi examen de urină dacă se găsesc anomalii ale rinichilor;

• Evaluare clinică şi radiologică a toracelui şi coloanei vertebrale.

Diagnosticul clinic poate fi confirmat prin teste moleculare, efectuate pe ADN-ul extras din sânge. Se caută întâi anomaliile genei PTPN11, iar dacă aceasta se dovedeşte a fi normală, se caută gena SOS1.

Sfat genetic

Sindromul Noonan se transmite autozomal dominant, ceea ce înseamnă că dacă unul dintre părinţi este afectat, riscul de a avea descendenţi bolnavi este 50%.

În cazul unor părinţi aparent normali care au un copil diagnosticat cu Sindrom Noonan, în primul rând trebuie făcută evaluarea foarte atentă a părinţilor (inclusiv cu ecografie cardiacă). Dacă unul din părinţi prezintă semne discrete de Sindrom Noonan, riscul pentru o sarcină afectată este 50%. Dacă părinţii sunt normali, riscul de sarcină afectată este 1%.

Diagnostic prenatal

În cazul în care unul dintre părinţi este afectat, riscul de a transmite boala la descendenţi este 50%. În astfel de situaţii se pot aplica 2 metode de diagnostic prenatal:

• Diagnostic molecular practicat pe ADN-ul fătului extras din celulele recoltate prin amniocenteză (la 15-18 săptămâni de sarcină) sau prin biopsie de vilozităţi coriale (la 10-12 săptămâni de sarcină); singura condiţie este să se cunoască deja mutaţia (anomalia genei) existente în familie (prin teste făcute dinainte la alţi membri afectaţi din familie);

• Diagnostic ecografic: ecografia de înaltă rezoluţie poate să evidenţieze acumularea de lichid la nivelul cefei (higromă chistică), pielii capului, în jurul plămânilor, inimii sau în abdomen sau chiar edem generalizat al fătului, dar şi cantitate crescută de lichid amniotic (polihidramnios).

Evoluţie şi prognostic

Evoluţia pacienţilor cu Sindrom Noonan este bună.

Durata de viaţă este în general normală, prognosticul vital fiind uşor umbrit de complicaţiile cardiace.

Prognosticul intelectual este bun, 2/3 din cazuri având dezvoltare intelectuală normală. Doar 1/3 din cazuri asociază retard mintal, de obicei uşor, şi care poate fi recuperat prin aplicarea unei educaţii adecvate.

Prognosticul reproductiv este în general bun. La băieţii cu testiculi necoborâţi, dacă nu se face corecţia chirurgicală până la vârsta de 4 ani, pot apare probleme de fertilitate.

Posibilităţi de tratament, îngrijire şi urmărire

Deocamdată nu există un tratament adresat cauzei Sindromului Noonan. Măsurile de terapie se adresează simptomelor:

• Creşterea: nu este afectată sever, fiind la limita inferioară a normalului şi nu necesită terapie; pentru dificultăţile de alimentare se face tratament standard;

• Dezvoltarea şi comportamentul:

– Hipotonia (copil moale) se tratează cu fizioterapie şi terapie ocupaţională cu rezultate bune;

– dacă se depistează întârziere psiho- motorie se recomandă programe de stimulare precoce şi educaţie adecvată;

– terapia logopedică se dovedeşte a fi eficientă;

– dacă se asociază convulsii se face tratament standard

Cardio- vascular:

– Anomaliile vasculare se tratează chirurgical;

– Cardiomiopatia hipertrofică se tratează medicamentos (blocante ale canalelor de calciu);

– În cazul intervenţiilor sângerânde (ex scoaterea amigdalelor, tratament stomatologic etc) se recomandă tratament cu antibiotice pentru prevenirea endocarditei;

• Ocular: frecvent anomaliile se corectează nechirurgical (ochelari);

• Hematologic:

– se recomandă evitarea Aspirinei;

– dacă pacientul are anomalii ale coagulării, se face tratament individualizat;

• Limfatic:

– la copiii cu picioare edemaţiate (umflate) se recomandă măsuri de igienă locală, încălţăminte potrivită, examinarea zilnică a degetelor şi folosirea de soluţii dezinfectante;

• Genito- urinar:

– pentru testicul necoborât se face tratament injectabil cu gonadotrofină corionică umană; dacă nu se obţin rezultate, trebuie făcută corecţia chirurgicală până la vârsta de 4 ani;

– Infecţiile urinare se tratează cu antibiotice;

• Anomaliile ORL:

– Otitele se tratează cu antibiotice;

– Dacă a apărut scăderea auzului, se recomandă proteza auditivă.

Viaţa cotidiană

Pacienţii cu Sindrom Noonan pot duce o viaţă absolut normală, fiind integraţi în societa te fără dificultate. Complicaţiile (cardiace, hemoragice, limfatice şi ORL) pot ridica probleme, dar prin aplicarea unei terapii adecvate prognosticul este bun.

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: