Bine ati venit !!! aici voi incerca sa va ajut sa intelegeti ce inseamna autismul si sa va pun la dispozitie materiale de lucru.

Contact

CHIREU TATIANA

Licentiata in Psihologie

In prezent sunt la Masterat in Psihologia Clinica si Consiliere Psihologica.

Practic terapia ABA in tulburari din spectru autist, ADHD, Sindrom Williams, Autism infantil, Autism atipic

Ma puteti contacta la nr de telefon sau e-mail pentru mai multe informatii.

 

tatianachireu@yahoo.com

 

tel: 0766630811

 



SCHEME SI MATERIALE VERBALE PENTRU CONSOLIDAREA SUNETELOR

Schema si materialul verbal pentru consolidarea sunetului ‘P’

I. Silabe si logatomi:

1. Exercitii in silabe directe : pa, pe, pi, po, pu

2. Exercitii in pozitie intervocalica : apa, epe, ipi, opo, upu
– cu vocale diferite : ape, api, apo, apu
: ipa, ipe, ipo, ipu
: opa, ope, opi, opu
: upa, upe, upi, upu

3. Exercitii in silabe inverse : ap, ep, ip, op, up

4. Exercitii in logatomi : pap, pep, pip, pop, pup
– pronuntat fara vocale p….p, p….p, p….p, p….p

5. Exercitii in combinatii consonatice : pra, pre, pri, pro, pru
: spa, spe, spi, spo, spu

II. Cuvinte:

1. Cuvinte cu ‘p’ in pozitie initiala
– monosilabice : pa, pai, pat, pas, par, pe, pic, pin, pod, pom, pol,
pui, pun;

- bisilabice : pahar, pana, pace, para, pata, pene, pere, pete, pica, pitic, pirat, pila, pojar, poza, pozna, pune, putin;
– polisilabice : papara, parasuta, pepene, pericol, pipait, popular, popor, purece, putere, papusa;

2. Cuvinte cu ‘p’ in pozitie mediana:
– monosilabice : apt, copt, rupt;
– bisilabice : capa, apa, popas, copac, piper, reper, pupic, copil, popor, capot, papuc, prapad;
– polisilabice : lopata, capace, repetent, clopotel, plapuma;
– cu aglomerari de consoane : sporit, spate, spectacol, spuma, spin, rapsodie, piept, pieptanat, papricas, caprioara, capra;

3. Cuvinte cu ‘p’ la final:
– monosilabice : tap, nap, sap, cap, chip, tip, dop, hop, plop, strop, snop, lup, rup;
– bisilabice : dulap;

III.Propozitii:

In dulap este un nap.
In padure e un lup.
Rup un par.
In spatele spitalului e un plop.
Petre ia pere padurete din padure.
Crap in patru piatra.
Paun a pus pulpa de pui in supa.
Pe pat e o plapuma.
Poza e pe dulap.
Plec poimaine la Predeal.
Profesorul a pus popandaul pe pupitru.
Pipaie postavul din dulap.
Petre s-a luptat piept la piept cu Pavel.
Pe patinoar este un hop mare.
Pleci la petrecere?
Postesti pana poimaine.
Lui Puiu ii plac papanasii, papara si papricasul.
Postasul aduce un plic.
Daca sapi dupa napi o sa rupi sapa.
E copt porumbul?
Potopul s-a potolit, dar a prapadit papusoiul.
Umple un pahar cu apa!

SCHEMA SI MATERIALUL VERBAL PENTRU CONSOLIDAREA SUNETULUI B

I. Silabe si logatomi

1. Exercitii in silabe directe :ba, be, bi, bo, bu;

2. Exercitii in pozitie intervocalica : aba, ebe, ibi, obo, ubu;
– cu vocale diferite: abe, abi, abo, abu
eba, ebi, ebo, ebu
iba, ibe, ibo, ibu
oba, obe, obi, obu
uba, ube, ubi, ubu

3. Exercitii in silabe inverse : ab, eb, ob, ub;
4. Exercitii in logatomi: bab, beb, bib, bob, bub;
– pronuntat fara vocale: b….b, b….b,b….b,b….b;
5. Exercitii in combinatii consonantice : bra, bre, bri, bro, bru
-arb, erb, irb, orb, urb
-zba, zbe, zbi, zbo, zbu
-alb, elb, ilb, olb, ulb;

II. CUVINTE :

1. Cuvinte cu ‘b’ in pozitie initiala :
– monosilabice : bag, bat, bal, ban, bea, beat, bec, bici, bir, bon, bot, box, bou, bun
– bisilabice : balon, bagaj, bara, baie, baton, balon, bere, betiv, bila, bine, bilet, bivol, bocanc, bogat, boala, bufet, buchet, buza,butoi, baieti
– polisilabice : balena, balustrada, bivolita, binisor, biberon,boroboata, bomboana, bucatarie, buzunar, bunica;

2. Cuvinte cu ‘b’ in pozitie mediana
– monosilabice
– bisilabice : baba, laba, roaba, ghebos, soba, toba, Gabi, debit, suba
– polisilabice : cabana, Rebenciuc, rebeli, robotel
– cu aglomerari de consoane : bruma, brad, arbore, orbi, zbor, razboi;

3.Cuvinte cu ‘b’ in pozitie finala
– monosilabice : slab, bob, rob, cuib, colb, zob, cub, tub, sub, stramb;
– bisilabice :surub, porumb

III. Propozitii :

Bine, baiete!
Broastele se balacesc in balta.
Gabi are bani de buzunar.
Sa fierb un porumb?
Bag un surub in tub?
Porumbelul este alb si slab.
Ciorba fierbe.
Un cub a cazut sub pat.
Berbecul se bate bine.
Bebelusul are biberon.
Baba da baietilor boabe de porumb.

IV. Cuvinte paronime:
pere-bere; parca-barca; para-bara, paza-baza; poala-boala; par-bar; pile-bile; pun-bun; papa-baba; pruna-bruna

SCHEMA SI MATERIALUL VERBAL PENTRU CONSOLIDAREA SUNETULUI ‘M’

I. Silabe si logatomi
1. Exercitii in silabe directe : ma, me, mi, mo, mu

2. Exercitii in pozitie intervocalica : ama, eme, imi, omo, umu
– cu vocale diferite :
-ame, ami, amo, amu
-ema, emi, emo, emu
-ima, ime, imo, imu
-oma, ome, omi, omu
-uma, ume, umi, umu

3. Exercitii in silabe inverse: am, em, im, om, um

4. Exercitii in logatomi: mam, mem, mim, mom, mum
-pronuntat fara vocale : m….m,m….m, m….m, m….m

5. Exercitii in combinatii consonantice :
-cma, cme, cmi, cmo, cmu
-gma, gme, gmi, gmo,gmu
-sma, sme, smi, smo, smu
-zma, ame, zmi, zmo, zmu

II. Cuvinte :

1. Cuvinte cu ‘m’ in pozitie initiala:
-monosilabice : mac, mai, mal, mat, mei, meu, mic, miel, miez, mor, mos, mot, mut, ma, mar, manz
-bisilabice : mare, maior, masa, mape, masaj, medic, merit, mere, metal, mila, miros, mine, misca, model, morar, motor,mosor, mura, muiat, mujdei, muzeu, mutat, mana, maner, mata, maine
-polisilabice : mamifer, marinar, marmura, mecanica, membrane, merituosi,mimica, mireasa, miligram, momeala, monument, mormoloc, multime, multumit, mumie, muzica

2. Cuvinte cu ‘m’ in pozitie mediana
-monosilabice
-bisilabice : amar, lama, rama, vama, crema, rima, coma, lume, huma, suma, spuma, umar, numar
-polisilabice : comanda, caramele, monument, familie, numarati
-cu aglomerari de consoane : lemn, somn, domn, pumn, camp, damb, compas

3. Cuvinte cu ‘m’ in pozitie finala
-monosilabice : am, cam, ham, geam, Fram, chem, ghem, om, pom, rom, om, cum, film
-bisilabice : pilim, zidim, lacom, uram, urcam, caram, sapam, taram
-polisilabice : coboram

III. Propozitii

Lampa lumineaza.
Ma mir.
Man manzul la camp.
Maine merg la medic.
Ia din pom un mar.
Motanul lacom a mancat un morun mare.
Manzul musca.
Il chem pe Matei la munca.
Cumpara un salam mare.
La vama e lume multa. EDUCAREA MISCARILOR ARTICULATORII

1. Mobilitatea aparatului fono-articulator :

A. Exercitii de mobilitate a maxilarelor :
-exercitii de inchidere si deschidere a gurii;
-exercitii de coborare si ridicare a maxilarelor;
-exercitii de alternare a maxilarelor inainte-inapoi;
-muscatura

B. Exercitii de mobilitate pentru limba :
-limba iese si intra repede (ca la pisica cand bea)
-limba miscata de la dreapta la stanga (tic-tacul ceasului)
-limba iese in forma de lopata
-limba iese in forma de sageata
-limba sterge buzele
-limba sterge dintii de deasupra
-limba sterge dintii de dedesubt
-miscari circulare ale limbii
-limba ghemuita in fundul gurii
-miscarile limbii in jos si in sus cu gura deschisa
-pronuntarea rapida si repetata a silabei ‘la’
-limba la palat si jos

C. Exercitii pentru buze si obraji:
-miscari de sugere a obrajilor
-miscari de tuguiere a buzelor
-miscari de intindere a buzelor (zambetul)
-miscari de rotunjire a buzelor
-miscari alternative de intindere si rotunjire a buzelor
-miscari de tuguiere a buzelor pentru fluierat, suflat in lumanare, balon, morisca
-miscari de aburire a oglinzii
-miscari de umflare a obrajiilor
-vibrarea buzelor
-rictusul buzelor

D. Exercitii pentru valul palatin :
-exercitii de imitare a cascatului
-exercitii de imitare a inghititului, tusei
-miscari de deglutitie

2. Educarea respiratiei

A. Dezvoltarea respiratiei nonverbale : educarea echilibrului intre inspiratie si expiratie (1/2)

Exercitii pentru expiratie
-sufla nasul in batista
-sufla aerul pe dosul mainii
-tine un fulg in aer
-stinge lumanarea
-umfla balonul
-sufla in apa cu paiul

Exercitii pentru inspiratie
-miroase florile
-cainele la vanatoare
-miroase parfum, spirt, otet etc.

B. Dezvoltarea respiratiei verbale :

Obtinerea expiratiei mai lungi decat inspiratia la pronuntie
Vorbirea in expiratie, fara efort, ritmat

-exercitii de pronuntie a vocalelor, prelung, rar, fara efort in timpul unei expiratii
-exercitii de pronuntie intr-o expiratie a unei consoane
-exercitii de pronuntie a unor grupe de vocale pe durata unei expiratii (ai, ei, oi, ua, ue etc.)
-exercitii de pronuntie a unor consoane insotite de vocale, pe durata unei expiratii (ba, be, bi, bo… ale, ele, ile…)
-exercitii de pronuntie a unor silabe in care se gasesc grupuri de vocale sau grupuri de consoane, pe o expiratie (aie, oie, uie, stra, stre, stri, cra, cre, cri, tra, tre, tri)
-exercitii ritmice de respiratie insotite de miscari si cantec
-exercitii de respiratie (culcat pe canapea-cu un caiet pe abdomen, caietul miscandu-se in ritmul diafragmei) : la inceput nonverbal ; cu pronuntie de vocale, silabe, cuvinte ; cu recitare de poezii ; citire in aceasta pozitie cu voce tare

EXERCITII PENTRU MOBILITATEA BUCO-LINGUO-FACIALA

-sa arate dintii
-sa faca trompa
-sa sufle in hartii, vata, moristi
-sa suga cu paiul un lichid
-sa mestece
-sa inghita
-sa apuce cu dintii sau cu buzele un obiect aflat pe masa
-sa umfle sau sa suga obrajii
-sa reproduca prin mimica :rasul, plansul, mirarea
-sa fluiere
-sa scoata limba
-sa indrepte limba catre : nas, barbie, comisuri…

 

SCHEMA SI MATERIALUL VERBAL PENTRU CONSOLIDAREA SUNETULUI ‘N’

I.Silabe si logatomi
1. Exercitii in silabe directe: na, ne, ni, no, nu

2. Exercitii in pozitie intervocalica : ana, ene, ini, ono, unu
-cu vocale diferite
-ena, eni, eno, enu
-ina, ine, ino, inu
-ona, one, oni, onu
-una, une, uni, unu

3. Exercitii in silabe inverse : an, en, in, on, un

4. Exercitii in logatomi : nan, nen, nin, non, nun
-pronuntat fara vocale : n….n, n….n, n….n, n….n

5. Exercitii in combinatii consonatice
-cna, cne, cni, cno, cnu
-gna, gne, gni, gnu, gno
-sna, sne, sni, sno, snu
-zna, zne, zni, zno, znu

II. Cuvinte

1. Cuvinte cu ‘n’ in pozitie initiala
-monosilabice : na, nap, nas, nas, ne, neg, nea, nit, nod, nor, nou, nu, nic, nul
-bisilabice : nara, nava, nani, necaz, nepot, neted, nisip, nora, noroc, nota, nuca, nufar, namol, navod
-polisilabice : natie, neatins, neghina, nevinovat, norocos, numarat

2. Cuvinte cu ‘n’ in pozitie mediana :
-monosilabice
-bisilabice : cana, vana, jena, fina, mina, lina, buna, luna, suna, tuna, mana, zana, lana
-polisilabice : inimos, canotaj, renumit
-cu aglomerari de consoane : ocna, snoava, runda, condus, pneu, Cantemir, panta, invins

3. Cuvinte cu ‘n’ in pozitie finala
-monosilabice : an, ban, Dan, han, Stan, lan, lemn, demn, ren, ten, din, chin, vin, fin, bon, con, ton, bun, sun, tun, fan
-bisilabice : Nana, Nina, nene, nebun, senin, venin, noian, baston, nunta
-polisilabice : camion, chimion, revelion, magneton

III. Propozitii

-Cine vine?
-Vine nasul la fin.
-Nina n-are alune.
-Nu aud nimic?
-N-am nasture la palton.
-N-am nisip in pantof.
-Ce lana buna are bunica!
-La Nimigea a nins.
-Zana mananca alune.
-Nanu ia nota noua la pian.
-Tin in mana un baston.

IV. Cuvinte paronime
-mama-nana
-am-an
-nod-mod
-noi-moi
-mai-nai
-mor-nor
-mica-nica
-cana-cama
-coama-coana

SCHEMA SI MATERIALUL VERBAL PENTRU CONSOLIDAREA SUNETULUI ‘T’

I. Silabe si logatomi

1. Exercitii in silabe directe : ta, te, ti, to, tu

2. Exercitii in pozitie intervocalica : ata, ete, iti, oto, utu
-cu vocale diferite
-ate, ati, ato, atu
-eta, eti, eto, etu
-ita, ite, ito, itu, ita
-ota, ote, oti, otu
-uta, ute, uti, utu

3. Exercitii in silabe inverse : at, et, ot, ut

4. Exercitii in logatomi : tat, tet, tit, tot, tut
-pronuntat fara vocale :t….t, t….t, t….t, t….t

5. Exercitii in combinatii consonantice
-sta, ste, sti, sto, stu
-tra, tre, tri, tro, tru

II. Cuvinte

1. Cuvinte cu ‘t’ in pozitie initiala
-monosilabice : tanc, tai, tac, tel, tic, tip, tir, tiz, toc, tos, torc, tu, tub, tur, tun, tus, turc, turn, tau
-bisilabice : tare, tace, tava, tacam, taxa, tema, tifon, tifos, tipar, timbru,
tija, tona, topor, toiag, toca, tufa, tufis, tuse, tunde, taram, tanar, tarat
-polisilabice : tabere, taraba, telefon, telegraf, televizor, tiparnita, tirbuson, tovarasa, tocana, tuburi, tuneluri, taietei, tacuta

2. Cuvinte cu ‘t’ in pozitie mediana
-monosilabice : star, stea, stau, stol, stop
-bisilabice : fata, bata, lata, rata, vata, Veta, atent, roata, cota, vita, sita, cuta, suta, bata
-polisilabice : catarama, perete, patine, trotuar, lopata
-cu aglomerari de consoana : gostat, mestec, pasta, astru, castraveti, pastrama, rest, tact, trist

3. Cuvinte cu ‘t’ in pozitie finala
-monosilabice :sat, pat, lat, cat, bat, nit, Pit, bot, cot, vot, lut, mut, rat, tot
-bisilabice : palat, sapat, murat, sarat, pachet, parchet, servet, clopot, clocot, robot, socot, pilot, cazut, cusut, durut, facut, palit, patit, urat, tarat, varat
-polisilabice : cautat, ajutat, repetent

IV. Propozitii

E fata ta?
Toto canta la toba.
Acest caiet este ordonat si curat.
E tava ta?
Ceasul face : tic-tac, tic-tac.
A trecut prin sat.
Tutu a intrat tiptil si a furat tocul.
Tataie a fumat tot tutunul.
Pe cutie este desenat un robot.
Pe taior este o pata tare urata.
Ai pictat un tablou cu anotimpul toamna?
Titi a cazut si s-a lovit la cot.

 

SCHEMA SI MATERIALUL VERBAL PENTRU CONSOLIDAREA SUNETULUI ‘D’

I. Silabe si logatomi

1. Exercitii in silabe directe : da, de , di, do, du

2. Exercitii in pozitie semivocalica : ada, ede, idi, odo, udu
-cu vocale diferite :
-ade, adi, ado, adu
-eda, edi, edo, edu
-ida, ide, ido, idu
-oda, ode, odi, odu
-uda, ude, udi, udu

3. Exercitii in silabe inverse : ad, ed, od, id, ud

4. Exercitii in logatomi : dad, ded, did, dod, dud
-pronuntat fara vocale: d….d, d….d, d….d, d….d

5. Exercitii in combinatii consonatice : dra, dre, dri, dro, dru

II. Cuvinte

1. Cuvinte cu ‘d’ in pozitie initiala

-monosilabice : dac, dar, dat, da, Dan, de, des, din, dig, doi, dor, dop, dos, du, dus, duc, drag, dreg
-bisilabice : daca, data, dator, deget, desen, deloc, divan, Dinu, dobor, dulap, dulau, daram, Danut, dara
-polisilabice : datornic, Dacia, degete, decupa, dinozaur, dobora, dolofan, durabil, darama

2. Cuvinte cu ‘d’ in pozitie mediana

-monosilabice : jder
-bisilabice : Ada, Rada, cada, cade, rade, sade, vede, zidar, soda, adu, ruda, uda, rade
-polisilabice : cadere, Panduru
-cu aglomerari de consoane : candelabru, cadru

3. Cuvinte cu ‘d’ final

-monosilabice : vad, cad, rad, zid, nod, pod, ud, sud, vand, bland, blond, Vlad, cald, surd, brad
-bisilabice : Arad, aud, neted, comod
-polisilabice : vagabond

IV. Propozitii

Ma duc des la Deva.
Adu-mi repede din dulap ghidul.
Deseori ma doare degetul.
Dudu e in pod.
Cine doarme dupa divan.
Rad cand il vad dansand.
Iti dau un desen in dar.
Daria s-a dus sa ia doi dovleci.
Radu vinde dulapul din debara.
Mi-e dor de Dan.
Ma duc sa-l vad duminica.
Dacia era tara Dacilor.
Duc in pod lada de brad.
Doi dinti cad din cauza dulciurilor.

V. Cuvinte paronime

tus-dus
tata-data
tuna-duna
toamna-doamna
topor-dobor
vata-vada
clatite-cladite
trepte-drepte
vatra-vadra
lata-lada
pod-pot
spate-spade
roate-roade

SCHEMA SI MATERIALUL VERBAL PENTRU CONSOLIDAREA SUNETULUI ‘C’

I. Silabe si logatomi

1. Exercitii in silabe directe : ca, che, chi, co, cu

2. Exercitii in pozitie intervocalica: aca, eche, ichi, oco, ucu
-cu vocale diferite
-ache, achi, aco, acu
-eca, echi, eco, ecu
-ica, iche, ico, icu
-oca, oche, ochi, ocu
-uca, uche, uchi, ucu

3. Exercitii in silabe inverse : ac, ec, ic, oc, uc

4. Exercitii in logatomi : cac, chec, chic, coc, cuc
-pronuntat fara vocale : c….c, c….c, c….c, c….c

5. Exercitii in combinatii consonatice :
-cra, cre, cri, cro, cru
-cla, cle, cli, clo, clu

II. Cuvinte

1. Cuvinte cu ‘c’ in pozitie initiala

-monosilabice : ca, car, cal, cad, cam, car, cap, cas, caz, chel, chef, chem, chip, chin, cos, cos, copt, corn, colb, cu, curm, cub, cuib, cat
-bisilabice : cana, casa, cale, cafea, caiet, cheie, chenar, cheama, chipiu,
chifla, chimen, chibrit, copil, coleg, cotet, cosit, curaj, curat, cuier, cules, curea, curte, calut, caine, cantar, carma, carpa, cantar, carnat
-polisilabice : cabana, caravana, cafeluta, cheita, chitara, Chirila, Chiriac, copacel, conace, cunoscut, curios, curajos, cuminte, cuvios, cantaret

2. Cuvinte cu ‘c’ in pozitie mediana :

-monosilabice : ochi
-bisilabice : acar, vaca, vacar, pacat, pachet, buchet, pachet, baschet, parchet, rechin, Achim, urechi, ridichi, local, frica, pica, Rica, ciocan, duca, nuca, Luca
-polisilabice : acadea, racheta, ochelari, jacheta, tabachera, pachete, stacheta, buchetel, inchide, rochie, deschide, manechin, strachina, smochina, ocolit, racolat, decorat, decupat, descusut, recunoscut, pereche, ureche, ridiche, Enache, Costache
-cu aglomerari de consoane : recrutat, acrit, sacre, faclie

3. Cuvinte cu ‘c’ in pozitie finala

-monosilabice : ac, fac, rac, mac, sac, tac, zac, bec, sec, chec, foc, zic, mic, joc, soc, toc, duc, nuc, suc
-bisilabice : arac, hamac, sarac, gandac, imbrac, berbec, bunic, ibric, paznic, voinic, boboc, noroc, deloc, aduc, usuc, butuc.

IV. Propozitii

Tac si fac.
Costica a cazut si are acum un cucui cat o nuca.
Acarul este sarac.
In cuptor coc un cozonac cu nuca, un colac si un chec.
In cos e un cas.
Caietul si cartea copilului cel mic e la colegul de banca.
Ma duc la nuc.
Cocosul canta : Cucurigu! Cucurigu!

SCHEMA SI MATERIALUL VERBAL PENTRU CONSOLIDAREA SUNETULUI ‘G’

I. Silabe si logatomi

1. Exercitii in silabe directe : ga, ghe, ghi, go, gu
2. Exercitii in pozitie intervocalica : aga, eghe, ighi, ogo, ugu
-cu vocale diferite
-aghe, aghi, ago, agu
-ega, eghi, ego, egu
-iga, ighe, igo, igu
-oga, oghe, oghi, ogu
-uga, ughe, ughi, ugu

3. Exercitii in silabe inverse : ag, eg, og, ig, ug

4. Exercitii in logatomi : gag, gheg, ghig, gog, gug
-pronuntat fara vocale : g….g, g….g, g….g, g….g

5. Exercitii in combinatii consonantice :
-gra, gre, gri, gro, gru
-gla, gle, gli, glo, glu

II. Cuvinte

1.Cuvinte cu ‘g’ in pozitie initiala :

-monosilabice : gard, gal, ghem, gheb, ghid, ghici, gol, gat
-bisilabice : gara, gata, ghetar, ghetus, gheata, gherghef, ghicit, ghiara, golan, golit, goana, guma, gura, gusa, guler, gunoi, gasit, gatit, gaza, gadil, graba, grasa, groasa, grozav, grane, glanda
-polisilabice : garoafa, garaje, galosi, Gheorghita, ghereta, ghetuta, ghiocel, ghirlanda, ghicitoare, rogojina, ragusit

2. Cuvinte cu ‘g’ in pozitie mediana

-bisilabice : agat, baga, magar, legat, Anghel, lighean, tejghea, inghet, inghit, triunghi, mugur
-polisilabice : topogan, gologan, buzdugan, Anghelina, inghetata, privighetoare, franghie, unghie, parghie, inghitite, neghina, rogojina, pogoane, paguba
-cu aglomerari de consoane : regret, reglat, gluga, ingradit

3. Cuvinte cu ‘g’ in pozitie finala

-monosilabice : fag, bag, leg, neg, dig, rog, jug, fug, rug
-bisilabice : aleg, olog, alerg, coleg, briceag

IV. Propozitii

Fug dupa gaina.
Gardul din lemn de fag este lung.
In amurg vin gastele din grang.
Arghir are inghetata cu gust de fragute.
Fug pe dig.
Gherghina a golit galeata cu gogosari.
Aleg un fag si-mi leg murgul de el.
Privighetoarea are glas ingeresc.
Merg sa dreg strungul.
Ai ghicit ghicitoarea lui Anghel?

V. Cuvinte paronime

creier-greier
cara-gara
caz-gaz
cocosi-gogosi
coala-goala
fac-fag
coarne-goarne
cat-gat
lunca-lunga
stanca-stanga

SCHEMA SI MATERIALUL VERBAL PENTRU CONSOLIDAREA SUNETULUI ‘H’

I. Silabe si logatomi

1. Exercitii in silabe directe :
-prelungit – hhha, hhhe. hhhi, hhho, hhhu
-neprelungit – ha, he, hi, ho, hu

2. Exercitii in pozitie intervoalica : aha, ehe, ihi, oho, uhu
-cu vocale diferite
-ahe, ahi, aho, ahu
-eha, ehi, eho,ehu
-iha, ihe, iho, ihu
-oha, ohe, ohi, ohu
-uha, uhe, uhi, uho

3. Exercitii in silabe inverse
-prelungit : ahhh. ehhh, ihhh, ohhh, uhhh
-neprelungit : ah, eh, ih, oh, uh

4. Exercitii in logatomi : hah, heh, hih, hoh, huh
-pronuntare fara vocale : h….h, h….h, h….h, h….h

5. Exercitii in combinatii consonantice : hra, hre, hri, hro, hru

II. Cuvinte

1. Cuvinte cu ‘h’ in pozitie initiala :

-monosilabice : hai, han, ham, hal, haz, hap, har, hei, hop, hol, horn, hot,
-bisilabice : hala, halat, haita, harnic, halva, harta, hamal, hamac, hinta, hora, hotel, hotar, homar, huma
-polisilabice : harnica, Horatiu

2. Cuvinte cu ‘h’ in pozitie mediana

-bisilabice : aha!, pahar, rahat, Oho!, Mihai, puhoi, Bihor, zahar
-polisilabice : pahare, bihoreanca

3. Cuvinte cu ‘h’ in pozitie finala

-monosilabice :ah!, sah, ceh, oh, duh
-bisilabice : valah

III. Propozitii

Halal hamac!
Hangiul de la Hanul Homer este harnic.
Hilda a varsat un pahar cu zahar.
Puhoiul distruge holdele.
Hagi i-a venit de hac hotului.
L-a inhamat cu hamuri si haturi.
A pus haina si halatul in hol.
Haide in hamac sa ne dam uta.
In hora s-a prins si un ceh.
Hai dupa halvita!

SCHEMA SI MATERIALUL VERBAL PENTRU CONSOLIDAREA SUNETULUI ‘F’

I. Silabe si logatomi

1. Exercitii in silabe directe
-prelungit : fffa, fffe, fffi, fffo, fffu
-neprelungit : fa, fe, fi, fo, fu

2. Exercitii in pozitie intervocalica : afa, efe, ifi, ofo, ufu
-cu vocale diferite
-afe, efi, efo, efu
-ifa, ife, ifo, ifu
-ofa, ofe, ofi, ofu
-ufa, ufe, ufi, ufo

3. Exercitii in silabe inverse
– prelungit – afff, efff, ifff, offf, ufff
– neprelungit – af, ef, if, of, uf

4. Exercitii in logatomi : faf, fef, fif, fof, fuf
-pronuntare fara vocale : f…f, f….f, f….f, f….f

5. Exercitii de diferentiere :
-fa-va:fe-ve;fi-vi;fo-vo;fu-vu
-af-av;ef-ev;if-iv;of-ov;uf-uv;
-afa-ava;efe-eve;ifi-ivi;ofo-ovo;ufu-uvu;
-faf-vav;fef-vev;fif-viv;fof-vov;fuf-vuv;
-fav-vaf;fev-vef;fiv-vif;fov-vof;fuv-vuf;

6. Exercitii in combinatii consonantice :
-fla, fle, fli, flo, flu
-fra, fre, fri, fro, fru

II. Cuvinte

1. Cuvinte cu ‘f’ in pozitie initiala
-monosilabice: far, fac, fan, fag, fes, fel, ferm, fier, fin, fix, fiu, foi, foc, fus,fum, fug, fur, fan
-bisilabice : face, fata, faima, fete, fidea, ficat, filmat, fota, fochist, foca, fura, fular, fara, faras
-polisilabice : familie, farfurie, felicitare, fericita, firava, firisor, fotografie, fotoliu, fulare, furtuna, fantana
-cu ‘f’ urmat de consoana : flanela, flamand, fluture, Fram, fragi, frisca, framanta, frana

2. Cuvinte cu ‘f’ in pozitie mediana :
-monosilabice : ceafa, suferi, tufis, cofa, rufa, tufa, cufar, nufar
-polisilabice : rafala, preface, fanfara, cofetarie, cafenea, foarfeca, scufita, portofoliu, cearceafuri
– cu grupe consonantice : refren, inflorit, umflat

3. Cuvinte cu ‘f’ in pozitie finala
-monosilabice : jaf, praf, sef, chef, of, coif, puf, buf
-bisilabice : pilaf, cearceaf, pantof, cartof, sidef
-polisilabice : paragraf, fotograf, pamatuf

III. Propozitii

Fac foc.
Fota Frusinei este foarte frumoasa.
Stefan tremura de frica in fata lui Fanel.
Ia pilaf cu furculita.
Fata si-a ferit fata de fum.
Trandafir are o fotografie cu toata familia.
Funda ta este foarte frumoasa.
Firul este fin.
Of, ce cartof!
In fata fanfarei e mare forfota.
Pufoaica are puf.
Foarte frumoasa este fapta lui Filip.
Fii fericit!

IV. Cuvinte paronime

fata-vata
fila-vila
fii-vii
foi-voi
fin-vin
far-var
faca-vaca
fina-vina
fag-vag
faza-vaza

SCHEMA SI MATERIALUL VERBAL PENTRU CONSOLIDAREA SUNETULUI ‘V’

I. Silabe si logatomi

1. Exercitii in silabe directe
-prelungit : vvva, vvve, vvvi, vvvo, vvvu
-neprelungit : va, ve, vi, vo, vu

2. Exercitii in pozitie intervocalica : ava, eve, ivi, ovo, uvu
-cu vocale diferite -
-ave, avi, avo, avu
-eva, evi, evo, evu
-iva, ive, ivo, ivu
-ova, ove, ovi, ovu
-uva, uve, uvi, uvo

3. Exercitii in vocale inverse
-prelungit : avvv, evvv, ivvv, ovvv, uvvv
-neprelungit : av, ev, iv, ov, uv

4. Exercitii in logatomi :vav, vev, viv, vov, vuv
-pronuntare fara vocale :v….v, v….v, v….v, v….v

5. Exercitii de diferentiere :
-va-fa;ve-fe;vi-fi;vo-fo;vu-fu
-av-af;ev-ef;iv-if;ov-of;uv-uf;
-ava-afa;eve-efe;ivi-ifi;ovo-ofo;uvu-ufu
-vav-faf;vev-fef;viv-fif;vov-fof;vuv-fuf
-vaf-fav;vef-fev;vif-fiv;vof-fov;vuf-fuv

6. Exercitii in combinatii consonantice :
-vla, vle, vli, vlo, vlu
-vra, vre, vri, vro, vru

II. Cuvinte

1. Cuvinte cu ‘v’ in pozitie initiala
-monosilabice : vai, var, val, vas, vest, vin, vis, viu, voi, vom, vor, vad, val, var, vasc, vand
-bisilabice : vale, vara, vagon, vapor, vata, vesel, vecin, verde, vie, visin, vila, vita, vitel, viata, voce, voios, voinic, vorbe, vulpe, vacar, vanat, vanat
-polisilabice : vapoare, varicela, vagoane, veverita, vecina, vizita, vitrina, voiosie, vodevil, vulcane, vanatoare, varuita
– cu ‘v’ urmat de consoana : vrea, vrabie, vrute, vrabiute, Vlad, vlastar

2. Cuvinte cu ‘v’ in pozitie mediana
-bisilabice : avar, nava, oval, divan, lava, tava, Sava, avea, divin, bivol, covor, avut
-polisilabice : livada, covata, Sovata, revedere, avion, pavilion, covoras, evoca, avutie, azvarlit

3. Cuvinte cu ‘v’ in pozitie finala:
-monosilabice : brav, grav, tiv, mov
-bisilabice : narav, bolnav, zugrav, elev, betiv, pasiv, morcov, plesuv
-polisilabice : emotiv, uscativ

III. Propozitii

Vine vara.
Am avut un covor vopsit cu mov.
Vad vaca vecinilor.
Vera e vesela, desi e vinovata.
Vii la vita de vie?
Vom vopsi vitrina cu vopsea verde.
Vino, sa vezi vulpea !
Victor serveste pe tava vanatul.
Betivul este vorbaret si guraliv.
Vasile e bolnav grav.
Vanzatoarea a vandut cateva volume de versuri scrise de Vasile Voiculescu.

SCHEMA SI MATERIALUL VERBAL PENTRU CONSOLIDAREA SUNETULUI ‘S’

I. Silabe si logatomi

1. Exercitii cu silabe directe
-prelungit : sssa, ssse, sssi, ssso, sssu
-neprelungit : sa, se, si, so, su
-repetate : sasa, sese, sisi, soso, susu

2. Exercitii in pozitie intervocalica : asa, ese, isi, oso, usu
-cu vocale diferite :
-ase, esa, isa, osa, usa
-asi, esi, ise, ose, use
-aso, eso, iso, osi, usi
-asu, esu, isu, osu, usu

3. Exercitii cu silabe inverse
-prelungit : asss, esss, isss, osss, usss
-neprelungit : as, es, is, os, us

4. Exercitii in logatomi : sas, ses, sis, sos, sus

5. Exercitii in combinatii consonantice
-sca, sche, schi, sco, scu
-scra, scre, scri, scro, scru
-sfa, sfe, sfi, sfo, sfu
-sma, sme, smi, smo, smu
-spa, spe, spi, spo, spu
-spla, sple, spli, splo, splu
-sta, ste, sti, sto, stu
-stra, stre, stri, stro, stru
-sna, sne, sni, sno, snu
-sla, sle, sli, slo, slu

6. Exercitii de diferentiere
-sa-za; as-az; asa-aza; saz-zas
-se-ze; es-ez; ese-zez; sez-zes
-si-zi; is-iz; isi-izi; siz-zis
-so-zo; os-oz; oso-ozo; sos-zoz; soz-zos
-su-zu; us-uz; usu-uzu; sus-zuz; suz-zus

7. Exercitii in combinatie cu diftongi : sea, sia, sie, sio, soa

8. Structuri verbale progresive prin aditie :

-SA-
sa_c; sa_t; sa_p; sa-pa; sa-re; sa-nie; sa-bie
ca-sa; ma-sa; pa-sa; ra-sa;
var-sa-te; ca-sa-te; la-sa-te;
fru-moa-sa; a-lea-sa

-SE -
se_r; se_t; se_c; se-re, se-te, se-ca
ca-se; va-se; me-se; de-se; pa-se; vi-se; tre-se
me-se-rie; ve-se-la; po-se-da; ca-se-rie;
ma-ta-se;

-SI-
si-la; si-ta; si-ne;
co-si; vop-si; do-si; ga-si
de-si-gur;
pa-ra-si

-SO-
so_c; so_l; so_i; so-ia; soa-re; somn; so-da;
fa-so-le

-SU-
su_c; su_r; surd; suis, su-pa; su-ro-ri
ra-su-net

II. Cuvinte

1. Cuvinte cu ‘s’ in pozitie initiala
-monosilabice : sec, set, semn, sac, sarg, sat, sap, sar, sac, sol, somn, soi, sub, suc, sur, sug, sun, sul, surd
-bisilabice : sete, sere, secret, sera, select, sita, sila, sica, sile, sifon, sirop, sarat, sapun, sarba, sarma, sala, salam, salut, sare, sate, sapa, Sava, sora, soda, soba, soldat, sonda, suta, suma, supa, sunet
-polisilabice : semafor, secure, secunda, seringa, sirena, silaba, simpatie, sanatate, saturat, sambata, sambure, sacosa, salata, sanie, salvare, sonerie, sorcova, surade, suparat
-cu grupe consonatice : schelet, schimba, scari, scandura, scara, scade, scoala, scor, scufunda, scrum, sfetnic, sfios, sfatos, sfada, sfoara, smerit, smoc, smucit, speriat, speranta, spital, spirt, spalat, span, spart, spatiu, spada,spate, spala, spaghete, sport, spune, splendid, splina, stea, steag, stima, stilou, stapan, stana, stau, stol, stup, striga, stranut, strabun, strada, stropitoare, strungar, strut, snop, sleit, slabut, slaba, sloi, sluga.

2. Cuvinte cu ‘s’ in pozitie mediana :
-monosilabice : vest, test, pisc, plisc, disc, vasc, pasc, nasc, trosc!, must,
-bisilabice : mese, dese, desen, nisp, visa, vopsi, lipsi, nasuc, rasul, casa, masa, lasa, rasa, coase, dosar, mosor, cosor, bursuc, dansul
-polisilabice : meserie, desigur, profesor, risipit, pisica,casatorie, pasarele, rasaduri, masura, casare, pasaje, pasare, fasole, matase, mirosi, folosi, musafir, busola, pensula, insula.
-cu grupe consonantice: cascheta, baschet, descheiat, deschis, basca, pescar, cascada, viscol, descoperi, ascuns, biscuit, discret, basme, cosmetice, Cosmin, casma, basma, cosmonaut, aspecte, spectacol, castel, mesteca, pastila, pistil, pastai, asta, castan, castron, castor, pistol, costum, destul, castravete.

3. Cuvinte cu ‘s’ in pozitie finala
-monosilabice : des, ies, fes, ness, vis, zis, pis!, ras, plans, as, nas, las, pas, vas, ras, os, cos, dos, ros, tos, dus, fus, rus, pus
-bisilabice : ales, cules, Paris, apas, vars, compas, ramas, pufos, ploios, voios, miros, ghebos, barbos, apus, cactus
-polisilabice : calduros, serios, scorburos, inimos

III. Propozitii

Sandu este vesel.
Sica coase.
Savu sta acasa.
Costel s-a dus.
Masa este pusa.
Stai in sat?
Vasile este sanatos.
Sacul este spart.
Sa-mi scrii scrisoare.
Pisica se spala.
Steagul este sus.
Sanda a scris o scrisoare sorei tale.
E soare si senin astazi.
Soarele straluceste sus pe cer.
Sandu a sosit aseara.
Sica se spala in sila.
Silviu scapa salata in supa.
Sorin are o salopeta noua.
Seara se lasa peste sat.

IV. Cuvinte paronime
–s cu s (de la sarpe)
scoala-scoala
dus-dus
nas- nas
peste-peste
sura-sura
musca-musca
las-las
paste-paste
creste-creste

–s cu z
sare-zare
sac-zac
groasa-groaza
seama-zeama
seu-zeu
varsa-varza
pasa-paza
oase-oaze
ser-zer
vase-vaze
rasa-raza

SCHEMA SI MATERIALUL VERBAL PENTRU CONSOLIDAREA SUNETULUI ‘Z’

I. Silabe si logatomi

1. Exercitii in silabe directe
-prelungit : zzza, zzze, zzzi, zzzo, zzzu
-neprelungit : za, ze, zi, zo, zu

2. Exercitii in pozitie intervocalica
-aza, eze, izi, ozo, uzu
-cu vocale diferite
-aze, azi, azo, azu
-eza, ezi, ezo, ezu
-iza, ize, izo, izu
-oza, oze, ozi, ozu
-uza, uze, uzi, uzo

3. Exercitii in silabe inverse
-prelungit – azzz, ezzz, izzz, ozzz, uzzz
-neprelungit – az, ez, iz, oz, uz

4. Exercitii in logatomi :
-zaz, zez, ziz, zoz, zuz
-pronuntare fara vocale z…z, z…z, z…z, z…z

5. Exercitii de diferentiere:
-ze-se; zi-si; za-sa; zo-so; zu-su
-ez-es; iz-is; az-as; oz-os; uz-us
-eze-ese; izi-isi; aza-asa; ozo-oso; uzu-usu
-zez-ses; ziz-sis; zaz-sas; zoz-sos; zuz-sus
-zes-sez; zis-siz; zas-saz; zos-soz; zus-suz

6. Exercitii in combinatii consonantice :
-zba, zbe, zbi, zbo, zbu
-zda, zde, zdi, zdo, zdu
-zla, zle, zli, zlo, zlu
-zma, zme, zmi, zmo, zmu
-zna, zne, zni, zno, znu

II. Cuvinte

1. Cuvinte cu ‘z’ in pozitie initiala :
-monosilabice : zer, zel, zeu, zi, zid, zic, zau, za, zat, zar, zac, zor, zob
-bisilabice : zebra, zeama, zece, zestre, zefir, zice, ziua, zile, zidar, zimbru, zavoi, zaduf, zana, zahar, zare, zale, Zamfir, zona, zumzet, zulufi
-polisilabice : zicatoare, Zimnicea, ziarist, zapada, zambeste, zarzare, zadarnic, zoologica, zorele, zurgalai, zugravit
-cu ‘z’ urmat de consoana : zmeu, zdrobit, zbor, zburdalnic, zmeura, zgarda, zloata, zvon, zbiara

2. Cuvinte cu ‘z’ in pozitie mediana :
-monosilabice : brazi, lazi, blonzi, uzi
-bisilabice : raze, paza, barza, varza, buze, bezea, bazin, fazan, cazan, vaza, baza, Azor, cazut, vazut
-polisilabice : cazarma, cazane, duzina, uzina, depozit, magazin, cozonac, dezordonat, difuzor, buzunar, frunzulita, mazare, pupaza, pauza
-cu grupe consonantice : izvor, azvarli, izbanda, pozna, paznic, izbi, izbucni, izma, cizma, cazma, ghiozdan

3. Cuvinte cu ‘z’ in pozitie finala
-monosilabice : caz, gaz, iaz, haz, praz, treaz, crez, miez, iz, loz, roz, uz
-bisilabice : necaz, obraz, pervaz, macaz, Bicaz, orez, vanez, moloz, abuz, refuz, ovaz
-polisilabice : aragaz, desenez, colorez, titirez, autobuz, troleibuz

III. Propozitii

Zidarul lucreaza.
Roza e in poza.
Zarul este pe ziar.
Fac haz de necaz.
A zidit un zid.
Branza are zer.
Visez sa vanez un bizon.
Zoica pune in zeama zarzavat.
Zizi mi-a spus ca pleaca in zorii zilei la Mizil.
Pastrez putin orez pentru supa.

IV. Cuvinte paronime

zare-sare; zac-sac; groaza-grosa; zeama-seama; zale-sale; paza-pasa; oaze-oase; zer-ser; vaze-vase; zeu-seu; raza-rasa

… voi continua cu litera ‘sh’ , pentru ca imi este greu sa dactilografiez cu ‘sh’ voi folosi simplu ‘s’, atentie la citit …

SCHEMA SI MATERIALUL VERBAL PENTRU CONSOLIDAREA SUNETULUI ‘S’

I. Silabe si logatomi

1. Exercitii in silabe directe
-prelungit :sssa, ssse, sssi, ssso, sssu
-neprelungit : sa, se,si, so,su
-se pronunta consoanele cu maxilarele stranse, se face pauza, apoi se deschide brusc :
-s-a, s-e, s-i, s-o, s-u
-sa-sa, se-se, si-si, so-so, su-su

2. Exercitii in pozitie intervocalica
-asa, ese, isi, oso, usu
cu vocale diferite
-ase, asi, aso, asu
-esa, esi, eso, esu
-isa, ise, iso, isu
-osa, ose, osi, osu
-usa, use, usi, uso

3. Exercitii in silabe inverse :
-prelungit : asss, esss, isss, osss, usss
-neprelungit : as, es, is, os, us

4. Exercitii in logatomi :sas, ses, sis, sos, sus
-pronuntare fara vocale : s…s, s…s, s…s, s…s

5. Exercitii in combinatii consonantice :
-spa, spe, spi, spo, spu
-sta, ste, sti, sto, stu
-sca, sche, schi, sco, scu
-sma, sme, smi, smo, smu
-sna, sne, sni, sno, snu
-stra, stre, stri, stro, stru

6. Exercitii de diferentiere :
s cu s
sa-sa; se-se; si-si; so-so; su-su
as-as; es-es; is-is; os-os; us-us
asa-asa; ese-ese; isi-isi; oso-oso; usu-usu
sas-sas; ses-ses; sis-sis; sos-sos; sus-sus

s cu j
sa-ja; se-je; si-ji; so-jo; su-ju
as-aj; es-ej; is-ij; os-oj; us-uj
asa-aja; ese-eje; isi-iji; oso-ojo; usu-uju
sas-jaj; ses-jej; sis-jij; sos-joj; sus-juj

II. Cuvinte

1. Cuvinte cu ‘s’ in pozitie initiala :
-monosilabice : soc, sut, sah, sa, sant, sef, serpi, sir
-bisilabice : sopti, soson, suba, sura, surub, sase, sarpe, sapca, sade, sapte, sale, salau, saref, sina, siroi, siret
-polisilabice : soparla, soricel, sobolan, sugubat, santier, servetel, semineu
-cu grupe consonantice : snur, snitel, spaclu, scoala, sterge, strand

2. Cuvinte cu ‘s’ in pozitie mediana :
-bisilabice : usor, rosu, Misu, Nusa, asez, cosar, tusi, pasi, desi, visin, fisa, gusa, cresa, mesa
-polisilabice : rosie, puisor, matusa, manusa, papusa, orasel, cirese, visine, masina, camasa
-cu grupuri consonantice : postas, peste, mester, creste, vested, prastie, liniste, cleste, ceasca, cusca, pusca, cascaval,closca, frisca, morisca, dusman, mosneag

3. Cuvinte cu ‘s’ in pozitie finala :
-monoslabice : cos, mos, bors, dus, tus, cas, nas, les
-bisilabice : cocos, tarus, golas, faras, codas, cosas, oras, lenes, tufis, ghetus, culcus
-polisilabice : cocolos, galbenus, carabus, derdelus, covoras, umeras, copilas, bogatas, acoperis, tovaras

3. Propozitii

Salul este rosu.
Sade pe sina.
Musc dintr-o rosie.
Labus este la culcus.
Pe ghetus este alunecus.
Serban este un scolar pus pe sotii.
In tufis este un cocos rosu.
Am prins surubul cu un cleste.
Postasul aduce posta la scoala.

IV. Cuvinte paronime
cos-cos, paznic-pasnic, peste-peste, sale-zale, sura-sura, sale-sale, scoala-scoala, creste-creste, paste-paste, pisc-pisc, soc-soc.

SCHEMA SI MATERIALUL VERBAL PENTRU CONSOLIDAREA SUNETULUI ‘J’

I. Silabe si logatomi

1. Exercitii in silabe directe
-prelungit : jjja, jjje, jjji, jjjo, jjju
-neprelungit : ja, je, ji, jo, ju
-rostirea consoanelor cu maxilarele stranse si deschidere brusca si larga la vocale : j-a, j-e, j-i, j-o, j-u

2. Exercitii in pozitie intervocalica:
-aja, eje, iji, ojo, uju
cu vocale diferite :
-aje, aji, ajo, aju
-eja, eji, ejo, eju
-ija, ije, ijo, iju
-oja, oje, oji, oju
-uja, uje, uji, ujo

3. Exercitii in silabe indirecte
-prelungit : ajjj, ejjj, ijjj, ojjj, ujjj
-neprelungit : aj, ej, ij, oj, uj

4. Exercitii in logatomi
-jaj, jej, jij, joj, juj
-pronuntare fara vocale j…j, j…j, j…j, j…j

5. Exercitii in combinatii consonantice :
-jga, jghe, jghi, jgo, jgu
-jda. jde, jdi, jdo, jdu

6. Exercitii de diferentiere
cu j si z
-ja-za; je-ze; ji-zi; jo-zo; ju-zu;
-aj-az; ej-ez; ij-iz; oj-oz; uj-uz
-aja-aza; eje-eze; iji-izi; ojo-ozo; uju-uzu
-jaj-zaz; jej-zez; jij-ziz; joj-zoz; juj-zuz
-jaz-zaj; jez-zej; jiz-zij; joz-zoj; juz-zuj

II. Cuvinte

1. Cuvinte cu ‘j’ in pozitie initiala
-monosilabice : joi, jos, jug, jur, jar, jet
-bisilabice : joaca, Joseni, judec, jumari, jalon, jale, Jeana, jeli, jeleu,jerseu, jena, jeton
-polisilabice : Joiana, jucarii, jucatori, judecator, Janina, jalnica, Japonia, Jenica, jetoane, jeleuri, Jianu
-cu grupe consonantice : jgheab, jder

2. Cuvinte cu ‘j’ in pozitie mediana :
-monosilabice : coji
-bisilabice : mojar, pojar, stejar, bujie, mojic, cojoc, major, Bujor, ajut, coaja, grija
-polisilabice : pijama, deranja, incuraja, etajara, dirijor, ingrijorat, abajur, grijuliu
-cu ‘j’ urmat de consoane : grajd, mijloc, bajbai, bojdeuca, tejghea

3. Cuvinte cu ‘j’ in pozitie finala :
-monosilabice : Gorj, ruj, Cluj, gaj, bej, Dej
-bisilabice : etaj, bagaj, curaj, garaj, marcaj, viraj, vartej, gatlej
-polisilabice : bobinaj, canotaj, pilotaj

III. Propozitii

Dirijeaza Bujor.
Joci joi?
Jean are cojoc.
Jenica s-a julit.
Jur imprejur este jale.
Ajuta-ma la bagaje.
Jurnalul e din Dej.
Juju se joaca cu jucaria Jeanei.
S-au manjit cu ruj pe obraji.
Judecatorul a judecat just. SCHEMA SI MATERIALUL VERBAL PENTRU CONSOLIDAREA AFRICATEI ‘T’

I. Silabe si logatomi

1. Unirea sunetelor componente prin disparitia progresiva a pauzei
t……………s
t………….s
t……….s
t…….s
t….s
t..s
ts

2. Silabe directe : ta, te, ti, to, tu

3. Exercitii in pozitie intervocalica
-ata, ete, iti, oto, utu
cu vocale diferite
-ate, ati, ato, atu
-eta, eti, eto, etu
-ita, ite, ito, itu
-ota, ote, oti, otu
-uta, ute, uti, uto

4. Silabe inverse : at, et, it, ot, ut

5. Exercitii in logatomi : tat, tet, tit, tot, tut
-pronuntare fara vocale : t…t, t…t, t…t, t…t

6. Exercitii de diferentiere
s-z si t(ts) – s(sh)
ses-zez; sis-ziz; sas-zaz; sos-zoz; sus-zuz;
tet-ses; tit-sis; tat-sas; tot-sos; tut-sus
te-te; ti-ti; ta-ta; to-to; tu-tu
te-se; ti-si, to-so; tu-su; ta-sa

II. Cuvinte

1. Cuvinte cu ‘t’ in pozitie initiala
-monosilabice : tep, tes, tel, tepi, tip, tin, tarm, tap, tar, tol
-bisilabice : teapa, teava, tipat, tigan, tinta, taran, tarus, tara
-polisilabice : telina, tarana, tigara, taranca, tarai

2. Cuvinte cu ‘t’ in pozitie mediana
-monosilabice : poti, copti, moti
-bisilabice : mate, rate, fata, bete, cutit, catel, otet, vitel, vita, gheata
-polisilabice : incalta, ameninta, intepa, portelan, lectia, certati, multumiti, parinti, incaltaminte, balanta, dorinta,

3. Cuvinte cu ‘t’ in pozitie finala
-monosilabice : zat, mat, lat, hot, mot, sot, bat, put, strut
-bisilabice : cotet, podet, agat, Danut, calut, dragut
-cu grupe consonantice : jilt, colt, calt

III. Propozitii

Lenuta tipa.
Un bat e la put.
Mita are ata.
Ticu are vitel.
Beti tuica ?
Taranul ia cutitul.
Cutitul e ascutit.
Linga balti sunt multi tantari.
Danut e un baietel dragut.
Sita s-a intepat in ac cand tesea cu ata o pernita.
Taranca tine fetita in brate ca sa-i dea tata.

IV. Cuvinte paronime

ate-ace
tine-sine
tel-cel
teapa-ceapa
plati-placi
munti-munci
tar-jar
tol-sol
tes-ses
mot-mos

SCHEMA SI MATERIALUL VERBAL PENTRU CONSOLIDAREA AFRICATEI ‘CE’ SI ‘CI’

I. Silabe si logatomi

1. Exercitii in silabe directe
-cu pauza
ce-a; ce-e; ce-i; ce-o; ce-u
ci-a; ci-e; ci-i; ci-o; ci-u
-unit cu vocale
cea, cee, cei, ceo, ceu
cia, cie, cii, cio, ciu

2. Exercitii in pozitie intervocalica
-separat
a-ce-a; e-ce-e; i-ce-i; o-ce-o; u-ce-u
a-ci-a; e-ci-e; i-ci-i; o-ci-o; u-ci-u
-unit
acea, ecee, icei, oceo, uceu
acia, ecie, icii, ocio, uciu

3. Exercitii in silabe inverse
-separat
a-ce; e-ce; i-ce, o-ce, u-ce
a-ci; e-ci; i-ci; o-ci; u-ci
-unit
ace, ece, ice, oce, uce
aci, eci, ici, oci, uci

4. Exercitii in logatomi
-separat :
ce-a-ce; ce-e-ce; ce-i-ce; ce-o-ce; ce-u-ce
ci-a-ci; ci-e-ci; ci-i-ci; ci-o-ci; ci-u-ci
-unit :
ceace; ceece, ceice, ceoce, ceuce
ciaci, cieci, ciici, cioci, ciuci

5. Exercitii cu consoane

ce-b, ce-c, ce-d, ce-f, ce-g, ce-h, ce-j, ce-l, ce-m, ce-n, ce-r,ce-s, ce-t, ce-v,ce-x
ceb, cec, ced, cef, ceg, ceh, cej, cel, cem, cen, cer, ces, cet, cev, cex

ci-b, ci-c, ci-d, ci-f, ci-g, ci-h, ci-j, ci-l, ci-m, ci-n, ci-r, ci-s, ci-t, ci-v, ci-x
cib, cic, cid, cif, cig, cih, cij, cil, cim, cin, cir, cis, cit, civ, cix

II. Cuvinte

A. Cuvinte cu ‘ce’ in pozitie initiala
-monosilabice : ce, cea, cerc, ceas, ceai, cer, cel, cei, cerb
-bisilabice : cere, ceva, ceapa, cearta, ceaun, ceainic, ceata, ceara, ceafa, cercel, cerdac
-polisilabice : cerneala, cercetat, cealalta, cenusa, celofan

Cuvinte cu ‘ci’ in pozitie initiala
-monosilabice : ci, ciob, cioc, ciot, ciur, circ, cinci
-bisilabice : cifre, cina, cires, ciocan, cioban, ciomag, cip!, ciorap, cizme, cioara, ciulin, ciupit, cizmar, cimpoi
-polisilabice : cinema, cineva, cireada, ciripi, citire, circula, cicoare, ciocolata, cinematograf

B. Cuvinte cu ‘ce’ in pozitie mediana
-bisilabice : secer, briceag, Mircea
-polisilabice : secera, inceput, vecernicie, macese, cercelus, incearca

Cuvinte cu ‘ci’ in pozitie mediana
-bisilabice : vecin, sucit, racit, macin, fecior, lucios, picior, vaccin
-polisilabice : macina, radacina, vecina, salcii, muncitor, adancime, bicicleta, fericit, accidenta, harnicie, felicitare, cauciuc

C. Cuvinte cu ‘ce’ in pozitie finala
-bisilabice : zece, cruce, rece, ace, face, pace, plate, tace, coace, duce, zice, dulce, fiice, trece, toarce
-polisilabice : intoarce, incoace, cojoace, rascruce

Cuvinte cu ‘ci’ in pozitie finala
-monosilabice : taci, zici, faci, duci, maci, raci, daci, saci, coci, joci, mici, roci, furci, maci, sepci, barci, melci, banci
-bisilabice : papuci, arici, saraci, pisici, piersici, boboci, copaci, ciuperci, arunci

III. Propozitii

Cerul cenusiu.
Cine macina?
Ce ceata?
Faci basici.
Cere cercei.
Duci ciocanul?
Ce zapaceala.
Macii sunt mici.
Ce de ghiocei.
Ai cinzeci de curci.
Purceaua are zece purcei.
Duci la Tecuci doi saci de nuci.
Marcel isi petrece cele zile de concediu in Cecenia.
De cand s-a chircit si zbarcit, vecinul e tare pocit si sucit.
Nu-mi place ceea ce face.
Cici a gasit cinci ciuperci.

IV. Cuvinte paronime

cerb-serb
saci-sasi
cina-sina
duci-dus
cioc-soc
Jenica este de straga la baraj.

IV. Cuvinte paronime
cu j si s
jir-sir
joc-soc
jura-sura
japca-sapca
prajit-prasit
jale-sale
cu j si z
jar-zar
jale-zale

SCHEMA SI MATERIALUL VERBAL PENTRU CONSOLIDAREA AFRICATEI ‘GE’ SI ‘GI’

I. Silabe si logatomi

1.Exercitii in silabe directe
-cu pauza : ge-a; ge-e; ge-i; ge-o; ge-u
-cu pauza : gi-a; gi-e; gi-i; gi-o; gi-u

-unit cu vocale : gea; gee, gei, geo, geu
-unit cu vocale : gia; gie, gii, gio, giu

2. Exercitii in pozitie intervocalica :
-separat : a-ge-a; e-ge-e; i-ge-i; o-ge-o; u-ge-u
-separat : a-gi-a; e-gi-e; i-gi-i; o-gi-o; u-gi-u

-unit : agea; egee; igei; ogeo; ugeu
-unit : agia; egie, igii; ogio; ugiu

3. Exercitii in silabe inverse
-separat : a-ge, e-ge, i-ge, o-ge, u-ge
-separat : a-gi, e-gi, i-gi, o-gi, u-gi

-unit : age, ege, ige, oge, oge
-unit : agi, egi, igi, ogi, ugi

4. Exercitii in logatomi
-separat : ge-a-ge; ge-e-ge; ge-i-ge, ge-o-ge, ge-u-ge
-separat : gi-a-gi; gi-e-gi; gi-i-gi; gi-o-gi; gi-u-gi

-unit : geage; geege; geige; geoge; geuge
-unit : giagi; giegi; giigi; giogi; giugi

5. Exercitii cu consoane
-ge-b, ge-c, ge-d, ge-f, ge-g, ge-h, ge-j, ge-l, ge-m, ge-n, ge-r, ge-s, ge-s, ge-t, ge-t, ge-v, ge-x
-gi-b, gi-c, gi-d, gi-f, gi-g, gi-h, gi-j, gi-l, gi-m, gi-n, gi-r, gi-s, gi-s, gi-t, gi-t, gi-v, gi-x

-geb, gec, ged, gef, geg, geh, gej, gel, gem, gen, ger, ges, ges, get, get, gev, gex
-gib, gic, gid, gif, gig, gih, gij, gil, gim, gin, gir, gis, gis, git, git, giv, gix

II. Cuvinte

A. Cuvinte cu ‘ge’ in pozitie initiala
-monosilabice : ger, gem, gen, get, geam, gel
-bisilabice : gene, Geta, Gelu, gemeni, genunchi, geros, geamuri, geamat, geana, George, geanta
-polisilabice : Georgeta, geamantan, generatie

Cuvinte cu ‘gi’ in pozitie initiala
-monosilabice : gin, gir
-bisilabice : Gica, Gina, Gicu, Giurgiu
-polisilabice : girafa, gimnastica, ginere, gimnasta

B. Cuvinte cu ‘ge’ in pozitie mediana
-bisilabice : muget, raget, deget, ager, fulger, Eugen
-polisilabice : degete, degetar, margele, Angela, damigeana, Eugenia

Cuvinte cu ‘gi’ in pozitie mediana
-bisilabice : argint, magiun, Virgil, geamgiu
-polisilabice : pagina, galagie, regina, margine, mingile, diriginte, frigider, gingie, inginer, rugina

C. Cuvinte cu ‘ge’ in pozitie finala
-bisilabice : fuge, merge, mulge, linge, ninge, curge, minge, rege, lege, sange, plange, stinge
-polisilabice : alege, culege, impinge, invinge, colege, atinge, infige, belciuge, carlige

Cuvinte cu ‘gi’ in pozitie finala
-monosilabice : mingi, fragi, legi, fugi, lungi, ungi, dragi, crengi, regi
-bisilabice : colegi, verigi, ajungi, culegi, covrigi, desagi, ferigi, seringi, alergi

III. Propozitii
Gelu ia gemul.
Fuge de lege.
Gelu o impinge pe Geta.
Geta ia geanta.
Gelu si Georgeta sunt gemeni.
George a spart geamul cu mingea.
Georgeta nu are margele.
Gelu vrea sa bage degetul in gem.
Pe Gigi il dor gingiile.
Bagi fragi in pungi.
Gica si Gineta sunt colegi.
Crengile fagilor s-au lungit.
Gigi a venit la Giurgiu cu gingiile umflate.

IV. Cuvinte paronime
rece-rege; maci-magi; lunci-lungi; reci-regi; cerb-serb; coci-cos; fragi-frati,cer-ger, saci-sasi
_________________SCHEMA SI MATERIALUL VERBAL PENTRU CONSOLIDAREA SUNETULUI ‘L’

I. Silabe si logatomi

1. Exercitii in silabe directe : la, le. li, lo, lu

2. Exercitii in pozitie intervocalica :
ala, ele, ili, olo, ulu
-cu vocale diferite :
ale, ali, alo, alu
ela, eli, elo, elu
ila, ile, ilo, ilu
ola, ole, oli, olu
ula, ule, uli, ulo

3. Exercitii in silabe inverse : al, el, il, ol, ul

4. Exercitii in logatomi : lal, lel, lil, lol, lul
-pronuntat fara vocale : l…l, l…l, l…l, l…l

5. Exercitii in combinatii consonantice :
-bla, ble, bli, blo, blu
-pla, ple, pli, plo, plo
-cla, cle, cli, clo, clu
-gla, gle, gli, glo, glu
-mla, mle, mli, mlo, mlu
-sla, sle, sli, slo, slu
-zla, zle, zli, zlo, zlu
-vla, vle, vli, vlo, vlu
-hla, hle, hli, hlo, hlu
-fla, fle, fli, flo, flu

II. Cuvinte

1. Cuvinte cu ‘l’ in pozitie initiala :
-monosilabice : la, lac, lan, lat, leu, lemn, leac, lin, lins, loc, lor, loz
-bisilabice : lada, lama, lata, laba, lacat, lacom, lene, legat, lege, lenes, leafa, leagan, lesin, loto, liber, lichid, lighean, lipit, luna, lume, lana
-polisilabice : lebada, locomotiva, lopeti, livada, lumanara

2. Cuvinte cu ‘l’ in pozitie mediana :
-monosilabice : clar, plai, plan, blat, clei, clor, club
-bisilabice : sala, vila, tabla, dulap, hala, fular, colac, elev, moale, vale, guler, coleg, milos, calut, fulgi, vulpe
-polisilabice : pelican, lalele, liliac, alune, fasole, felinar, medalion, camila, inele, galeti, ochelari, umbrela, elefant
-cu aglomerari de consoana : tablou, bloc, flori, plapuma, plug, biblioteca, balta, cleste, bicicleta, ploaie, plange, floarea soarelui, planta

3. Cuvinte cu ‘l’ in pozitie finala :
-monosilabice : val, cal, mal, el, miel, fel, chel, gol, rol, pol, sul, mal
-bisilabice : canal, hamal, hotel, catel, vesel, vitel, drapel, tunel, bivol, copil, satul
-polisilabice : ghiocel, patrunjel, papagal, soricel

III. Propozitii

Lampa lumineaza.
Culeg si aleg.
Alege bilele.
Lica e lacom.
Localul e gol.
Lili calareste.
Copilul alearga.
Lili ia multe lalele.
Lazar si Calin s-au luat la lupta.
Lola ia la bal un sal.
Lasa catelul sa latre!
Ale mele sunt lalelele.
Alina are un sal cu buline galbene.
In localitatea Valea Lunga se cultiva multe legume.

IV. Cuvinte paronime
lac-rac; cal-car; lege-rege; lampa-rampa; lama-rama; coroana-coloana; ale-are; lob-rob; clama-crama; lupa-rupa
_________________SCHEMA SI MATERIALUL VERBAL PENTRU CONSOLIDAREA SUNETULUI ‘R’

I. Silabe si logatomi

1. Exercitii cu prelungirea sunetului : rrra, rrre, rrri, rrro, rrru

2. Exercitii cu silabe directe : ra, re, ri, ro, ru

3. Exercitii in pozitie intervocalica : ara, ere, iri, oro, uru
-cu vocale diferite :
are, ari, aro, aru
era, eri, ero, eru
ira, ire, iro, iru
ora, ore, ori, oru
ura, ure, uri, uro

4. Exercitii cu silabe indirecte :
-prelungit : arrr, errr, irrr, orrr, urrr
-neprelungit : ar, er, ir, or, ur

5. Exercitii cu silabe directe repetate
-rara, rere, riri, roro, ruru

6. Exercitii in silabe inchise cu alte consoane :
-rar, rer, rir, ror, rur
-rap, rit, ref, res,
-gar, ter, far, mur

7. Exercitii in logatomi cu consoane :
-lera, lere, leri, lero, leru
-nera, neri, nere, nero, neru
-dera, dere, deri, dero, deru
-tera, tere, teri, tero, teru

8. Exercitii cu grupari consonantice :
-pra, pre, pri, pro, pru
-bra, bre, bri, bro, bru
-fra, fre, fri, fro, fru
-vra, vre, vri, vro, vru
-tra, tre, tri, tro, tru
-dra, dre, dri, dro, dru

-asocieri mai dificile :
-stra, stre, stri, stro, stru
-zdra, zdre, zdri, zdro, zdru
-sra, sre, sri, sro, sru
-jra, jre, jri, jro, jru

-pentru evitarea pericolului de contaminare la ‘r’ uvular sau velar se vor prelungi consoanele c, g, h
-cra, cre, cri, cro, cru
-gra, gre, gri, gro, gru
-hra, hre, hri, hro, hru

-grupari consonantice in final, ce se rostesc mai greu datorita deficitului de aer
-abr, ebr, ibr, obr, ubr
-avr, evr, ivr, ovr, uvr
-adr, edr, idr, odr, udr

9. Exercitii de diferentiere – de sunetul ‘l’
la-ra; li-ri; le-re; lo-ro; lu-ru
al-ar; el-er; il-ir; ol-or; ul-ur
ala-ara; ele-ere; ili-iri; olo-oro; ulu-uru
lal-rar; lel-rer; lil-rir; lol-ror; lul-rur
lar-ral; ler-rel; lir-ril; lor-rol; lur-rul

II. Cuvinte

1. Cuvinte cu ‘r’ in pozitie initiala :
-monosilabice : rid, rit, ren, rad, rat, rau, rani, rac, rad, rai, ras, rod, rom, ros, roi, roz, rug, rus, rupt
-bisilabice : ridic, rima, rece, rele, rade, rama, rata, radio, raza, rapid, roman, roua, roaba, rumen, rupta, rufe, rumen
-polisilabice : ridiche, ridica, repara, revista, ravnit, randuri, radacina, ranita, radio, rotunda, robinet, romaneste, rusine, rusinos

2. Cuvinte cu ‘r’ in pozitie mediana :
-monosilabice : circ, frig, verzi, cerc, carn, card, arc, parc, porc, orb, cort, curg
-bisilabice : arid, pere, cere, mere, carunt, ara, cara, hora, vara, nara, bara, gara, mare, tare, acru
-polisilabice : carioca, tremura, revedere, racoare, carare, respiratie, caravana, patruped
-cu grupari consonantice : carte, cartofi, harta, barba, zarzavat, castraveti, barza, ardei, sarpe, varza, trambita

3. Cuvinte cu ‘r’ in pozitie finala :
-monosilabice : sir, fir, cer, ger, zer, ser, mar, car, dar, far, par, iar, jar, rar, sar, cor, nor, dor, por, lor, fur, jur, dur, tur
-bisilabice : zefir, chefir, secer, paner, umar, penar, canar, cantar, amar, pahar, zidar, popor, cocor, bucur, matur, satur, ciucur
-polisilabice : colindator, aviator, calendar, felinar, gogosar

III. Propozitii

Radu rade.
Cerul este albastru.
Cer un pahar.
Afara este ger.
Rana e dureroasa.
Rochita este murdara.
Respiri prea repede.
Corina sare cu coarda.
Marina a prins o buburuza.
Aurel vrea un mar rosu,
Grigore lucreaza in gradina.
Drapelul are trei culori.
TRaian scrie o scrisoare.
Adriana stropeste castravetii din gradina.

V. Cuvinte paronime :
crema-clema; rasa-lasa; arama-alama; rupa-lupa; moare-moale; crapa-clapa; rupta-lupta; sare-sale; gras-glas; var-val

Exercitii pentru diferentiererea sunetelor cu puncte apropiate de articulare

S – Ş

soc – şoc
sold – şold
las – laş
creste – creşte
paste – paşte
musca – muşca
pisc – pişc
sura – şura
sa – şa

Ţ – Ce – Ci

aţe – ac
ţine – cine
tel – cel
inţeapa – inceapa
munţi – munci
plaţi – placi
ţeapa – ceapa

Z – J

zale – jale
zar – jar
zoi – joi
zur – jur
zidar – jidar

R – L

rama – lama
crama – clama
rege – lege
rac – lac
rampa – lampa
rupa – lupa
rada – lada
rob – lob
roz – loz
rup – lup
crin – clin
Exerctii pentru imbunatatirea muschilor linguali

Baba, baba oarba,
Unde iti este roaba?
Roaba – i ici, colea,
Ia-te dupa ea!

Barza, rata,
Langa balta
Pandesc broasca
Si ea salta!

Casa mare
Curte n-are!

Huta noi ne leganam
Si o hora apoi formam
Huta in sus si huta in jos
Jocu-i vesel si frumos!

Faş, faş sufla vantul in tufiş,
Dar şi apa la izvor
Faşaie saltand uşor!

Capra sare casa
Iada sare masa!

Nici n-o zic şi zici c-a zis
Cand o-i zice, chiar oi zice!
Ca sa zici c-am zis ce-oi zice!

Sper sa va fie de folos!

 

 

CAPITOLUL CINCI

Selectarea programelor de instruire

Bridget Ann Taylor

Kelly Ann McDonough

 

 

Atunci când veţi ajunge în situaţia provocativă de a construi un program pentru acasă, va trebui să selectaţi programe de instruire care să aibă semnificaţie în cazul copilului. Întrucât nu există copii care să aibă aceleaşi competenţe şi aceleaşi nevoi, selecţia iniţială a programelor trebuie să se bazeze pe abilităţile actuale ale fiecărui copil. Selectarea programelor pentru copilul dumneavoastră va fi o sarcină permanentă. De fiecare dată când copilul va mastera un program, va trebui să alegi un altul. Acest capitol va prezenta un cadru conceptual pentru alegerea programelor de instruire pentru copilul dumneavoastră, astfel încât să puteţi începe instruirea semnificativă pentru el.

 

EVALUAREA ABILITĂŢILOR

 

Cele trei ghiduri pentru planul de studiu (curriculum) din acest capitol subliniază abilităţi care pot fi învăţate de copil. Obiectivele sunt aranjate în ghidul începător, intermediar şi avansat, dar această ierahie nu este rigidă. Primul pas în selectarea programelor constă în evaluarea abilităţilor şi deficitelor copilului dumneavoastră. Ghidurile curriculare pot fi folosite drept cadru pentru o evaluare iniţială. Începând cu Ghidul Curricular – nivel începător, puteţi determina nivelul abilităţilor copilului şi puteţi crea astfel posibile programe de instruire. Atunci când evaluaţi abilităţile copilului, ţineţi cont de următoarele aspecte:

 

  • Copilul dă dovada acestei abilităţi la comandă verbală? Există copii care pot face anumite lucruri spontan, dar nu şi la cerinţa adulţilor. De exemplu, puteţi sesiza că atunci când se joacă, copilul numeşte anumite obiecte, dar, când îi arăţi respectivul obiect şi îi ceri să îl numească, nu poate face acest lucru. Atunci când evaluaţi abilităţile copilului, fiţi siguri că el poate răspunde atunci când îi puneţi întrebarea corespunzătoare.
  • Abilitatea e prezentă fără ajutorul dumneavostră? Atunci când evaluaţi o anumită capacitate, trebuie să determinaţi nivelul la care se află copilul fără a fi ajutat. De pildă, când doriţi să aflaţi dacă el poate urma instrucţiile simple, dă-i comanda, fără a-i oferi vreun gest ajutător (de exemplu, nu indicaţi către pantofi când îi spuneţi “Ia-ţi pantofii!”). Sau, când vreţi să ştiţi dacă poate îndeplini activităţi simple (de exemplu, puzzle sau sortare de forme), prezintaţi-i activitatea şi oferiţi-i o instrucţie verbală (de exemplu, “Fă puzzle!”), fără a îi oferi vreun ajutor fizic.
  • Abilitatea are consistenţă în timp? Anumiţi copii nu sunt constanţi în răspunsurile lor. Este importantă stabilirea faptului că o anumită capacitate poate fi demonstrată în mai multe ocazii diferite. Doar pentru că o dată copilul a reuşit să facă ceva, nu înseamnă că acea abilitate face parte din repertoriul său. Atunci când realizaţi evaluarea unei abilităţi, trebuie să oferiţi mai multe oportunităţi pentru a determina dacă răspunsurile copilului sunt consistente în timp (de exemplu, în 8 cazuri din 10).
  • Sunt prezente toate componentele abilităţii? Copilul poate fi capabil să dea dovada prezenţei unei părţi a abilităţii, dar nu a întregii abilităţi. De exemplu, el poate fi în stare să identifice trei părţi ale corpului sau să imite una sau două acţiuni. Deşi acesta este un bun început, trebuie să vă asiguraţi că el poate realiza un număr adecvat de răspunsuri în cadrul fiecărui program. În determinarea numărului adecvat de răspunsuri pentru fiecare program, luaţi în considerare vârsta copilului (de exemplu, majoritatea copiilor preşcolari pot identifica 10 sau mai multe părţi ale corpului). Atunci când evaluaţi un anumit program (de exemplu, instrucţiile simple), trebuie să determini şi numărul corespunzător de răspunsuri şi să evaluezi performanţa copilului per total.
  • Abilitatea este demonstrată în prezenţa unor persoane diferite, în diverse contexte, cu stimuli variaţi? Uneori, copiii cu autism pot da dovada unor abilităţi numai faţă de anumite persoane (de exemplu, numai faţă de mamă), numai în contexte specifice (răspunde la comanda “Ia-ţi cana” nunmai în bucătărie, unde sucul este la vedere) sau numai faţă de stimuli specifici (de exemplu, Thomas The Train, dar nu şi alte jucării). Atunci când evaluaţi o anumită abilitate, fiţi siguri că prezenţa ei poate fi demonstrată în faţa unor persoane diferite, în mai multe contexte şi cu stimuli diferiţi.

SELECTAREA PROGRAMELOR

După evaluarea abilităţilor copilului, trebuie să decideţi care vor fi cele vizate pentru instruire. Întrebările de mai jos pot fi de ajutor în selectarea obiectivelor de instruire. De fiecare dată când alegeţi un program, puneţi-vă următoarele întrebări:

 

  • Copilul are abilităţile de bază necesare pentru acest program? Atunci când alegeţi un program, întrebaţi-vă mai întâi care sunt abilităţile de care copilul are nevoie pentru a răspunde. De exemplu, vă puteţi dori ca el să-şi formuleze cererile prin propoziţii, dar e posibil să nu poată repeta cuvintele. Vă puteţi dori să învăţaţi copilul să iniţieze interacţiuni în timpul jocului cu ceilalţi copii, dar el nu poate urma comenzi simple. Descompunerea unei abilităţi în componentele sale vă poate ajuta să identificaţi ce alte abilităţi trebuie învăţate mai întâi.
  • Programul este adecvat vârstei/dezvoltării copilului? Deşi copiilor cu autism nu li se poate aplica un model al dezvoltării normale a achiziţionării de abilităţi, programele trebuie totuşi să reflecte o secvenţă de dezvoltare care este de aşteptat şi în cazul unui copil tipic. Atunci când identifiaţi o abilitate, întrebaţi-vă mai întâi dacă un alt copil, de vârstă similară, poate îndeplini aceeaşi sarcină.
  • Această abilitate va ajuta la reducerea problemelor comportamentale? Alegeţi programe de instruire care sunt susceptibile de a avea un impact pozitiv asupra comportamentului copilului. De exemplu, învăţarea de răspunsuri comunicative, cum ar fi indicarea cu degetul şi gesturile de “da” şi “nu” pot ajuta la reducerea problemelor comportamentale care îndeplinesc o funcţie de comunicare. În plus, a-l învăţa pe copil să iniţieze independent jocul poate reduce comportamentele stereotipe.
  • Această abilitate va duce la învăţarea altor abilităţi? Atunci când alegeţi abilităţile pentru instruire, identificaţi-le pe acelea care se construiesc unele pe altele. De exemplu, învăţându-l pe copil să imite acţiuni secvenţiale ce ţin de motricitatea grosieră (de exemplu, imitarea a două acţiuni în ordinea corectă), îl veţi învăţa cel mai probabil să asculte apoi comenzile verbale duble.
  • Această abilitate poate fi generalizată? Întrucât în cazul copiilor cu autism abilităţile sunt adesea dificil de generalizat, alegeţi acele programe şi ţintiţi răspunsurile pe care copilul va avea ocazia să le practice şi în afara lecţiilor. De exemplu, e mult mai probabil ca de-a lungul unei zile să îi cereţi copilului “Închide uşa”, “Aprinde lumina”, “Ia-ţi pantofii” decât “Ridică mâinile” sau “Dă din picioare”. Răspunsurile care se asociază cu consecinţe pozitive ce apar în mod firesc vor fi generalizate mai bine.
  • Copilul va achiziţiona această abilitate într-o perioadă de timp rezonabilă? Deşi ritmul de învăţare variază foarte mult în funcţie de copil şi de abilităţi, trebuie acordată prioritate acelor abilităţi pe care copilul le va învăţa într-o perioadă de timp acceptabilă. De exemplu, în cazul în care copilul nu vorbeşte, el va trebui să înveţe răspunsuri comunicaţionale eficiente. În comparaţie cu comunicarea prin fraze, el poate învăţa destul de repede să arate către obiectele dorite. Alegerea abilităţilor care vor fi achiziţionate într-o perioadă de timp rezonabilă va acţiona ca un întăritor pentru dumneavostră, pentru copil şi pentru tutori.
  • Abilitatea este importantă pentru dumneavoastră şi pentru familie? Alegeţi acele abilităţi care vor avea implicaţii pozitive în ceea ce priveşte participarea copilului la activităţile familiei. Deşi potrivirea culorilor este o abilitate importantă, a-l învăţa pe copil să-i identifice pe membrii familiei va avea un impact mult mai mare asupra participării copilului în familie.
  • Abilitatea poate fi folosită de copil de-a lungul întregii zile? Alegeţi să-l învăţaţi acele abilităţi care sunt funcţionale. De exemplu, învăţarea îndeplinirii comenzilor simple, folosirea “da” şi “nu”, arătarea către obiectele dorite, realizarea activităţilor de joc, toate acestea sunt utile pentru copil şi pot fi incluse pe parcursul întregii zile.

PREGĂTIREA

Atunci când începeţi un program acasă, trebuie să începeţi cu un număr limitat de abilităţi pentru primele câteva săptămâni. E mult mai bine să vizaţi achiziţii rapide într-un număr limitat de domenii, decât un progres încet, inconsistent, în mai multe domenii. Această modalitate vă va permite şi dumneavoastră şi tutorilor să stăpâniţi metodologia de învăţare, iar copilului îi va permite să se obişnuiască cu structura şedinţelor. Deşi realizarea programului trebuie individualizată în funcţie de copil, în mod tipic, un program de început va include: un program de tip “Respond to name” (Răspunde la nume), un program de limbaj receptiv (de exemplu, îndeplinirea instrucţiilor simple), un program de imitaţie (de exemplu, imitarea unei mişcări grosiere), un program de limbaj expresiv (de exemplu, arătarea itemilor doriţi) şi o sarcină de potrivire (de exemplu, potrivirea obiectelor identice). Pe măsură ce copilul face progrese, puteţi adăuga programe adiţionale, în funcţie de nevoile lui.

 

DESCRIEREA PROGRAMELOR

Ghidurile metodologice sunt urmate de descrieri ale programelor de instruire pentru mai multe obiective listate în cadrul ghidurilor (nu toate obiectivele sunt subliniate în foile de programe). Sunt oferite răspunsurile pe care le dorim din partea copilului (targetate), pre-cerinţele, materialele, strategiile de prompting (de ajutor) şi alte câteva indicii utile. Pentru a economisi spaţiul, multe din programele de limbaj receptiv şi expresiv au fost prezentate pe aceeaşi foaie. Fiecare foaie de program poate fi copiată din manual şi poate fi inserată în dosarul de programe al copilului. Multe dintre programe oferă exemple de răspunsuri targetate (pe care le aştepăm din partea copilului), dar acestea sunt doar pentru a vă ajuta la început. Trebuie să-l învăţaţi pe copil acele răspunsuri relevante pentru el şi pentru dumneavoastră.

Procedurile de instruire sunt generice şi se poate ivi necesitatea de a le modifica în funcţie de copil. De exemplu, programele au fost scrise plecând de la ipoteza că, iniţial, copilul va avea nevoie de prompting (ajutor) pentru a răspunde corect. Deşi sunt oferite sugestii de prompting (ajutor), există multe proceduri de corectare a greşelilor care pot fi folosite atunci când copilul răspunde incorect sau nu reuşeşte să răspundă deloc. Consultaţi capitolul 6, “Cum să realizaţi instruirea”, pentru mai multe informaţii despre strategiile de instruire.

Unele dintre programele de limbaj receptiv şi de potrivire necesită prezentarea unor stimuli pe masă, cum ar fi fotografiile. Numărul de stimuli prezentat va varia în funcţie de etapa actuală a programului. Cu toate acestea, se recomandă ca în cazul introducerii sarcinilor de discriminare, să prezinţi cel puţin trei stimuli, pentru a minimaliza şansele unui răspuns dat la întâmplare.

Uitându-vă pe foile de program, puteţi observa câţiva termeni nefamiliari. Îi vom defini pe scurt mai jos.

  1. Prompt-urile (Ajutorul). Prompt-ul se referă la orice ajutor care îi este oferit copilului pentru a răspunde cu succes. Prompt-urile pot fi verbale (“Prinde mingea”), fizice (iei mâna copilului şi o pui pe minge), gesturale (indici către minge), de poziţie (pui mingea mai aproape de copil) sau de modelare (îi demonstrezi copilului răspunsul, pentru ca acesta să îl observe şi să îl imite). Atunci când începeţi un program de instruire, trebuie să determinaţi de cât de mult ajutor (prompt) are nevoie copilul pentru a răspunde fără greşeli. Prompt-ul (ajutorul) trebuie scăzut treptat şi sistematic de-a lungul unei sesiuni de instruire, astfel încât copilul să poate fi capabil să îndeplinească sarcina fără ajutor.
  2. Amânarea prompt-ului (Time Delay Prompt). Amânarea prompt-ului este o procedură în care timpul dintre prezentarea unui stimul comandă şi a prompt-ului este crescut treptat. Iniţial, ajutorul este oferit în acelaşi timp sau imediat după comandă. De-a lungul sesiunilor de instruire ulterioare, ajutorul este amânat prin creşterea treptată a intervalului de timp. De exemplu, atunci când îl înveţi pe copil să răspundă la întrebarea “Cum te cheamă?”, se oferă prompt-ul (de exemplu, modelarea răspunsului corect) imediat după prezentarea întrebării, pentru primele câteva încercări. Atunci când copilul răspunde corespunzător la prompt (de exemplu, spunându-şi numele după modelul prompt-ului, de trei ori consecutiv) se introduce un scurt răgaz între comandă şi prompt. De exemplu, tutorele poate spune “Cum te cheamă”, aşteaptă 2 secunde şi apoi modelează răspunsul. Atâta timp cât copilul continuă să răspundă corect, acest interval poate rămâne acelaşi pentru alte trei încercări. Apoi intervalul dintre comandă şi prompt va creşte cu 2 secunde, ajungându-se la 4 secunde, apoi la 6 secunde, etc. scopul este acela de a-l face pe copil să răspundă corect înainte de a i se oferi vreun ajutor (prompt).
  3. Recompensa diferenţială. Recompensa diferenţială înseamnă recompensarea (întărirea) anumitor răspunsuri şi nerecompensarea (neîntărirea) altora. De exemplu, atunci când introduci o abilitate, recompensezi răspunsurile care sunt date cu prompt-uri. De-a lungul sesiunilor de învăţare, vei oferi treptat tot mai puţin ajutor şi vei recompensa doar răspunsurile care sunt date cu prompt redus. În final, vei recompensa doar răspunsurile care sunt corecte şi care nu necesită ajutor.

 

 

RESURSE

Ghidului Curricular – nivelul avansat (Advanced Curriculum Guide) îi urmează un capitol care prezintă materialele necesare pentru instruire, precum şi sugestii bibliografice. Sunteţi încurajat, atunci când este posibil, să vă realizaţi propriile materiale (de exemplu, să fotografiaţi substantive, verbe, emoţii, camere şi scene din mediul natural al copilului) şi să folosiţi aceste materiale în mai multe programe (de exemplu, folosiţi fotografii ale acţiunilor nu numai pentru programul de “Receptiv şi Expresiv Verbe”, dar şi ca discriminare necesară în cazul “Wh questions”(întrebări de tipul Când? Cine? Cum? Care? Unde?, etc) în legătură cu o imagine). Dacă încercaţi să obţineţi fonduri prin comisia şcolară locală pentru un program pentru acasă, includeţi şi o listă de obiecte necesare în Planul Educaţional Individualizat al copilului, astfel încât acestea să vă fie oferite de către şcoală. Sunt incluse în capitolul următor şi alte surse bibliografice, pentru a vă ajuta în programe de instruire care nu sunt prezentate aici.

 

MULŢUMIRI

Unele dintre programele de instruire prezentate în acest capitol au fost dezvoltate de Alpine Leraning Group, Inc. Altele au fost influenţate de programe deja publicate în lucrări cum ar fi “Teaching Developmentally Disabled Children: The ME Book”, de Ivar Lovaas. Autorii sunt recunoscători copiilor, familiilor şi profesioniştilor care ne-au ajuntat la dezvoltarea programelor de instruire din acest capitol.

 

 

Ghidul curricular – nivel începător

Abilităţi de participare la lecţii

  1. 1. Stă singur în scaun
  2. 2. Realizează contactul vizual atunci când e strigat
  3. 3. Realizează contactul vizual atunci când i se dă comanda “Uită-te la mine”
  4. 4. Răspunde la comanda “Mâinile cuminţi”

 

Abilităţi de imitaţie

  1. Imită mişcările grosiere (gros-motorii)
  2. Imită acţiunile cu obiecte
  3. Imită mişcările fine (motricitatea fină)
  4. Imită mişcările orale

 

Abilităţi de limbaj receptiv

  1. Îndeplineşte comenzile simple
  2. Identifică părţile corpului
  3. Identifică obiectele
  4. Identifică imaginile
  5. Identifică persoanele familiare
  6. Îndeplineşte comenzile ce presupun verbe
  7. Identifică verbele în imagini
  8. Identifică obiectele în mediu
  9. Indică (cu degetul) imagini într-o carte
  10. Identifică obiectele prin funcţia (utilitatea) lor
  11. Identifică posesia
  12. Identifică sunetele din mediu

 

Abilităţi de limbaj expresiv

  1. Arată către itemii doriţi ca răspuns la întrebarea “Ce vrei?”
  2. Arată spontan către itemii doriţi
  3. Imită sunete şi cuvinte
  4. Denumeşte obiectele
  5. Denumeşte imaginile
  6. Cere verbal itemii doriţi
  7. Exprimă sau gesticulează “da” şi “nu” pentru itemii preferaţi şi pentru cei respinşi
  8. Denumeşte persoanele familiare
  9. Face o alegere
  10. Răspunde când este salutat
  11. Răspunde la întrebări sociale
  12. Denumeşte verbele în imagini, la sine şi la alţii
  13. Denumeşte obiectele după funcţia (utilitatea) lor
  14. Denumeşte posesia

 

Abilităţi pre-şcolare

  1. Potriveşte
  • Obiecte identice
  • Imagini identice
  • Obiectele la imagini
  • Imaginile la obiecte
  • Culori, forme, litere, numere
  • Obiecte non-identice
  • Obiecte prin asociere
  1. Finalizează independent activităţi simple
  2. Identifică culorile
  3. Identifică formele
  4. Identifică literele
  5. Identifică numerele
  6. Numără pe de rost până la 10
  7. Numără obiecte

 

Abilităţi de auto-servire (self-help)

  1. Bea dintr-o cană
  2. Foloseşte furculiţa şi lingura când mănâncă
  3. Îşi descalţă pantofii
  4. Îşi descalţă şosetele
  5. Îşi dezbracă pantalonii
  6. Îşi dezbracă tricoul
  7. Foloseşte şerveţelul/batista
  8. Ştie să folosească toaleta pentru a urina

 

 

Ghidul curricular – nivelul intermediar

Abilităţi de participare la lecţii

  1. Susţine contactul vizual pentru 5 secunde, ca răspuns la strigarea numelui
  2. Realizează contact vizual ca răspuns la strigarea numelui în timp ce se joacă
  3. Realizează contact vizual ca răspuns la strigarea numelui de la distanţă
  4. Răspunde “da” atunci când este numit

 

Abilităţi de imitaţie

  1. Imită mişcările gros-motorii din poziţia în picioare
  2. Imită mişcări gros-motorii secvenţiale
  3. Imită acţiuni secvenţiale cu obiecte
  4. Imită acţiuni însoţite de sunete
  5. Imită patternuri (construcţii) de cuburi
  6. Copiază desene simple

 

Abilităţi de limbaj receptiv

  1. Identifică camerele
  2. Identifică emoţiile
  3. Identifică locaţiile
  4. Îndeplineşte instrucţiile (comenzile) duble
  5. Dă două obiecte
  6. Recuperează obiecte care nu sunt la vedere
  7. Identifică atributele (caracteristicile)
  8. Identifică persoanele din comunitate
  9. Se preface (pretinde că…)
  10. Identifică categoriile
  11. Identifică pronumele
  12. Îndeplineşte instrucţiile cu prepoziţii
  13. Identifică un obiect aflat la vedere atunci când îi este descris
  14. Plasează în ordine cartonaşe secvenţiale
  15. Identifică genul
  16. Identifică itemul care lipseşte
  17. Răspunde la întrebările wh (Care? Unde? Cum? Când? Cine?,etc)despre obiecte şi imagini
  18. Răspunde da/nu la întrebări legate de obiecte şi acţiuni
  19. Numeşte un obiect prin atingere

 

Abilităţi de limbaj expresiv

  1. Imită fraze din două sau trei cuvinte
  2. Cere itemii doriţi printr-o propoziţie, ca răspuns la “Ce vrei?”
  3. Cere spontan itemii doriţi, printr-o propoziţie
  4. Îşi strigă părinţii de la distanţă
  5. Denumeşte obiectul după funcţia acestuia
  6. Denumeşte funcţii ale obiectelor
  7. Denumeşte şi indică părţi ale corpului conform funcţiei acestora
  8. Denumeşte funcţia părţilor corpului
  9. Denumeşte locaţiile
  10. Denumeşte emoţiile
  11. Denumeşte categoriile
  12. Foloseşte propoziţii simple
  • Este un…
  • Văd o…
  • Am o…
  1. Face schimb de informaţii
  • Am…
  • Văd…
  • Informaţii sociale
  1. Spune “Nu ştiu” atunci când este rugat să numească obiecte necunoscute
  2. Răspunde la întrebări wh de tipul: “Ce este asta?” şi “Unde este…”
  3. Denumeşte prepoziţiile
  4. Denumeşte pronumele
  5. Răspunde la întrebări ce ţin de cunoştinţele generale
  6. Denumeşte genul
  7. Descrie imaginile printr-o propoziţie
  8. Descrie obiectele aflate la vedere folosind atribute
  9. Îşi aminteşte evenimente din trecutul apropiat
  10. Răspunde la întrebări de tipul “Unde?”
  11. Denumeşte obiectele care aparţin unei camere
  12. Denumeşte funcţia camerelor
  13. Denumeşte funcţia persoanelor din comunitate
  14. Răspunde la întrebări de tipul “Când?”
  15. Descrie secvenţe de imagini
  16. Transmite un mesaj
  17. Face jocuri de rol cu păpuşile
  18. Oferă ajutor

 

Abilităţi pre-şcolare

  1. Potriveşte itemii din aceeaşi categorie
  2. Dă cantitatea cerută
  3. Potriveşte numărul la cantitate
  4. Potriveşte literele mari la literele mici
  5. Potriveşte cuvintele identice
  6. Identifică “mai mult” şi “mai puţin”
  7. Secvenţializează numerele/literele
  8. Completează ciorne simple (worksheets)
  9. Copiază litere şi numere
  10. Identifică numele scris
  11. Desenează imagini simple
  12. Îşi scrie numele
  13. Lipeşte
  14. Taie cu foarfeca
  15. Colorează în chenar

 

Abilităţi de auto-servire (self-help)

  1. Îşi îmbracă pantalonii
  2. Îşi îmbracă tricoul
  3. Îşi îmbracă haina
  4. Îşi încalţă pantofii
  5. Îşi încalţă şosetele
  6. Se spală pe mâini
  7. Se duce la toaletă atunci când îl doare burta
  8. Se duce din proprie iniţiativă la baie

 

 

Ghidul curricular – nivel avansat

Abilităţi de participare la lecţii

  1. Realizează contactul vizual în timpul conversaţiei
  2. Realizează contactul vizual în timpul instrucţiilor în grup

 

Abilităţi de imitaţie

  1. Imită secvenţe complexe
  2. Imită joaca copiilor de aceeaşi vârstă
  3. Imită răspunsul verbal al copiilor de aceeaşi vârstă

 

Abilităţi de limbaj receptiv

  1. Îndeplineşte instrucţiile complexe, formate din trei comenzi
  2. Îndeplineşte comenzi complexe date de la distanţă
  3. Numeşte o persoană, un loc sau un obiect atunci când acestea sunt descrise
  4. Numeşte un obiect din care se vede numai o parte
  5. Identifică obiecte care sunt la fel
  6. Identifică obiecte care sunt diferite
  7. Identifică ce nu aparţine unui grup, în funcţie de caracteristică sau de categorie
  8. Identifică pluralul versus singular
  9. Răspunde la întrebările wh despre o scurtă povestire
  10. Răspunde la întrebările wh despre un subiect
  11. Îndeplineşte comenzile “Întreabă…” versus “Spune…”
  12. Găseşte obiectele ascunse atunci când i se dau indicii privind locaţia
  13. Discriminează situaţiile în care trebuie să pună o întrebare de cele în care trebuie să răspundă (să ofere informaţii în schimb)
  14. Răspunde “Nu ştiu” la întrebările nefamiliare
  15. Denumeşte categoria căreia îi aparţine un anumit item
  16. Denumeşte itemii dintr-o categorie
  17. Repovesteşte o poveste
  18. Descrie obiecte care nu se află la vedere, folosind atribute (caracteristici)
  19. Îşi aminteşte evenimente trecute
  20. Descrie subiecte
  21. Spune propriile poveşti
  22. Îşi exprimă confuzia şi cere lămuriri
  23. Denumeşte pronumele posesive
  24. Foloseşte timpul corect al verbelor
  25. Pune o întrebare şi repovesteşte informaţiile obţinute
  26. Ascultă o conversaţie şi răspunde la întrebări legate de acea conversaţie
  27. Îşi afirmă cunoaşterea
  28. Răspunde la întrebări avansate de cunoştinţe generale
  29. Descrie felul în care se face ceva
  30. Descrie similarităţile şi diferenţele dintre obiecte
  31. Răspunde la întrebări de tipul “Care…?”
  32. Pune întrebări wh atunci când îi sunt oferite informaţii vagi

Abilităţi de limbaj expresiv

 

Limbaj abstract

  1. Răspunde la întrebări de tipul “De ce…?”
  2. Răspunde la întrebări de tipul “Dacă…?”
  3. Completează logic propoziţiile
  4. Descrie neregulile dintr-o imagine
  5. Răspunde “da/nu” (informaţii factuale)
  6. Prevede finalul, rezultatul
  7. Priveşte dintr-o altă perspectivă
  8. Oferă explicaţii
  9. Exclude un item în funcţie de categorie/caracteristică
  10. Identifică subiectul principal dintr-o poveste sau o conversaţie

 

Abilităţi şcolare

  1. Defineşte oameni, locaţii şi obiecte
  2. Completează un pattern
  3. Potriveşte cuvinte scrise la obiecte şi obiectele la cuvintele scrise
  4. Citeşte cuvinte obişbuite
  5. Numeşte literele (aşa cum sunt pronunţate)
  6. Numeşte un cuvânt, începând cu primul sunet
  7. Numeşte consoanele iniţiale, mediane şi finale
  8. Citeşte literă cu literă cuvintele simple
  9. Explică înţelesul cuvintelor
  10. Identifică sinonime simple
  11. Identifică relaţiile temporale
  12. Identifică numeralele ordinale
  13. Identifică cuvintele care rimează
  14. Scrie din memorie cuvinte simple
  15. Adună numere formate dintr-o singură cifră

 

Abilităţi sociale

  1. Imită acţiunile unui copil de aceeaşi vârstă
  2. Îndeplineşte indicaţiile unui copil de aceeaşi vârstă
  3. Răspunde la întrebările unui (egal) copil de aceeaşi vârstă
  4. Răspunde la cuvintele prin care un egal iniţiază jocul
  5. Partcipă la jocuri cu egalii, jocuri care se desfăşoară la masă
  6. Iniţiază (propune verbal) jocul cu egalii
  7. Face schimb de informaţii cu egalii
  8. Comunică cu egalii în timpul jocului
  9. Cere ajutorul egalilor
  10. Oferă ajutor egalilor

 

Pregătirea pentru şcoală

  1. Îşi aşteaptă rândul
  2. Dă dovada unor noi răspunsuri prin observaţie
  3. Îndeplineşte comenzile date în grup
  4. Face schimb de informaţii sociale într-un grup
  5. Cântă versuri ale unor cântecele de copii în cadrul grupului
  6. Răspunde când este chemat
  7. Ridică mâna pentru a răspunde la întrebări
  8. Ascultă o poveste şi răspunde al întrebări privind acea poveste
  9. Arată şi povesteşte

 

Abilităţi de auto-servire

  1. Se spală pe dinţi
  2. Îşi închide/deschide fermoarul
  3. Îşi închide/deschide nasturii
  4. Îşi închide/deschide capsele

Resurse

Carduri (cartonaşe) pentru substantive

  1. Photo Cue Cards

Communication Skill Builders

  1. Photo Nouns – Fotografii ale substantivelor (Setul I şi Setul II)

Imaginart Communication Products

  1. Photo Resource Kit (Nouns) – Trusa Resurselor Fotografice (Substantive)

PRO-ED

 

Carduri pentru verbe

  1. Power Cards: Verb Power (1-3) – Cardurile pentru verbe
  2. Great Beginnings For Early Language Learning: Beginning Verbs – învăţarea timpurie a limbajului: verbele de început
  3. Photo Action Cards – Cardurile-fotografii pentru acţiuni

Learning Development Aides (LDA)

ABC School Supply

  1. Verbs, Verbs, Verbs

PRO-ED

 

Cărţi cu imagini

  1. 1. My First Word Book – Cartea primului  meu cuvânt

Angela Wilkes

Dorling Kindersley, Inc., 1991

  1. 2. My First Book of Words: 1000 Words Every Child Should Know – Prima mea carte carte cu cuvinte: 1000 de cuvinte pe care trebuie să le ştie orice copil

Lena Shiffman

Cartwell Learning Bookshelf

Scholastic, Inc. 1992

  1. 3. The First 1000 Words and Pictures Book – Cartea primelor 1000 de cuvinte şi imagini

Wishing Well Books

Joshua Morris Publishing, Inc., 1991

  1. 4. The First Thousand Words: A Picture Book – Primele o mie de cuvinte: carte cu imagini

Heather Amery & Stephen Cartwright

Usborne House, EDC Publishing, 1989

  1. 300 First Words – Primele 300 de cuvinte

Betty Root

Barron;s Educational Series, Inc., 1993

 

Secvenţialitate
  1. Childhood Sequence Photos (Sets 1-3) – Fotografiile secvenţiale pentru copii

Imaginart Communication Products

  1. What Follows Next? 3 Scene Sequence Cards – Ce urmează? Carduri cu secvenţe de 3 scene

Kaplan School Supply

  1. Frank Schaffer 4- and 6- Scene Sequencing Cards – Cardurile cu secvenţe de 4 şi 6 scene ale lui Frank Schaffer

Constructive Play Things

  1. Classroom Sequencing Card Library – Biblioteca cardurilor şcolare secvenţiale

Lakeshore

 

Asocieri
  1. Photo Language Cards – Cardurile pentru limbaj
  2. Great Beginnings Associations – Asocieri

Communications Skill Builders

  1. Power Cards Association Power – cardurile pentru asocieri Power

Communications Skill Builders

 

Prepoziţii
  1. Color Cards: Language in Living Color Prepositions – Cardurile colorate: prepoziţiile

Imaginart Communications Products

  1. In, On and Under: A Preposition Lotto Game – În, Pe şi Sub: jocul prepoziţiilor

Imaginart Communications Products

  1. Great Beginnings Prepositions – Prepoziţii

Communication Skill Builders

  1. Where is it? Spatial Relationship Cards – Unde este? Cardurile relaţiilor spaţiale

ABC School Supply

 

Adjective
  1. Color Cards: Language in Living Color Adjectives – Cardurile colorate: Adjectivele

Imaginart Communications Products

  1. Power Cards Opposites Power – Cardurile pentru perechile de adjective opuse

Communication Skill Builders

  1. Opposites Matching Game – Jocul de potrivire al adjectivelor opuse

ABC School Supply

 

Emoţii
  1. Feeling and Faces Game – Jocul sentimentelor şi al mimicii

Lakeshore

  1. Moods and Emotions Poster Pack –Emoţii şi dispoziţii

Lakeshore

  1. Faces and Feelings/Jeux de Visage – Figuri şi sentimente/jocul figurilor

Constructive Play Things

 

Categorii/Clasificări
  1. Category Sort – Sortarea categoriilor

Imaginart Communication Products

  1. Classroom Sorting Materials – Materiele pentru sortare

Lakeshore

  1. Classification Picture Card Library – Bibiloteca cardurilor cu imagini pentru clasificare

Lakeshore

 

Timpul verbelor
  1. Verb Tenses – Timpul verbelor

Imaginart Communication Products

  1. Syntax Flip Book – Revised Edition

PRO-ED

 

Nereguli
  1. “What’s Wrong?” Cards (LDA) – Cardurile “Ce e greşit?”

Imaginart Communication Products

  1. “What’s Funny?” Blackline Masters – “Ce e ciudat?”

PRO-ED

  1. “What’s Different?” Cards – Cardurile “Ce e diferit?”

Imaginart Communication Products

  1. “150 What’s Wrong with this Picture?” Scenes – 150 de scene de tipul “Ce e în neregulă cu această imagine?”

Super Duper School Company

 

Sunete din mediu
  1. Living Learning Soundtracks Lotto

ABC School Supply

  1. Photo Sound Supply – Rezerva de fotografii şi sunete

ABC School Supply

  1. Hear the World Sound Lotto Game – Jocul Ascultă sunetul lumii

Discovery Toys

 

Potrivire
  1. Photo Object Beginners Lotto – Fotografii ale obiectelor pentru începători

Lakeshore

  1. Memory Match Game – Jocul potrivirii din memorie

ABC School Supply

  1. First Memory – Prima amintire

ABC School Supply

 

Jocuri
  1. Eight Spin and See Games: Lotto Type Game for Visual and Verbal Skills

Super Duper School Company

  1. No Peeking

Ravensburger

  1. Tell a Story – Spune o poveste

Ravensburger

  1. What’s My Name? The Description Game – Care e numele meu. Jocul descrierilor

Ravensburger

  1. Fast Progress (Advanced Language Game) – Progres rapid (Joc pentru limbajul avansat)

Imaginart Communicatiopn Products

  1. Silly Expressions Board Game

Discovery Toys

  1. First Four Games – Primele patru jocuri

Ravensburger

  1. Mystery Garden – Grădiona misterelor

Ravensburger

 

Întrebări wh

  1. See What You’re Asking? Games for Wh-Questions – Ce întrebi? Jocuri pentru întrebări

Coleen Murphy

Communication Skills Builders

  1. Wh-Programs Who? What? Where? When? Why? – Programele întrebărilor: Cine? Ce? Care? Unde? Când? De ce?

Patricia J. Collins, Gary W. Cunningham

PRO-ED

  1. Syntax Two: Materials for Teaching Wh-Questions

ECL Publications

 

Limbaj avansat
  1. 1. MEER 1, Manual of Exercises for Expressive Reasoning – manualul exerciţiilor pentru raţionamentul expresiv

LinguiSystems

  1. 2. MEER 2, Manual of Exercises for Expressive Reasoning – manualul de exerciţii pentru raţionament expresiv

LinguiSystems

  1. Why? Because LDA – De ce? Pentru că…

ABC School Supply

  1. Safety Cards – In and Around the Home

Imaginart Communication Products

  1. SPARC Picture Scenes

LinguiSystems

  1. Think IT- Say It: Improving Reasoning and Organization Skills

Communication Skill Buliders

 

Programa şcolară
  1. Edmark Reading Curriculum Level 1, 2nd edition

Edmark Corporations

  1. Aims: Pre-Reading Kit

Continental Pres

  1. Aims: Mathematics A & B Kits

Continental Press

  1. Special Needs Curriculum: Numbers A-D

Continental Press

  1. Sensible Pencil Handwriting Curriculum

Ebsco Curriculum Materials

 

Computer Software
  1. First Words – Primele cuvinte

Laureate

  1. First Verbs – Primele Verbe

Laureate

  1. Micro-LADS

Laureate

  1. First Categories – Primele categorii

Laureate

 

Amestecate
  1. Size Sort

Imaginart Communication Products

  1. Our Five Senses – Cele 5 simţuri

Imaginart Communication Products

  1. IZIT Cards

PRO-ED

  1. Power Cards (Same/Different Power 1: House) – La fel/diferit

Communication Skill Builders

  1. Color Library: Occupations – Ocupaţii

Imaginart Communication Products

  1. “Say and Do” K – Worksheets

Super Duper School Company

  1. Dot to Dot and Color by Number Artic Worksheets

Super Duper School Company

  1. Deck O’Dough: What’s Missing? – Ce lipseşte?

Continental Press

  1. Perceptual Activities: Primary – activităţi perceptuale

Academic Therapy

  1. ABC Mazes – labirinturi

Academic Therapy

  1. Half-and-Half Design and Color Series

Academic Therapy

  1. Teaching Pictures

Kaplan

  1. Augmentative Communication Products

Prentke Romich Company

Mayer-Johnson Company

  1. The Best Concept Pictures Ever

LinguiSystems

  1. Brain Quest

Workman Publishing Company

 

Cataloage
  1. ABC School Supply

(800) 669-4222

  1. Academic Therapy Publications

(800) 422-7249

  1. Communication Skill Buliders

(800) 866-4446

  1. Constructive Play Things

(800) 448-4115

  1. Continental Press

(800) 233-0759

  1. Discovery Toys, Inc.

(800) 426-4777

  1. Ebsco Curriculum Materials

(800) 633-8623

  1. ECL Publications

(800) 246-4613

  1. Edmark Corporation

(800) 362-2890

  1. Imaginart Communication Products

(800) 828-1376

  1. Kaplan School Supply

(800) 334-2014

  1. Lakeshore Leraning Materials

(800) 421-5354

  1. Laureate Learning Systems, Inc.

(800) 562-6801

  1. LinguiSystems, Inc.

(800) 776-4332

  1. Mayer-Johnson Company

(619) 550-0084

  1. Oriental Trading Company, Inc.

(800) 228-2269

  1. Paul Brookes Publishing Company

(410) 337-9580

  1. Prentice Hall

(800) 223-1360

  1. Prentke Romich Company

(800) 262-1984

  1. PRO-ED

(512) 451-3246

  1. Research Press

(217) 352-3273

  1. Super Duper School Company

(800) 277-8737

 

Cărţi/Reviste
  1. 1. Applied Behavior Analysis

John O. Cooper, Timothy E. Heron and William L. Heward

Merrill, 1987

  1. 2. Communication and Language

Steven F. Warren and Joe Reichle, Eds.

Paul H. Brookes Publishing, 1990

  1. 3. Focus on Autistic Behavior

PRO-ED Journals

8700 Shoal Creek Blvd.

Austin, TX 76758-6897

(512) 451-3246

  1. 4. The Good Kid Book: How to Solve The Sixteen Most Common Behavior Problems

Howard Sloane

Research Press, 1988

  1. 5. The How to Teach Series

Vance Hall, Nathan Azrin, Victoria A. Besalel, R. Vance Hall and Marylin C. Hall

PRO-ED

  1. 6. Journal of Applied Behavior Analysis

Department of Human Development

University of Kansa

Lawrence, Kansaa 66045

(913) 843-0008

  1. 7. Journal of Autism and Developmental Disabilities

Plenum Press

(212) 620-8000

  1. 8. Let Me Hear Your Voice: A Family’Triumph Over Autism

Catherine Maurice

Knopf Publishing Company, 1993

  1. 9. Negotiating the Special Education Maze: A Guide for Parents and Teachers

Winifred Anderson, Stephen Chitwood and Dierdre Hayden

Woodbine House, 1990

  1. 10. Parents Are Teachers: A Child Management Program

Wesley C. Becker

Reaserch Press

  1. 11. Personal Care Skills

Project More: Daily Living Skills

PRO-ED

  1. Steps to Independence: A Skills Training Guide for Parents and Teachers of Children with Special Needs, 2nd edition

Bruce L. Baker and Allen J. Brightman

Paul Brooks Publishing, 1989

  1. 13. Steps to Independence: Behavior Problems

Bruce L. Baker and Allen J. Brightman, Louis J. Heifetz and Diane M. Murphy

Reaserch Press, 1976

  1. 14. Systematic Instruction of Persons with Severe Disabilities

Martha Snell

Prentice Hall, 1993

  1. 15. Teaching Developmentally Disabled Children: the ME Book

O. Ivar Lovaas

PRO-ED, 1981

  1. 16. Toilet Training in Less Than a Day

Nathan Azrin and Richard Foxx

Simon and Schuster, 1974

  1. 17. Toilet Training Persons with Developmental Disabilities

Richard Foxx and Nathan Azrin

Research Press, 1973

Program Realizează contactul vizual

  • Procedura:
  1. În “Răspunsul la nume” (Response to name) –pe scaun, în faţa copilului. Spuneţi numele copilului şi realizaţi simultan prompt-ul pentru contactul vizual prin aducerea unei bucăţi mici de premiu alimentar (sau a unui obiect mic) la nivelul ochilor dumneavoastră. În clipa în care copilul realizează contactul vizual pentru 1 secundă, daţi-i imediat premiul. De-a lungul sesiunilor, spuneţi numele copilului şi amânaţi prompt-ul cu câteva secunde, pentru a vedea dacă copilul se uită fără prompt. Recompensaţi treptat răspusurile date fără prompt. De-a lungul sesiunilor de învăţare, oferiţi recompense pozitive în cazul în care copilul se uită la dumneavoastră spontan.
  2. Pentru 5 secunde – repetaţi procedura de mai sus, dar susţineţi contactul vizual 5 secunde înainte dea oferi recompensa copilului. Recompensaţi treptat răspunsurile date fără ajutor.
  3. În timpul jocului – daţi-i copilului o jucărie să se joace cu ea la masă. Staţi de cealaltă parte a mesei şi spuneţi numele copilului. Faceţi-i prompt copilului să se uite la dumneavoastră şi premiaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-urile de-a lungul sesiunilor de învăţare consecutive. Recompensaţi răspunsurile realizate cu nivelul cel mai scăzut de prompt.
  4. De la distanţă – repetaţi procedura de la punctul 3, dar staţi la o distanţă de aproape 2 metri. Spuneţi numele copilului şi faceţi-i prompt să se uite la dumneavoastră. Recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-urile de-a lungul sesiunilor de învăţare consecutive. Recompensaţi răspunsurile realizate cu nivelul cel mai scăzut de prompt. În timpul sesiunilor, creşteţi distanţa dintre dumneavoastră şi copil.
  5. Ca răspuns la “Uită-te la mine” – staţi pe scaun, de cealaltă parte a mesei. Daţi comanda “Uită-te la mine”. Folosiţi aceleaşi proceduri de prompting şi recompensă ca la punctul 1.
  • Materiale: recompense alimentare şi obiecte
  • Condiţii esenţiale: stă pe scaun
  • Sugestii privind prompting-ul: aduceţi recompensa la nivelul ochilor pentru a fi urmărită cu privirea de către copil sau orientaţi uşor bărbia copilului pentru a facilita contactul vizual. Folosiţi o procedură de amânare: amânaţi propmt-ul cu 2 secunde de-a lungul încercărilor.
Comanda
Răspuns

Data                           Data masterării

introducerii

(1-4) Numele copilului

(5) “Uită-te la mine”

(1-5) Realizează contactul vizual
1. Pentru 1 secundă      
2. Pentru 5 secunde      
3. În timpul jocului      
4. De la distanţă      
5. Ca răspuns la “Uită-te la mine”      
  • Sugestii utile: asiguraţi-vă că copilul se uită direct la dumneavoastră şi nu la recompensă

 

Program Imită motricitatea grosieră

  • Procedură: pe scaun, în faţa copilului, asigurându-vă că e atent. Daţi comanda “Fă ca mine”, modelând simultan o mişcare ce ţine de motricitatea grosieră. Oferiţi-i prompt copilului pentru a realiza sarcina şi recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat. Recompensaţi răspunsurile realizate cu nivelul cel mai scăzut de prompt. În final recompensaţi numai răspunsurile corecte, realizate fără prompt.
  • Condiţii esenţiale: stă în scaun
  • Sugestii privind prompting-ul: ghidaţi fizic copilul pentru  a îndeplini sarcina.
Comanda: “Fă ca mine”. Răspuns Data introducerii Data masterării
1. Bătut în masă      
2. Bate din palme      
3. Face cu mâna      
4. Ridică mâinile sus      
5. Tropăie      
6. Dă din picioare      
7. Scutură capul      
8. Dă din cap      
9. Se întoarce      
10. Îşi acoperă faţa cu mâinile      
11. Loveşte umerii uşor      
12. Sare      
13. Roteşte braţele      
14. Loveşte uşor stomacul      
15. Merge în pas de marş      
16. Întinde braţele în faţă      
17. Ciocăne      
18. Pune mâinile pe şolduri      
19. Freacă palmele una de alta      
20. Loveşte uşor capul      
Sugestii utile: unii copii pot învăţa imitaţia mediată de obiect (de exemplu, sunat cu clopoţelul, aruncarea cubului în găleată) mai repede decât mişcările grosiere. După ce aţi introdus cinci răspunsuri imitative, încercaţi unele noi; e posibil ca abilitatea să se fi generalizat!

 

 

 

 

Program Imită acţiunile cu obiecte

  • Procedura: plasaţi două obiecte identice pe masă. Staţi de cealaltă parte a mesei, în faţa copilului. Aiguraţi-vă că este atent. Prezntaţi comanda “Fă ca mine”, modelând simultan o acţiune cu unul dintre obiecte. Faceţi-i prompt copilului să realizeze acţiunea cu celălalt obiect şi recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat. Recompensaţi răspunsurile cu cel mai scăzut nivel de ajutor. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, fără prompt.
  • Materiale: obiecte pentru acţiuni.
  • Cerinţe: să stea pe scaun.
  • Sugestii pentru prompting: ghidaţi fizic copilul pentru  a îndeplini sarcina
Comanda: “Fă ca mine” Răspuns Data introducerii Data masterării
1. Aruncarea cubului în găleata    
2. Sunat din  clopoţel    
3. Împins maşina de jucărie    
4. Fluturat steagul    
5. Lovit toba    
6. Pus pălăria    
7. Mâzgălit    
8. Şters gura    
9. Lovit cu ciocanul de jucărie    
10. Scuturat o jucărie    
11. Hrănit păpuşa    
12. Ţinut telefonul la ureche    
13. Băut din cană    
14. Suflat în fluier    
15. Pieptănat    
16. Acţiuni cu păpuşa    
17. Rostogolit o jucărie    
18. Pus moneda în puşculiţă    
19. Sărutat păpuşa    
20. Ştampilat hârtia    
Sugestii utile: Învăţaţi-l pe copil imitaţii legate de joc, care ar putea să îl încânte

Program Imită motricitatea fină

  • Procedura: pe scaun, faţă în faţă. Asiguraţi-vă că este atent. Daţi comanda “Fă ca mine”, în timp ce modelaţi simultan mişcarea fină. Ajutaţi-l pe copil să facă mişcarea şi recompensaţi răspunsul. Diminuaţi treptat prompt-ul. Recompensaţi răspunsurile realizate cu cel mai redus nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, realizate fără prompt.
  • Cerinţe: stă pe scaun şi imită mişcările ce ţin de motricitatea grosieră.
  • Sugestii pentru prompting: ghidaţi-l fizic pe copil către realizarea răspunsului
Comanda: “Fă ca mine”
Răspuns Data introducerii Data masterării
1. Bate din palme    
2. Îşi deschide şi îşi închide mâinile (pumnii)    
3. Bate uşor cu degetul arătător    
4. Bate uşor cu degetul mare    
5. Mişcă din degete    
6. Îşi freacă palmele una de alta    
7. Bate uşor cu degetul arătător pe degetul mare    
8. Indică către părţile corpului    
9. Arată cu degetul arătător către palmă    
10. Întinde degetul arătător    
11. Ridică degetul mare în sus    
12. Face semnul păcii    
  • Sugestii utile: atunci când introduceţi acest program, ţineţi cont de dezvoltarea motorie tipică, obişnuită. Mulţi dintre copiii mai mici de 3 ani vor avea dificultăţi în imitarea mişcărilor fine

Program Imită motricitatea orală (miogimnastica)

  • Procedura: pe scaun, faţă în faţă. Asiguraţi-vă că este atent. Prezentaţi comanda “Fă ca mine”, modelând simultan o mişcare orală. Oferiţi-i ajutor (prompt) copilului pentru a realiza mişcarea şi recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat. Recompensaţi răspunsurile efectuate cu cel mai redus nivel de ajutor. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, făcute fără prompt.
  • Cerinţe: stă pe scaun; realizează contct vizual; imită mişcări ce ţin de motricitatea fină şi grosieră
  • Sugestii pentru prompting: aşezaţi gura copilului în poziţia corectă. Folosiţi materiale care pot facilita răspunsul (fluier sau baloane de săpun pentru suflat, acadeaua pentru scos limba)
Comanda: “Fă ca mine” Răspuns Data introducerii Data masterării
1. Deschide gura
2. Scoate limba
3. Uneşte buzele      
4. Clănţăne dinţii      
5. Suflă      
6. Zâmbeşte      
7. Încreţeşte buzele      
8. Sărută      
9. Limba peste dinţii de sus      
10. Pune dinţii de sus peste buza de jos      
Sugestii utile: Stabiliţi scopul acestui program. Dacă îl introduceţi ca pregătire pentru imitaţia verbală, ar fi util, încă de la început, să însoţiţi mişcarea cu un sunet. Dacă aveţi dificultăţi în a face prompt-ul pentru o anumită mişcare, încercaţi să folosiţi o oglindă. Copilul trebuie să se uite la reflecţia din oglindă atunci când îi oferiţi prompt-ul; treptat, diminuaţi folosirea oglinzii

 

 

Program Urmează instrucţiile (comenzile) simple

  • Procedura: pe scaun, faţă în faţă, asigurându-vă că e atent. Daţi comanda. Ajutaţi-l pe copil să răaspundă şi recompensaţi-l. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  • Materiale: itemii necesari pentru instrucţie
  • Cerinţe: pentru comanda 2, să stea pe scaun.
  • Sugestii privind prompting-ul: ghidaţi fizic mâna copilului către îndeplinirea sarcinii
Comanda Răspuns Data introducerii Data masterării
1. “Stai jos.”      
2. “Ridică-te.”      
3. “Vino la mine.”      
4. “Mâinile jos.”      
5. “Fă pa.”      
6. “Ia-mă în braţe.”      
7. “Ridică mâinile sus.”      
8. “Bate din palme.”      
9. “Întoarce-te.”      
10. “Sari.”      
11. “Pupă-mă.”      
12. “Aruncă asta.”      
13. “Închide uşa.”      
14. “Trimite-mi un pupic.”      
15. “Aprinde lumina.”      
16. “Ia un şerveţel.”      
17. “Dă drumul la muzică.”      
18. “Pune pe raft.”      
19. “Bate palma.”      
20. “Dă din picioare.”      
Sugestii utile: selectaţi acele comenzi pe care le cereţi copilului să le îndeplinească în contextul unei zile. Alegerea comenzilor de instrucţie pe care i le poţi cere copilului şi în afara lecţiilor va oferi ocazii naturale pentru întărire şi generalizare.

 

 

Program                               Părţile corpului (receptiv şi expresiv)

Procedura:

  1. Identifică părţile corpului – pe scaun, faţă în faţă. Asiguraţi-vă că este atent şi daţi comanda “Arată_ (partea corpului)”. Faceţi-i prompt copilului să atingă corect partea corpului pe propriul lui corp şi recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  2. Numeşte părţile corpului – pe scaun, în faţa copilului. Indicaţi o parte a corpului dumneavoastră şi întrebaţi “Ce este?” Ajutaţi-l pe copil să numească partea corpului şi recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  • Cerinţe:
  1. Îndeplineşte cinci instrucţii simple
  2. Identifică partea corpului şi numeşte obiectele familiare
  • Sugestii privind prompt-ul:
  1. Modelaţi răspunsul sau ghidaţi fizic copilul către îndeplinirea sarcinii
  2. Modelaţi răspunsul corect

 

Comanda Răspuns  
  1. 1. “Arată”
  2. 2. “Ce este?”
  3. 1. Arată partea corpului corectă
  4. 2. Numeşte partea corpului
Data introducerii Data masterării
1. Cap      
2. Laba piciorului      
3. Burtă      
4. Nas      
5. Gură      
6. Picioare      
7. Ochi      
8. Urechi      
9. Păr      
10. Obraji      
11. Umeri      
12. Mână      
13. Faţă      
14. Braţ      
15. Degete      
16. Cot      
17. Bărbie      
18. Degete de la picioare      
19. Degetul mare      
Sugestii utile: la început, alegeţi părţi ale corpului care nu se află aproape una de cealaltă (de exemplu, la început copilul trebuie să discrimineze între cap şi picior decât între nas şi ochi).

 

 

Program                                  Obiecte (receptiv şi expresiv)

  • Procedura:
  1. Identifică obiectele – plasaţi obiectul (obiectele) pe masă în faţa copilului. Asiguraţi-vă că este atent şi daţi comanda “Dă-mi_ (numele obiectului)”. Ajutaţi-l pe copil să vă dea obiectul şi recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  2. Numeşte obiectele – pe scauna, în faţa copilului. Asiguraţi-vă că este atent şi arătaţi-i un obiect. Spuneţi “Ce este?”. Ajutaţi-l pe copil să numească obiectul şi recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  • Materiale: obiecte
  • Cerinţe:
  1. Potriveşte obiectele identice
  2. Îndeplineşte 15 comenzi simple
  3. Imită sunete şi cuvinte simple
  • Sugestii privind promting-ul:
  1. Ghidaţi-l fizic pe copil să vă înmânze obiectul
  2. Modelaţi denumirea obiectului

 

Comanda
Răspuns
   
  1. 1. “Dă-mi _”
  2. 2. “Ce este?”
  3. 1. Dă obiectul corect
  4. 2. Denumeşte obiectul
Data introducerii
Data masterării
1.      
2.      
3.      
4.      
5.      
6.      
7.      
8.      
9.      
10.      
11.      
12.      
13.      
14.      
Sugestii utile: alegeţi obiectele relevante pentru copil. De exemplu, dacă copilul preferă anumite jucării, folosiţi-le pe acestea ca prime obiecte de introdus în program. Denumirea primelor câteva obiecte trebuie să sune diferit. În cazul în care copilul are dificultăţi în a învăţa receptiv obiectele, încercaţi să-i daţi comenzi relative la obiecte (de exemplu, “Ia şerveţelul” şi “Aruncă mingea”). Treptat, mutaţi obiectele mai aproape unul de altul şi schimbaţi comanda în “Dă-mi şerveţelul” şi “Dă-mi mingea.”

 

 

Program Imagini (receptiv şi expresiv)

Procedura:

  1. Identifică imaginile – plasaţi imaginile (fotografii) pe masă, în faţa copilului. Asiguraţi-vă că este atent şi daţi comanda “Arată_(numele itemului din fotografie)”. Faceţi-i prompt copilului să arate imaginea şi recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  2. Denumeşte imaginile – pe scaun, faţă în faţă cu copilul. Asiguraţi-vă că este atent şi arătaţi-i o imagine. Spuneţi “Ce este?”. Faceţi-i prompt să denumească imaginea şi recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt
  • Materiale: fotografii ale obiectelor şi carduri cu iamgini ( ase vedea lista de resurse)
  • Cerinţe:
  1. Potriveşte imaginile identice
  2. Îndeplineşte 10-15 comenzi simple şi poate identifica 10-15 obiecte
  3. Denumeşte obiectele.
  • Sugestii privind prompting-ul
  1. ghidaţi-l fizic pe copil să arate imaginea
  2. modelaţi denumirea imaginii
Comanda Răspuns  

 

Data introducerii         Data masterării
  1. 1. “Arată_”
  2. 2. “Ce este?’
    1. 1. Arată imaginea corectă
    2. 2. Denumeşte imaginea
1.      
2.      
3.      
4.      
5.      
6.      
7.      
8.      
9.      
10.      
11.      
12.      
13.      
14.      
15.      
Sugestii utile: Începeţi cu fotografii ale obiectelor pe care copilul a învăţat să le identifice. Imaginile trebuie să fie distincte din punct de vedere vizual (de exemplu, imaginea unui măr trebuie să fie un măr singur şi nu un măr într-un copac). Fotografiile obiectelor care sunt relevante pentru copil (de exemplu, imaginea patului său, a pantofilor săi) va ajuta la generalizare.

 

 

Program Identifică persoanele familiare

Procedura:

  1. Identificarea în imagini – plasaţi imaginea (imaginile) pe masă, în faţa copilului. Asiguraţi-vă că este atent şi daţi comanda “Arată_(numele persoanei din fotografie)”. Faceţi-i prompt să arate imaginea corectă  şi recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  2. Identificarea în persoană – cu o persoană cunoscută copilului în cameră, staţi pe scaun, în faţa copilului. Asiguraţi-vă că este atent şi daţi comanda “Du-te la _(numele persoanei cunoscute)”. Faceţi-i prompt să se îndrepte către acea persoană. Recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  • Materiale: fotografii ale persoanelor familiare copilului
  • Cerinţe: potriveşte fotografii identice. Îndeplineşte 10 comenzi simple şi identifică obiectele în imagini.
  • Sugestii privind prompting-ul: ghidaţi-l fizic pe copil să îndeplinească sarcina
Comanda Răspuns  
  1. 1. “Arată_”.
  2. 2. “Du-te la_”
    1. 1. Arată fotografia corectă
    2. 2. Se duce către persoana cunoscută
Data introducerii Data masterării
1.      
2.      
3.      
4.      
5.      
6.      
7.      
8.      
9.      
10.      
Sugestii utile: înainte de a începe discriminarea a două imagini a persoanelor familiare, folosiţi imagini ale obiectelor ca distractori. Începeţi cu o fotografie a unei persoane şi cu două poze de obiecte. Adăugaţi treptat mai multe fotografii ale unor persoane diferite. În cazul în care copilul are probleme cu identificarea cunoscuţilor în persoană, încercaţi să folosiţi ca prompt fotografiile, prezntând fotografia în acelaşi timp cu comanda “Du-te la_.”

 

 

Program Verbe (comenzi şi identificarea în imagini)

Procedura:

  1. Îndeplineşte comenzile (instrucţiile) cu verbe – pe scaun, faţă în faţă. Plasaţi materialele necesare pe o masă, la îndemâna copilului. Asiguraţi-vă că este atent şi daţi comanda “Arată-mi cum_(verbul)”. Faceţi-i prompt copilului să realizeze acţiunea şi recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  2. Identifică verbele în imagini – plasaţi imaginea pe masă, în faţa copilului. Asiguraţi-vă că este atent şi daţi comanda “Arată_(verbul)”. Faceţi-i prompt să indice imaginea corectă şi recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  • Materiale: obiectele necesare pentru următoarele acţiuni şi cartonaşele cu verbe ( a se vedea lista de resurse).
  • Cerinţe:
  1. Îndeplineşte 10 instrucţii (comenzi) simple.
  2. Identifică imaginile.
  • Sugestii privind prompting-ul
  1. Modelaţi răspunsul sau ghidaţi-l fizic pe copil să îndeplinească sarcina.
  2. Modelaţi denumirea acţiunii
Comanda Răspunsul
  1. 1. “Arată-mi cum_”.
  2. 2. “Arată_”.
  3. 1. Face acţiunea
  4. 2. Arată imaginea corectă
Data introducerii
Data masterării
1. Stă în picioare      
2. Stă jos      
3. Bate din palme      
4. Face cu mâna      
5. Mănâncă      
6. Bea      
7. Se întoarce      
8. Sare      
9. Ia în braţe      
10. Pupă      
11. Suflă      
12. Doarme      
13. Ciocăne      
14. Citeşte      
15. Desenează      
16. Plânge      
17. Se piaptănă      
18. Aruncă      
19. Merge      
20. Dă şut      
Sugestii utile: începeţi cu acţiuni pe care copilul le-a învăţat ca instrucţii simple (de exemplu, învăţaţi-l “Arată cum stai în picioare” dacă el a învăţat “ridică-te” (“stai în picioare”).

 

 

Program Obiecte din mediu (receptiv şi expresiv)

Procedura:

  1. Identifică obiectele din mediu – pe scaun, în faţa copilului. Asiguraţi-vă că este atent şi daţi comanda “Atinge_(obiectul din mediu)”. Faceţi-i prompt copilului să meargă şi să atingă obiectul. Recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  2. Denumeşte obiectele din mediu – aduceţi-l pe copil în faţa obiectului din mediu. Asiguraţi-vă că este atent şi arătaţi către obiect. Întrebaţi “Ce este?”. Faceţi-i prompt copilului să denumească obiectul. Recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  • Cerinţe:
  1. Îndeplineşte comenzile simple şi identifică obiectele.
  2. Denumeşte obiectele.
  • Sugestii privind prompting-ul
  1. Ghidaţi-l fizic pe copil spre îndeplinirea sarcinii.
  2. Modelaţi denumirea obiectului.
Comanda Răspunsul
  1. 1. “Atinge_”.
  2. 2. “Ce este?”
  3. 1. Merge şi atinge obiectul.
  4. 2. Denumeşte obiectul
Data introducerii
Data masterării
1. Masă      
2. Scaun      
3. Fereastră      
4. Podea      
5. Perete      
6. Uşă      
7. Covor      
8. Lampă/lumina      
9. Scări      
10. Raft      
11. Perdea      
12. Frigider      
13. Sobă      
14. Chiuvetă      
15. Toaletă      
16. Cadă      
17. Pat      
18. Dulap      
Sugestii utile: ca tehnică de prompting, începeţi cu copilul aflat în apropierea obiectului, iar apoi măriţi distanţa dintre copil şi obiect

 

 

Program Arată imaginile într-o carte

  • Procedura: arătaţi-i copilului o pagină dintr-o carte cu poze. Daţi comanda “Arată_(numele itemului)”. Ajutaţi-l pe copil să indice imaginea corectă şi recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt
  • Materiale: cărţi cu poze (a se vedea lista de resurse).
  • Cerinţe: identifică obiectele şi imaginile
  • Sugestii privind prompting-ul: ghidaţi-l fizic pe copil să indice răspunsul. Începeţi cu cărţi cu poze care au număr mai mic de itemi pe pagină.
Comanda: “Arată_”. Răspuns: indică imaginea corectă Data introducerii Data masterării
1.      
2.      
3.      
4.      
5.      
6.      
7.      
8.      
9.      
10.      
Sugestii utile: aranjaţi fotografiile obiectelor pe care copilul le cunoaşte într-un album de fotografii, pentru a le arăta. Generalizaţi abilitatea în contexte mai puţin structurate, mai naturale (de exemplu, în timp ce vă uitaţi pe cărţi înainte de culcare).

 

 

Program Funcţia obiectelor (receptiv şi expresiv)

Procedura:

  1. Identifică obiectele după funcţia lor – plasaţi obiectul (obiectele) sau imaginile pe masă, în faţa copilului. Asiguraţi-vă că este atent şi daţi comanda “Cu ce_(funcţia)?” (de exemplu, “Cu ce mături?”). Faceţi-i prompt copilului să arate către obiectul sau imaginea corectă. Recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  2. Denumeşte obiectele după funcţia lor – pe scaun, faţă în faţă. Asiguraţi-vă că este atent. Spuneţi “Cu ce_(funcţia)?” (de exemplu, “Cu ce colorezi?”). ajutaţi-l pe copil să denumească obiectul (de exemplu, “creioane” sau “colorez cu creioane”). Recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt
  3. Denumeşte funcţia obiectului – pe scaun, în faţa copilului, asigurându-vă că este atent. Spuneţi “Ce faci cu _(numele obiectului)?” (de exemplu, “Ce faci cu un creion?”). Ajutaţi-l pe copil să denumească funcţia obiectului (de exemplu, “scriu” sau “scriu cu creionul”). Recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  • Materiale: obiecte
  • Cerinţe:
  1. Îndeplineşte instrucţiile simple; identifică obiectele; urmează comenzile cu verbe

2& 3. Identifică obiectul după funcţie şi denumeşte obiectele şi verbele

Întrebare Răspuns
1 & 2. “Cu ce_?”

3. “Ce faci cu_?”

  1. 1. Arată obiectul sau imaginea
  2. 2. Spune numele obiectului
  3. 3. Denumeşte funcţia
Data introducerii Data masterării
1. Scrii cu/ Creion      
2. Bei din/ Cană      
3. Mănânci cu/ Furculiţă      
4. Tai cu / Foarfece      
5. Citeşti/ Carte      
6. Dormi în/ Pat      
7. Stai pe/ Scaun      
8. Vorbeşti la/ Telefon      
9. Colorezi cu/ Creionul      
10. Te speli cu/ Săpunul      
11. Mături cu/ Mătura      
12. Îţi sufli nasul/ Şerveţel      
13. Arunci/ Mingea      
14. Te pieptăni/ Peria (pieptăne)      
Sugestii utile: folosiţi numai obiectele pe care copilul le-a masterat în programul de identificare receptivă a obiectelor şi imaginilor (de exemplu, fiţi sigur că el poate identifica un ciocan, înainte de a-l învăţa utilitatea acestui obiect).

 

 

Program                               Posesia (receptiv şi expresiv)

Procedura:

  1. Identifică posesia – cu o persoană cunoscută în câmpul vizual al copilului, daţi comanda “Atinge_(partea corpului sau obiect de îmbrăcăminte)_(numele persoanei)” (de exemplu, “Atinge tricoul lui Mary”). Faceţi-i prompt copilului să atingă partea corpului corectă sau obiectul de îmbrăcăminte şi recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  2. Denumeşte posesia – arătaţi către o parte a corpului sau obiect de îmbrăcăminte al unei persoane cunoscute copilului şi spuneţi “Al cui_ (parte a corpului sau obiect de îmbrăcăminte)?”. Faceţi-i prompt copilului să numească persoana şi posesia (de exemplu, “tricoul lui Mary”). Recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt
  • Cerinţe:
  1. Identifică părţile corpului sau hainele şi cunoscuţii (în persoană).
  2. Denumeşte părţile corpului sau hainele şi persoanele familaire
  • Sugestii privind prompting-ul
  1. Ghidaţi fizic copilul să arate către parte corectă a corpului sau către obiectul de îmbrăcăminte.
  2. Modelaţi răspunsul.
Comanda
Răspuns
  1. 1. “Atinge_(partea corpului sau obiectul de îmbrăcăminte al persoanei”.
  2. 2. “Al cui_(parte a corpului sau obiect de îmbrăcăminte)?”
  3. 1. Atinge corect partea corpului sau obiectul de îmbrăcăminte
  4. 2. Denumeşte persoana şi partea corpului sau obiectul de îmbrăcăminte
Data introducerii Data masterării
1.      
2.      
3.      
4.      
5.      
6.      
7.      
8.      
9.      
10.      
Sugestii utile: Începeţi cu jucăriile (de exemplu, “atinge nasul păpuşii”).

 

 

Program Identifică sunetele din mediu

Procedura:

  1. Arată imaginile care reprezintă un sunet – puenţi fotografiile în faţa copilului, pe masă. Daţi drmul la casetofon unei casete cu sunete. Puneţi întrebarea: “Ce se aude?”. Faceţi-i prompt copilului să indice fotografia corespunzătoare. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt
  2. Denumeşte sunetul- daţi drmul la casetofon unei casete cu sunete. Puneţi întrebarea “Ce se aude?”. Faceţi-i prompt copilului să denumească sunetul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt
  • Materiale: sunete din mediu (a se vedea lista de resurse) şi un casetofon.
  • Cerinţe:
  1. Identifică imaginile şi acţiunile.
  2. Denumeşte imaginile şi acţiunile.
  • Sugestii de prompting:
  1. Modelaţi răspunsul sau ghidaţi fizic copilul să arate imaginea corectă.
  2. Modelaţi răspunsul corect.
Întrebare Răspuns
1&2: “Ce se aude?”
  1. 1. Indică fotografia corespunzătoare.
  2. 2. Denumeşte sunetul.
Data introducerii Data masterării
1. Telefonul sunând      
2. Ticăitul ceasului      
3. Broasca      
4. Strănut      
5. Câine lătrând      
6. Raţă măcăind      
7. Copil plângând      
8. Mieunatul pisicii      
9. Pian      
10. Motor de maşină      
11. Ciripitul unei păsări      
12. Minge sărind      
13. Maşină pornind      
14. Apă      
15. Porc      
16. Mugetul unei vaci      
17. Soneria      
18. Fluier      
19. Sorbit      
20. Sunetul ciocanului      
Sugestii utile: Începeţi cu acele sunete care îi sunt cunoscute copilului. Luaţi în calcul înregistrarea acelor sunete care se aud frecvent în mediul copilului.

 

 

Program Arată către itemii doriţi

Procedura:

  1. Arată către itemi izolaţi – pe scaun, de cealaltă parte a mesei. Arătaţi un item preferat (mâncare sau jucărie). Întrebaţi “Ce vrei?”. Faceţi-i prompt copilului să răspundă cu mâna dominantă şi ghidaţi-l să atingă itemul cu degetul arătător. Daţi-i imediat itemul dorit. Lăsaţi-l pe copil să mănânce itemul sau să se joace cu el. Repetaţi această procedură şi diminuaţi treptat prompt-ul, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  2. Arată către itemul dorit în prezenţa unui distractor care nu este dorit – arătaţi-i copilului un item preferat şi unul pe care nu îl preferă. Întrebaţi “Ce vrei?”. Faceţi-i prompt să indice itemul preferat. Daţi-i imediat itemul dorit. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  3. Arată către itemi aflaţi pe masă – plasaţi un item preferat şi unul respins pe masă, la îndemâna copilului. Întrebaţi “Ce vrei?”. Faceţi-i prompt să arate către itemul dorit. Daţi-i imediat itemul dorit. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  4. Arată către item fără comandă verbală – plasaţi pe masă câţiva itemi preferaţi şi câţiva itemi respinşi, la îndemâna copilului. Aşteptaţi câteva secunde. În cazul în care copilul se întinde spre itemul dorit, faceţi-i prompt să dae un răspuns de indicare. Daţi-i imediat itemul dorit. În cazul în care copilul nu se întinde sau nu arată spontan către item, ademeniţi-l arătându-i itemul şi apoi punându-l la loc pe masă sau permiţându-i accesul la item pentru câteva secunde. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  • Materiale: itemi preferaţi (mâncare şi jucării) şi itemi respinşi.
  • Cerinţe: stă pe scaun.
  • Sugestii de prompting: ghidaţi fizic sau modelaţi un răspuns de indicare
Întrebare Răspuns
1-3 “Ce vrei?” 1-4 Arată către itemul dorit
Data introducerii
Data masterării
1. Un item preferat      
2. Un item preferat şi unul care nu e preferat      
3. Pe masă, un item preferat şi unul care nu e preferat      
4. Fără comandă verbală      
Sugestii utile: asiguraţi-vă că itemii sunt într-adevăr preferaţi. Schimbaţi itemii de-a lungul sesiunii de învăţare, pentru a evita saţietatea. Modelaţi denumirea itemului dorit atunci când copilul indică spre acesta. Încurajaţi răspunsul în contexte naturale!

 

 

 

Program Solicită verbal itemii doriţi

Procedura:

  1. Cerere printr-un cuvânt – plasaţi pe masă un item preferat şi unul respins, la îndemâna copilului. Spuneţi “Ce vrei?”. Faceţi-i prompt copilului să arate către itemul dorit şi să denumească itemul (de exemplu, “prăjitură”). Daţi-i imediat itemul dorit. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  2. Cerere prin două cuvinte - plasaţi pe masă un item preferat şi unul respins, la îndemâna copilului. Spuneţi “Ce vrei?”. Faceţi-i prompt copilului să arate către itemul dorit şi să ceară verbal itemul dorit (“Vreau prăjitură”). Daţi-i imediat itemul dorit. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  3. Cerere prin trei cuvinte - plasaţi pe masă un item preferat şi unul respins, la îndemâna copilului. Spuneţi “Ce vrei?”. Faceţi-i prompt copilului să arate către itemul dorit şi să ceară verbal itemul dorit (“Eu vreau prăjitură”). Daţi-i imediat itemul dorit. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  4. Folosind numele adultului - plasaţi pe masă un item preferat şi unul respins, la îndemâna copilului. Spuneţi “Ce vrei?”. Faceţi-i prompt copilului să arate către itemul dorit şi să ceară verbal itemul dorit, folosindu-vă numele (de exemplu, “Mami, eu vraeu prăjitură”). Daţi-i imediat itemul dorit. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  • Materiale: itemi preferaţi şi itemi respinşi (jucării şi alimente)
  • Cerinţe:

1-3: indică itemii doriţi şi denumeşte obiectele.

4: cere în propoziţii şi denumeşte persoanele.

  • Sugestii de prompting: ghidaţi fizic un răspuns de indicare şi modelaţi fraza de cerere.

 

Întrebare Răspuns
1-4: “Ce vrei?” 1-3: Indică şi cere verbal.

4: Foloseşte numele adultului

Data introducerii
Data masterării
1. Indică + “denumirea”      
2. Indică +”vreau (denumirea)”      
3. Indică + “Eu vreau (denumirea)”      
4. Indică + “(numele adultului) Eu vreau (denumirea)”      
Sugestii utile: Încurajaţi răspunsul în contexte naturale. Aranjaţi itemii doriţi pe un raft, în bucătărie pe dulap şi în afara vederii. Învăţaţi-l pe copil să vă abordeze, să vă ceară atenţia (de exemplu, să vă bată pe umăr) şi să ceară printr-o propoziţie întreagă. Încurajaţi contactul vizual atunci când copilul vă cere ceva!

 

 

Program Da/ Nu (preferat/respins)

Procedura:

  1. Pentru itemii respinşi (care nu sunt doriţi) – pe scaun, faţă în faţă. Arătaţi-i un item care nu îi place (aliment sau jucărie) şi spuneţi “Vrei_(numele itemului)?”. Faceţi-i prompt să dea din cap în semn de nu sau să spună “Nu”. Imediat după răspuns, luaţi itemul din câmpul vizual al copilului şi oferiţi-i o recompensă. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  2. Pentru itemii preferaţi – pe scaun, faţă în faţă. Arătaţi-i un item preferat (aliment sau jucărie) şi spuneţi “Vrei_(numele itemului)?”. Faceţi-i prompt să dea din cap în semn de da sau să spună “Da”. Imediat după răspuns, daţi-i copilului itemul preferat. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  3. Randomizare Da/ Nu- pe scaun, în faţa copilului. Prezentaţi fie un item respins, fie unul preferat şi spuneţi “Vrei_(numele itemului)?”. Faceţi-i prompt să dea din cap în semn de nu sau să spună “Nu” pentru itemul respins şi să să dea din cap în semn de da sau să spună “Da” pentru itemul preferat. Imediat după un răspuns “Nu”, luaţi itemul din câmpul vizual al copilului şi oferiţi-i o recompensă. După un răspuns “Da”, daţi-i copilului itemul preferat. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  • Materiale: itemi (alimente sau obiecte) preferate sau respinse
  • Cerinţe: imită mişcarea din cap sau imită verbal “Da” şi “Nu”.
  • Sugestii pentru prompting: modelaţi o mişcare din cap sau modelaţi răspunsul “Da” şi “Nu”.
Întrebare Răspuns    
1-3: “Vrei_?”
  1. 1. “Nu”
  2. 2. “Da”
  3. 3. Fie “Da” sau “Nu”
Data introducerii Data masterării
1. Pentru respingere      
2. Pentru itemii preferaţi      
3. Randomizare Da şi Nu      
Sugestii utile: asiguraţi-vă că itemii sunt cu adevărat preferaţi şi respinşi. Folosiţi itemi alimentari “scârboşi” (muştar) pe care copilul nu îi mănâncă ca itemi pentru “Nu”.

 

 

Program                                  Denumeşte persoanele familiare

Procedura:

  1. Denumeşte în fotografii – pe scaun, în faţa copilului. Asiguraţi-vă că este atent. Arătaţi-i o fotografie a unei persoane familiare şi spuneţi “Cine este?”. Faceţi-i prompt copilului să numească persoana din fotografie şi recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  2. Denumeşte în realitate – pe scaun, în faţa copilului; în cameră se află o persoană cunoscută. Asiguraţi-vă că este atent şi arătaţi către persoana respectivă. Spuneţi “Cine este?”. Faceţi-i prompt copilului să numească persoana. Recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  • Cerinţe: identifică persoanele familiare din imagini şi în realitate; denumeşte obiectele.
  • Sugestii de prompting: modelaţi numele persoanei.
Întrebare Răspuns
“Cine este?”

  1. 1. în imagini
  2. 2. în realitate
  3. 1. Numeşte persoana
  4. 2. Numeşte persoana
Data introducerii
Data masterării
1.      
2.      
3.      
4.      
5.      
6.      
7.      
8.      
9.
10.
Sugestii utile: Învăţaţi-l la început persoane familiare, care arată diferit, cum ar fi un părinte sau fraţii.

 

 

Program Face o alegere

  • Procedura: pe scaun, de cealaltă parte a mesei. Ţineţi în faţa lui doi itemi doriţi. Spuneţi “Vrei _sau _?”. Faceţi-i prompt copilului să arate itemul cel mai dorit şi să-l numească. Daţi-i imediat itemul ales. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  • Cerinţe: să arate itemii doriţi; cere verbal itemii doriţi; denumeşte obiectele.
  • Sugestii de prompting: ghidaţi fizic copilul să arate către itemul dorit şi oferiţi un model verbal al denumirii obiectului.
Întrebare: “Vrei _ sau_?” Răspuns: arată către itemul dorit şi îl denumeşte Data introducerii Data masterării
1.      
Sugestii utile: pentru a mări discriminarea, începeţi cu un item foarte preferat şi unul respins. Variaţi întrebarea (de exemplu, “Pe care îl vrei?”). În cazul în care copilul nu vorbeşte, îl puteţi învăţa răspunsul, mai puţin verbalizarea (de exemplu, faceţi-i prompt doar să arate către itemul dorit). În final, îl veţi învăţa pe copil să facă alegeri în legătură cu itemi doriţi care nu se află loa vedere. Asiguraţi-vă că variaţi ordinea în care îi prezentaţi copilului alternativele, fiind astfel siguri că el nu alege pur şi simplu ultimul item din întrebare (de exemplu, dacă întrebaţi “Vrei o prăjitură sau un măr”, puneţi şi întrebarea “Vrei un măr sau o prăjitură?”).

 

 

Program Întrebări sociale

  • Procedura: pe scaun, în faţa copilului. Asiguraţi-vă că este atent şi puneţi o întrebare socială. Ajutaţi-l pe copil să răspundă la întrebare şi recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  • Cerinţe: îndeplineşte comenzile simple şi imită cuvintele.
  • Sugestii de prompting: folosiţi amânarea prompt-ului. Modelaţi imediat răspunsul corect, iar apoi amânaţi modelul cu câte 2 secunde pentru fiecare comandă.
Întrebarea socială Răspuns Data introducerii Data masterării
1. “Cum te cheamă?”      
2. “Câţi ani?”      
3. “Ce mai faci?”      
4. “Unde stai?”      
5. “Cine este fratele/sora ta?”      
6. “Cu ce îţi place să te joci?”      
7. “Cum o cheamă pe mama ta / pe tatăl tău?”      
8. “Ce îţi place să mănânci?”      
9. “La ce şcoală mergi?”      
10. “Cine este prietenul tău?”      
11. “Care e emisiunea TV preferată?”      
12. “Care este adresa ta?”      
13. “Care e numărul tău de telefon?”      
14. “Ce îţi place să bei?”      
15. “Care e jucăria ta favorită?”      
16. “Când e ziua ta?”      
17. “Cum o cheamă pe profesoara ta?”      
Sugestii utile: repetaţi răspunsurile la întrebări întâi în programul de imitaţie verbală, pentru a vă asigura de o pronunţie adecvată

 

 

Program Verbele (le denumeşte în imagini, la alţii, la sine)

Procedura:

  1. Denumeşte verbele în imagini – pe scaun, faţă în faţă. Asiguraţi-vă că este atent şi prezentaţi-i imagine a unei persoane făcând o acţiune. Spuneţi “Ce face?”. Ajutaţi-l pe copil să denumească acţiunea. Recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  2. Denumeşte verbele la alţii – asiguraţi-vă că copilul este atent şi faceţi o acţiune. Spuneţi “Ce face eu?”. Ajutaţi-l pe copil să denumească acţiunea. Recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  3. Denumeşte verbele în cazul său – ajutaţi-l pe copil să îndeplinească o anumită acţiune (ghidaţi-l fizic sau modelaţi prin imitaţie). Spuneţi “Ce faci tu?”. Faceţi-iprompt să denumească acţiunea. Recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  • Materiale: obiectele necesare pentru acţiuni şi cartonaşe cu verbe
  • Cerinţe: îndeplineşte comenzile cu verbe şi denumeşte imaginile
  • Sugestii de prompting: modelaţi denumirea acţiunii
Întrebare Răspuns
  1. 1. “Ce face?”
  2. 2. “Ce fac eu?”
  3. 3. “Ce faci tu?”
1-3: denumeşte acţiunea Data introducerii Data masterării
1. Stă în picioare      
2. Stă jos      
3. Bate din palme      
4. Face cu mâna      
5. Mănâncă      
6. Bea      
7. Se întoarce      
8. Sare      
9. Ia în braţe      
10. Pupă      
11. Suflă      
12. Doarme      
13. Ciocăne (bate la uşă)      
14. Citeşte      
15. Desenează      
Sugestii utile: fotografiaţi-i pe membrii familiei făcând acţiuni. Asiguraţi-vă că susţineţi generalizarea, cerându-i copilului să denumească acţiunile la el şi la alţii în contexte naturale.

 

 

Program Potriveşte

  • Procedura: plasaţi itemii pe masă, în faţa copilului. Prezentaţi un item care corespunde unuia dintre itemii din faţa copilului şi daţi comanda “Potriveşte”. Faceţi-i prompt copilului să plaseze itemul deasupra sau în faţa itemului corespunzător şi recompensaţi răspunsul corect. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt. Iniţial, începeţi cu un singur item pe masă; treptat, introduceţi alţi itemi.
  • Materiale: obiecte şi imagini identice, cartonaşe cu litere, obiecte colorate, cartonaşe cu numere şi forme.
  • Cerinţe: stă pe scaun
  • Sugestii de prompting:
  1. Ghidaţi fizic copilul spre îndeplinirea sarcinii
  2. Folosiţi un prompt de poziţie, plasând itemul mai aproape de copil
Comanda: “Potriveşte” Răspuns: plasează itemul deasupra sau în faţa itemului corespondent
Data introducerii
Data masterării
1. Obiecte identice      
2. Imagini identice      
3. Imagini la obiecte      
4. Obiecte la imagini      
5. Culori      
6. Forme      
7. Litere      
8. Numere      
9. Obiecte non-identice      
10. Obiecte prin asociere (creion la hârtie)      
Sugestii utile: iniţial, alegeţi obiecte care pot sta unele peste altele (de exemplu, cană, farfurie, lingură). E posibil să doriţi să începeţi cu cel puţin trei itemi pe masă şi să variaţi poziţia itemilor pentru a creşte discriminarea.

 

 

Program Culori (receptiv şi expresiv)

Procedura:

  1. Identifică culorile – plasaţi materialele colorate pe masă, în faţa copilului. Asiguraţi-vă că este atent şi spuneţi “Arată_(numele culorii)”. Ajutaţi-l pe copil să indice culoarea corectă şi recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  2. Denumeşte culorile- pe scaun, în faţa copilului. Asiguraţi-vă că este atent şi prezentaţi un obiect colorat. Spuneţi “Ce culoare este?”. Ajutaţi-l pe copil să denumească culoarea şi recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt
  • Materiale: hârtie colorată şi obiecte colorate
  • Cerinţe:
  1. Identifică imaginile.
  2. Denumeşte obiectele şi imaginile
  • Sugestii de prompting
  1. Ghidaţi-l fizic pe copil să arate culoarea corectă. Folosiţi prompt-ul de poziţie, plasând obiectul colorat pe care îl cereţi mai aproape de copil.
  2. Modelaţi denumirea culorii.
Comanda Răspunsul
  1. 1. “Arată_”
  2. 2. “Ce culoare este?”
    1. 1. Arată culoarea corectă
    2. 2. Denumeşte culoarea
Data introducerii
Data masterării
1. Albastru      
2. Roşu      
3. Galben      
4. Verde      
5. Alb      
6. Negru      
7. Mov      
8. Portocaliu      
9. Roz      
10. Maro      
Sugestii utile: Încercaţi tehnici de instruire incidentală pentru a îl învăţa pe copil culorile. Aranajţi itemii doriţi (în culori diferite) la vederea copilului, dar nu la îndemâna sa. Atunci când copilul cere itemul, întrebaţi-l ce culoare are obiectul, înainte de a i-l înmâna. De exemplu, puneţi o maşină galbenă, o minge albastră şi o bomboană verde pe masă. În cazul în care copilul cere bomboana, arătaţi bomboana şi întrebaţi “Ce culoare este?’. Faceţi-i prompt copilului să răspundă corect şi daţi-i bomboana.

 

 

 

 

 

Program Forme (receptiv şi expresiv)

Procedura:

  1. Identifică formele – puneţi forma (formele) pe masă, în faţa copilului. Asiguraţi-vă că este atent şi spuneţi “Arată_(numele formei)”. Faceţi-i prompt copilului să arate forma corectă şi recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  2. Denumeşte formele – pe scuan, faţă în faţă. Asiguraţi-vă că este atent şi arătaţi-i o formă. Spuneţi “Ce formă este?”. Faceţi-i prompt copilului să denumească forma şi recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt
  • Materiale: formele
  • Cerinţe:
  1. Identifică obiectele şi imaginile şi potriveşte formele.
  2. Identifică formele, denumeşte obiectele şi imaginile.
  • Sugestii de prompting:
  1. Ghidaţi-l fizic pe copil către forma corectă. Folosiţi prompt-ul de poziţie, plasând forma cerută mai aproape de copil.
  2. Modelaţi denumirea formei.
Comanda Răspuns
  1. 1. “Arată_”
  2. 2. “Ce formă este?”
  3. 1. Arată forma corectă
  4. 2. Denumeşte forma
Data introducerii
Data masterării
1. Cerc      
2. Pătrat      
3. Triunghi      
4. Dreptunghi      
5. Romb      
6. Oval      
7. Stea      
8. Inimă      
Sugestii utile: începeţi cu forme tridimensionale care au aceeaşi culoare şi abia apoi introduceţi formele bi-dimensionale (de exemplu, desene ale formelor). În final, învăţaţi-l pe copil să denumească forma obiectelor (de exemplu, arătaţi-i o cutie şi întrebaţi “Ce formă este?”).

 

 

Program Litere (receptiv şi expresiv)

Procedura:

  1. Identifică literele – plasaţi litera (literele) pe masă, în faţa copilului. Asiguraţi-vă că este atent şi spuneţi “Arată_(numele literei)”. Faceţi-i prompt să arate litera corectă şi recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  2. Denumeşte literele – pe scaun, faţă în faţă. Asiguraţi-vă că este atent şi prezentaţi o literă. Spuneţi “Ce literă este?”. Faceţi-i prompt să denumească litera şi recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  • Materiale: cardurile (cartonaşe) cu litere
  • Cerinţe:
  1. Identifică imaginile.
  2. Denumeşte imaginile
  • Sugestii de prompting:
  1. Ghidaţi-l fizic pe copil să arate litera corectă. Folosiţi prompt-uri de poziţie, plasând litera pe care o cereţi mai aproape de copil.
  2. Modelaţi denumirea literei
Comanda Răspuns
  1. 1. “Arată_”
  2. 2. “Ce literă este?”
  3. 1. Arată litera corectă
  4. 2. Denumeşte litera
Data introducerii
Data masterării
1. A/a      
2. B/b      
3. C/c      
4. D/d      
5. E/e      
6. F/f      
7. G/g      
8. H/h      
9. I/I      
10. J/j      
11. K/k      
12. L/l      
13. M/m      
14. N/n      
15. O/o      
16. P/p      
17. Q/q      
18. R/r      
19. S/s – Z/z      
Sugestii utile: În cazul în care copilul are dificultăţi la îţnvăţarea literelor, încercaţi cu litere tri-dimensionale (de exemplu, litere de plastic), pentru a creşte discriminarea.

 

 

Program Numere (receptiv şi expresiv)

Procedura:

  1. 1. Identifică numerele – plasaţi numărul (numerele) pe masă, în faţa copilului. Asiguraţi-vă că este atent şi spuneţi “Arată_(numărul)”. Faceţi-i prompt să arate numărul corect şi recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  2. 2. Denumeşte numerele – pe scaun, faţă în faţă. Asiguraţi-vă că este atent şi prezentaţi un număr. Spuneţi “Ce număr este?”. Faceţi-i prompt să denumească numărul şi recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  • Materaile: cartonaşe cu numere
  • Cerinţe:
  1. Identifică obiectele şi imaginile, potriveşte numerele.
  2. Identifică numerele, denumeşte obiectele şi imaginile
  • Sugestii de prompting
  1. Ghidaţi-l fizic pe copil să arate numărul corect. Folosiţi prompt-uri de poziţie, plasând numărul pe care îl cereţi mai aproape de copil.
  2. Modelaţi denumirea numărului

 

Comanda Răspuns    
  1. 1. “Arată_”.
  2. 2. “Ce număr este?’
    1. 1. Arată numărul corect
    2. 2. Denumeşte numărul
Data introducerii Data masterării
1.      
2.      
3.      
4.      
5.      
6.      
7.      
8.      
9.      
10.      
11.      
12.      
13.      
14.      
15.      
16.      
17.      
18.      
19-20.      
Sugestii utile: poate fi momentul introducerii unor recompense noi şi interesante!

 

 

Program Imită mişcările gros-motorii din picioare

  • Procedura: staţi în picioare, în faţa copilului. Asiguraţi-vă că este atent şi spuneţi “Fă ca mine”, modelând simultan o mişcare ce ţine de motricitatea grosieră. Faceţi-i prompt să facă acţiunea şi recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  • Cerinţe: imită mişcările grosiere stând pe scaun.
  • Sugestii de prompting: ghidaţi-l fizic pe copil spre îndeplinirea sarcinii
Comanda: “Fă ca mine”.
Răspuns
Data introducerii Data masterării
1. Săritură      
2. Se întoarce      
3. Ridică braţele sus      
4. Merge în pas de marş      
5. Stă jos pe podea      
6. Bate cu palmele în podea      
7. Bate la uşă      
8. Se târăşte      
9. Ocoleşte scaunul      
10. Se întinde pe podea      
11. Mâinile pe şolduri      
12. Răsucire din mijloc      
13. Îşi atinge degetele de la picioare      
14. Fuge şi se opreşte      
15. Ridică un picior      
16. Ţopăie      
17. Zboară ca un avion      
18. Se târăşte sub masă      
19. Ridică scaunul      
20. Dă şut      
Sugestii utile: faceţi acest program în format “Follow-the-leader”(“urmăriţi-l pe lider”). Amuzaţi-vă cu acest program şi vedeţi dacă îl puteţi determina pe copil să fie el în rolul liderului.

 

 

Program Imită secvenţe (motricitate grosieră şi acţiuni cu obiecte)

Procedura:

  1. Motricitatea grosieră – pe scaun, în faţa copilului, asigurându-vă că este atent. Spuneţi “Fă ca mine” şi modelaţi două mişcări grosiere (de exemplu, bate din palme şi atinge capul). Ajutaţi-l pe copil să facă cele două mişcări în ordinea în care au fost prezentate. Recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt
  2. Acţiuni cu obiecte – plasaţi două seturi de obiecte identice pe masă (de exemplu, 2 clopoţei şi 2 steaguri). Staţi de cealaltă parte a mesi în faţa copilului şi asiguraţi-vă că este atent. Spuneţi “Fă ca mine” şi modelaţi o acţiune cu fiecare obiect. Ajutaţi-l pe copil să facă cele două mişcări în ordinea în care au fost prezentate. Recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt
  • Materiale: obiecte
  • Cerinţe: îndeplineşte instrucţiile simple; imită mişcările gros-motorii şi acţiunile cu obiecte.
  • Sugestii de prompting:
  1. Ghidaţi fizic copilul spre îndeplinirea sarcinii.
  2. Modelaţi a doua mişcare grosieră în timp ce copilul începe să o execute pe prima. Treptat, modelaţi ambele mişcări împreună.
  3. Spuneţi acţiunea în timp ce o demonstraţi. De exemplu, dacă modelaţi atingerea nasului şi apoi a capului, spuneţi “Atinge nasul”, “Atinge capul”, în timp ce modelaţi acţiunile. Eliminaţi treptat prompt-ul verbal.
Comanda “Fă ca mine”
Răspuns
Data introducerii Data masterării
1.      
2.      
3.      
4.      
5.      
6.      
7.      
8.      
9.      
10.      
Sugestii utile: asiguraţi-vă că variaţi componentele secvenţei de mişcări grosiere (de exemplu, dacă modelaţi “Bate din palme şi atinge nasul”, învăţaţi-l pe copil şi altă secvenţă care să conţină bătutul din palme, cum ar fi “Bate din plame şi fă cu mâna”). În cazul în care copilul are dificultăţi cu secvenţele ce ţin de motricitatea grosieră, încecaţi să înlănţuiţi o mişcare grosieră cu o acţiune cu obiect (de exemplu, pune un cub în găleata şi bate în masă). Modelaţi acele secvenţe funcţionale care vor apărea cel mai probabil şi în viaţa reală.

 

 

Program Imită acţiunile însoţite de sunete

  1. Procedura: plasaţi pe masă un sortiment de obiecte identice. Staţi de cealaltă parte a mesei, în faţa copilului şi asiguraţi-vă că este atent. Daţi comanda “Fă ca mine” şi modelaţi o acţiune cu un obiect şi o verbalizare relevantă acţiunii (de exemplu, împingeţi maşina şi spuneţi “Vruum”). Faceţi-i prompt copilului să realizeze acţiunea şi să verbalizeze. Recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  • Materiale: obiecte
  • Cerinţe: îndeplineşte comenzile (instrucţiile) simple; imită acţiunile cu obiecte; imită sunetele.
  • Sugestii de prompting:
  1. Ghidaţi-l fizic pe copil să realizeze acţiunea
  2. Repetaţi modelul verbal în timp ce copilul face acţiunea cu obiectul
Comanda: “Fă ca mine”
Răspuns
Data introducerii Data masterării
  1. Împinge maşina şi spune “Vruum”
     
2. O figurină de jucărie, care alunecă si spuneţi “uuuiiiii:      
3. Ciocăniţi cu ciocanul şi spuneţi “Poc, poc, poc”.      
4. Beţi dintr-un pahar şi sorbiţi      
5. Luaţi receptorul telefonului şi spuneţi “Alo!”      
6. Luaţi leul de jucărie şi imitaţi sunetul acestuia      
7. Cântaţi la un pian de jucărie şi spuneţi “La-la-la”.      
8. Cu broscuţa de jucărie, care sare, spuneţi “Oac-oac”      
9. Şarpele de jucărie, mişcându-se pe masă şi spuneţi “Ssss”.      
10. Pretindeţi că mâncaţi un sandwich de jucărie şi spuneţi “Mmmm”.      
Sugestii utile: faceţi acest program în timpul jocului.

 

 

Program Imită construcţiile de cuburi

  • Procedura: puneţi pe masă mai multe cuburi identice. Staţi de cealaltă parte a mesei, în faţa copilului şi asiguraţi-vă că este atent. Faceţi o construcţie cu ajutorul cuburilor dumneavoastră şi daţi comanda “Construieşte ca mine”. Ajutaţi-l pe copil să facă aceeaşi construcţie cu propriul lui set de cuburi. Recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt
  • Materiale: obiecte
  • Cerinţe: îndeplineşte comenzile simple; imită acţiunile cu obiecte
  • Sugestii de prompting: ghidaţi fizic copilul să construiască patternul de cuburi.
Comanda: “Construieşte ca mine”
Răspuns
Data introducerii Data masterării
1. Plasări ale unu singur cub      
2. Construcţii din două cuburi      
3. Construcţii din trei cuburi      
4. Construcţii din patru cuburi      
5. Construcţii din cinci cuburi      
Sugestii utile: Începeţi cu plasare unui singur cub odată. De exemplu, puneţi cinci cuburi pe masă, în dreapta copilului. Daţi comanda “Construieşte ca mine”. Mutaţi un cub din setul dumneavoastră spre mijlocul mesei şi ajutaţi-l pe copil să aleagă cubul corect din setul său şi să îl pună în faţa cubului dumneavoastră. Repetaţi această procedură pentru fiecrae cub, punând cuburile în diverse poziţii, pentru a face construcţii diferite. Pe măsură ce abilitatea copilului se îmbunătăţeşte, repetaţi această procedură cu două cuburi şi tot aşa. În final, învăţaţi-l pe copil să potrivească cele două construcţii fără să vadă când o construiţi pe cea iniţială (de exemplu, faceţi construcţia în spatele unui carton, apoi înlăturaţi cartonul astfel încât copilul să poată vedea construcţia şi spuneţi “Construieşte ca mine”).

 

 

Program Copiază desene simple

  • Procedura: puneţi materialele de scris (hârtie, creioane sau carioci) pe masă, în faţa copilului. Daţi comanda “Fă ca mine” sau “Desenează_” şi, simultan, desenaţi o formă pe hârtie (de exemplu, un cerc), pe care copilul trebuie să o imite. Ajutaţi-l pe copil să ia un instrument de scris şi să deseneze forma. Recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt
  • Materiale: instrumente de scris şi hârtie
  • Cerinţe: imită acţiunile ce ţin de motricitatea fină şi construcţia de cuburi; duce la final activităţi de motricitate fină, cum ar fi plasarea unor piuneze mic pe o tăbliţă specială.
  • Sugestii de prompting: ghidaţi-l fizic pe copil să îndeplinească sarcina; folosiţi indici vizuali pe hârtie, cum ar fi puncte care îi arată copilului de unde să înceapă desenul.
Comanda: “Fă ca mine” Răspuns: desenează forma corectă
Data introducerii
Data masterării
1. Linie verticală      
2. Linie orizontală      
3. Semnul “plus”      
4. Cerc      
5. Linie diagonală      
6. Litere din linii drepte      
7. Litere din linii curbe      
8. Numere      
9. Forme      
10. Faţă zâmbitoare      
11. Floare      
12. Maşină      
13. Casă      
14. Om      
15. Curcubeu      
Sugestii utile: puneţi-l pe copil să exersez pe un şevalet pentru copii. În cazul în care copilul are dificultăţi să apese pe creion atunci când desenează (de exemplu, nu apasă pe creion, iar liniile ies prea subţiri), încercaţi să utilizaţi un alt instrument de scris, cum ar fi o cariocă. Faceţi desenatul amuzant!

 

 

Program Camere (receptiv şi expresiv)

Procedura:

  1. Localizează camerele – staţi în picioare în faţa copilului. Asiguraţi-vă că este atent. Daţi comanda “Du-te în _(numele camerei)”. Faceţi-i prompt copilului să intre în camera corectă şi recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  2. Denumeşte camerele – luaţi copilul într-o cameră. Asiguraţi-vă că este atent şi spuneţi “Unde suntem?”. Faceţi-i prompt să răspundă “În_(numele camerei” şi recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  • Cerinţe:
  1. Îndeplineşte instrucţii; identifică imagini şi obiecte din mediu.
  2. Denumeşte obiectele şi obiectele din mediu şi localizează camerele.
  • Sugestii de prompting:
  1. Aduceţi copilul în cameră.
  2. Modelaţ răspunsul.
Comanda Răspuns
  1. 1. “Du-te în _”
  2. 2. “Unde suntem?”
  3. 1. Se duce în camera corectă.
  4. 2. Denumeşte camera.
Data introducerii
Data masterării
1. Bucătărie      
2. Dormitor      
3. Baie      
4. Sufragerie      
5. Camera familiei      
6. Hol      
7. Garaj      
8. Camera fratelui      
9. Living      
10.Camera de joacă      
Sugestii utile: În cazul în care copilul nu poate repeta cuvinte şi nu poate denumi obecte, învăţaţi-l răspunsul 2 în timp ce îl învăţaţi răspusnul 1 (de exemplu, după ce intraţi în cameră cu copilul, puneţi întrebarea 2 şi apoi recompensaţi). Aduceţi-vă aminte de generalizare şi întrebaţi-l pe copil “Unde eşti?” de-a lungul întregii zile. În cazul în care copilul are dificultăţi la învăţarea camerelor în context, puteţi fotografia camerele şi îl puteţi învăţa să le denumească după imagini (a se vedea programul de “Locaţii”).

 

 

Program Emoţii (receptiv)

Procedura:

  1. Identifică emoţiile în imagini – puneţi pe masă, în faţa copilului, imaginea unei persoane trăind o anumită emoţie. Asiguraţi-vă că este atent şi daţi comanda “Arată_(emoţia)”. Faceţi-i prompt copilului să arate imaginea corectă şi recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  2. Afişează emoţii – pe scaun, faţă în faţă. Asiguraţi-vă că este atent şi daţi comanda “Arată-mi_(emoţia)”. Faceţi-i prompt copilului să afişeze emoţia şi recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  • Materiale: fotografii cu persoane afişând diverse emoţii sau cardurile emoţiilor (a se vedea lista de resurse).
  • Cerinţe: identifică obiectele, acţiunile şi persoanele familiare.
  • Sugestii de prompting:
  1. Ghidaţi-l fizic pe copil să indice imaginea corectă.
  2. Modelaţi emoţia
Comanda Răspuns
  1. 1. “Arată_”.
  2. 2. “Arată-mi _”.
    1. 1. Arată imaginea corectă.
    2. 2. Afişează emoţia
Data introducerii
Data masterării
1. Fercit      
2. Trist      
3. Furios      
4. Surprins      
5. Speriat      
6. Somnoros      
7. Bolnav      
8. Obosit      
9. Mânios      
10. Înspăimântat      
Sugestii utile: fotografiţi membrii familie afişând diverse emoţii.

 

 

Program Locaţii (receptiv şi expresiv)

Procedura:

  1. Identifică locaţiile – puneţi pe masă, în faţa copilului, o imagine a unei locaţii. Asiguraţi-vă că este atent şi daţi comanda “Arată_”. Faceţi-i prompt copilului să arate imaginea corectă şi recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  2. Denumeşte locaţiile – pe scaun, în faţa copilului. Prezentaţi o imagine a unei locaţii şi întrebaţi “Unde este?’ (“Ce reprezintă fotografia?”). Faceţi-i prompt copilului să numească locaţia. Recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  • Materiale: SPARC Picture Scenes (a se vedea lista de resurse) sau fotografii ale locaţiilor.
  • Cerinţe:
  1. Identifică imaginile, obiectele din mediu şi camerele.
  2. Denumeşte imaginile, obiectele din mediu şi camerele.
  • Sugestii de prompting:
  1. Modelaţi răspunsul sau ghidaţi-l fizic pe copil să indice imaginea.
  2. Modelaţi denumirea locaţiei.
Comanda Răspuns
  1. 1. “Arată_”
  2. 2. “Unde este?”
  3. 1. Arată imaginea corectă.
  4. 2. Denumeşte locaţia
Data introducerii Data masterării
1. Parc      
2. Zoo      
3. Bibliotecă      
4. Plajă      
5. Fermă      
6. Şcoală      
7. Circ      
8. Aeroport      
9. Oraş      
10. Restaurant      
11. Băcănie      
12. Junglă      
13. Ocean      
14. Spital      
15. Sală de clasă      
16. Loc de joacă      
17. Gară      
18. Petrecere aniversară      
19. Muzeu      
20. Dentist      
Sugestii utile: fotografiaţi acele locuri pe care copilul le frecventează adesea.

 

 

Program Îndeplineşte instrucţiile formate din două comenzi

  1. 3. Procedura: pe scaun, în faţa copilului, asigurându-vă că este atent. Daţi o instrucţie formată din două părţi. Faceţi-I prompt copilului să îndeplinească cele 2 comenzi în ordinea dată. Recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  • Materiale: itemii necesari pentru comenzi.
  • Cerinţe: îndeplineşte instrucţiile (comenzile) simple; imită secvenţele de mişcări ce ţin de motricitatea grosieră.
  • Sugestii de prompting:
  1. Ghidaţi fizic copilul spre îndeplinirea sarcinii sau modelaţi răspunsul.
  2. Spuneţi cea de-a doua parte a intrucţiei în momentul în care copilul o finalizează pe prima. Treptat, spuneţi cele două comenzi ale instrucţiei împreună.
  3. Limitaţi exprimarea atunci când prezentaţi instrucţia. De exemplu, spuneţi “Atinge capul, atinge nasul” în loc de “Atinge capul tău şi nasul tău”. Treptat, pe măsură ce copilul face sarcina tot mai bine, puteţi îmbogăţi exprimarea.
Instrucţie dublă Răspuns Data introducerii Data masterării
1.      
2.      
3.      
4.      
5.      
6.      
7.      
8.      
9.      
10.      
Sugestii utile: pentru a forma instrucţii duble, combinaţii comenzile simple deja masterate. Asiguraţi-vă că variaţi componentele instrucţiei duble (de exemplu, dacă introduceţi “Bate din palme şi atinge nasul”, introduceţi şi o altă instrucţie cu bătutul din palme, cum ar fi “Bate din palme şi fă pa”). Învăţaţi-l pe copil acele instrucţii care vor fi relevante pentru el (de exemplu, “Ia mingea şi aruncă la coş”).

 

 

Program Dă două obiecte

  • Procedura: puneţi mai multe obiecte pe masă, în faţa copilului. Asiguraţi-vă că este atent şi daţi comanda “Dă-mi_ şi_”( de exemplu, “Dă-mi maşina şi mingea”). Faceţi-i prompt copilului să vă dea  ambele obiecte. Recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  • Materiale: obiecte
  • Cerinţe: îndeplineşte intrucţiile duble şi identifică obiectele.
  • Sugestii de prompting: ghidaţi-l pe copil să vă înmâneze ambele obiecte. Spuneţi numele celui de-al doilea obiect în timp ce copilul întinde mâna după primul. Treptat, cereţi-i ambele obiecet simultan.
Comanda: “Dă-mi_şi_”. Răspuns: înmânează ambele obiecte
Data introducerii
Data masterării
1.      
Sugestii utile: Faceţi-i prompt copilului să ia ambele obiecte simultan, folosind cele două mâini (de exemplu, un obiect într-o mână, iar cel de-al doilea în cealaltă mână). În cazul în care copilul are dificultăţi la acest program, încercaţi să vă exprimaţi succint atunci când daţi comanda (de exemplu, spuneţi mai degrabă “minge, maşină” decât “Dă-mi mingea şi maşina”). Nu uitaţi să-i cereţi copilului două obiecte în contexte naturale (de exemplu, “Ia-ţi pantofii şi şosetele”).

 

 

Program Atribute (receptiv şi expresiv)

Procedura:

  1. Identifică atributele – puneţi pe masă, în faţa copilului, două obiecte similare, cu excepţia unei singure diferenţe evidente (de exemplu, două camioane, unul mare şi altul mic). Asiguraţi-vă că este atent şi daţi comanda “Arată _(obiectul)_(atributul)” (de exemplu, “Arată camionul mare”). Faceţi-i prompt copilului să arate obiectul corect şi recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  2. Denumeşte atributele – plasaţi pe masă, în faţa copilului, două obiecte similare, cu excepţia unei diferenţe evidente (de exemplu, două camioane, unul mic şi altul mare). Asiguraţi-vă că este atent şi arătaţi unul dintre obiecte. Spuneţi “Ce este?”. Faceţi-i prompt copilului să denumească obiectul şi atributul (de exemplu, “Este un camion mare”). Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  • Materiale: obiecte care se diferenţiază între ele prin atribute şi imagini care descriu obiecte ce se diferenţiază prin atribute (a se vedea lista de resurse).
  • Cerinţe:
  1. Identifică obiectele, imaginile, persoanele familiare, obiectele din mediu, culorile şi emoţiile.
  2. Identifică atributele, denumeşte imaginile, persoanele familiare, obiectele din mediu, culorile şi emoţiile.
  • Sugestii de prompting:
  1. Ghidaţi-l fizic pe copil să arate imaginea corectă.
  2. Modelaţi denumirea atributului şi a obiectului
Comanda Răspuns
  1. 1. “Arată_ _.”
  2. 2. “Ce este?”
    1. 1. Arată atributul corect
    2. 2. Denumeşte obiectul cu atribut
Data introducerii Data masterării
1. Mare/Mic      
2. Ud/Uscat      
3. Cald/Rece      
4. Curat/Murdar      
5. Înalt/Scund      
6. Greu/Uşor      
7. Plin/Gol      
8. Aspru/Netend      
9. Bătrân/Tânăr      
10. Nou/Vechi      
11. Lung/Scurt      
12. Gros/Subţire      
13. Tare/Moale      
14. Închis/Deschis      
Sugestii utile: la început, renunţaţi la denumirea obiectului atunci când îl învăţaţi ope copil să identifice atributul (de exemplu, spuneţi “Arată mare” mai degrabă decât “Arată camionul mare”).

 

 

Program Persoanele din comunitate (receptiv şi expresiv)

  1. Identifică persoanele din comunitate (receptiv şi expresiv) – plasaţi imagini ale persoanelor din comunitate pe masă, în faţa copilului. Asiguraţi-vă că este atent şi daţi comanda “Arată_(numele persoanei din comunitate)”. Faceţi-i prompt copilului să arate imaginea corectă. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  2. Denumeşte persoanele  din comunitate – pe scaun, în faţa copilului, asigurându-vă că este atent. Arătaţi-i o imagine cu o persoană din comunitate şi întrebaţi “Cine este?”. Faceţi-i prompt copilului să denumească persoana. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  • Materiale: imagini ale persoanelor de ajutor din comuniatate (a se vedea lista de resurse).
  • Cerinţe:
  1. Identifică imagini, persoane familiare, obiecte din mediu, scene.
  2. Denumeşte imagini, persoane familiare, obiecte din mediu, scne.
  • Sugestii de prompting:
  1. Modelaţi răspunsul sau ghidaţi fizic copilul să arate imaginea.
  2. Modelaţi numele persoanei din comunitate
Comanda Răspuns
  1. 1. “Arată_”
  2. 2. “Cine este?”
    1. 1. Arată imaginea corectă.
    2. 2. Denumeşte persoana din comunitate
Data introducerii
Data masterării
1. Pompier      
2. Poliţist      
3. Poştaş      
4. Profesor      
5. Fermier      
6. Gunoier      
7.Frizer      
8. Chelner      
9. Şofer de autobuz      
10. Pilot      
11. Doctor      
12. Asistentă      
13. Şofer de camion      
14. Dentist      
15. Bucătar      
Sugestii utile: nu uitaţi să-i arătaţi în realitate copilului aceste persoane.

 

 

Program Pretinde că…(se face că…)

  • Procedura: în faţa copilului, pe scaun, asigurându-vă că este atent. Daţi comanda “Prefă-te că eşti…(un animal, o acţiune, o persoană din comunitate” (de exemplu, “Prefă-te că bei”). Faceţi-i prompt copilului să simuleze acţiunea (de exemplu, pentru băut copilul duce mâna căuş la gură şi scoate sunete ca şi cum ar bea) şi recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  • Materiale: recuzita necesară pentru a se preface că este o persoană din comunitate (de exemplu, o caschetă de pompier, o trusă de doctor).
  • Cerinţe: îndeplineşte comenzile simple; imită acţiunile cu obiect; îndeplineşte instrucţiile cu verbe; denumeşte obiectele. În cazul animalelor şi al persoanelor din comunitate, copilul denumeşte animalele şi persoanele respective.
  • Sugestii de prompting: ghidaţi fizic copilul să dea răspunsul sau modelaţi răspunsul.
Comanda: “Prefă-te că eşti_”. Răspuns: copilul simulează o acţiune sau pretinde că este un animal sau o persoană din comunitate Data introducerii Data masterării
1. Băut      
2. Pipetănat      
3. Spălat pe faţă      
4. Spălat pe dinţi      
5. Lins îngheţata      
6. Condus maşina      
7. Măturat      
8. Pus pălăria      
9. Un şarpe      
10. Un leu      
11. Un câine      
12. O maimuţă      
13. O broască      
14. Un iepure      
15. O pisică      
16. O pasăre      
17. Un pompier      
18. Un doctor      
19. Un poliţist      
20. Un frizer      
Sugestii utile: acesta e un program amuzant, care poate fi făcut alături de alţi copii sau fraţi/surori!

 

 

Program Categorii (potriveşte, identifică şi denumeşte)

Procedura:

  1. Potriveşte – puneţi pe masă, în faţa copilului, imagini ale unor itemi aparţinând unor categorii specifice. Prezentaţi o imagine a unui item dintr-o categorie şi spuneţi “Potriveşte”. Faceţi-i prompt copilului să pună imaginea în teancul categoriei corecte şi recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  2. Identifică - puneţi pe masă, în faţa copilului, imagini ale unor itemi aparţinând unor categorii specifice. Daţi comanda “Arată_(categoria)” (de exemplu, “mâncare”). Faceţi-i prompt copilului să arate categoria corectă şi recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  3. Denumeşte – puneţi teancuri de categorii în faţa copilului, pe masă. Arătaţi una dintre categorii şi întrebaţi “Ce sunt?”. Faceţi-i prompt copilului să denumească categoria corectă (de pildă, mâncare) şi recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  • Materiale: cartonaşe pentru categorii/clasificări (a se vedea lista de resurse).
  • Cerinţe: denumeşte obiectele, culorile, numerele, literele, formele şi potriveşte obiectele non-identice.
  • Sugestii de prompting:

1-2. Ghidaţi fizic copilul să plaseze cartonaşul în categoria corectă.

3. Oferiţi un model verbal.

Comanda Răspuns
1.” Potriveşte”

2. “Arată_”.

3. “Ce sunt?”

  1. 1. Potriveşte cartonaşele.
  2. 2. Arată categoria corectă.
  3. 3. Denumeşte categoria
Data introducerii Data masterării
1. Mâncare      
2. Haine      
3. Animale      
4. Jucării      
5. Fructe      
6. Unelte      
7. Legume      
8. Vehicule      
9. Instrumente      
10. Mobilă      
11. Forme      
12. Litere      
13. Numere      
Sugestii utile: În cazul în care copilul are dificultăţi la potrivirea imaginilor din categorii, încercaţi să folosiţi itemi tri-dimensionali.

 

 

Program Pronume (“meu” şi “tău”)

Procedura:

  1. Identifică pronumele – staţi în faţa copilului. Asiguraţi-vă că este atent şi daţi comanda “Atinge (partea corpului/obiect de îmbrăcăminte)_(meu/tău)” (de exemplu, “Atinge tricoul meu”). Faceţi-i prompt copilului să atingă partea corpului sau obiectul de îmbrăcăminte corect şi recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt. Introduceţi întâi “tău”, apoi “meu” şi abia apoi faceţi randomizarea.
  2. Denumeşte pronumele – asiguraţi-vă că este atent şi indicaţi o parte a corpului (sau obiect de îmbrăcăminte) la copil sau la dumneavoastră. Spuneţi “A cui_(parte a corpului/îmbrăcăminte)?”. Faceţi-i prompt copilului să numească pronumele şi partea corpului sau îmbrăcăminte (de exemplu, “Tricoul tău”) şi recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt. Introduceţi întâi “meu”, apoi “tău” şi apoi randomizaţi
  • Cerinţe:
  1. Identifică părţile corpului sau îmbrăcămintea, persoanele familiare (în realitate), posesia, îndeplineşte comenzile duble.
  2. Denumeşte părţile corpului sau îmbrăcămintea, persoanele familiare, posesia.
  • Sugestii de prompting:
  1. Ghidaţi fizic copilul să arate partea corpului corectă
  2. Modelaţi răspunsul.
Comanda Răspuns
  1. 1. “Atinge_.”
  2. 2. “Al cui?’
    1. 1. Atinge partea corpului sau îmbrăcămintea
    2. 2. Denumeşte pronumele
Data introducerii
Data masterării
1. Meu      
2. Tău      
3. Randomizare      
Sugestii utile: odată ce copilul a învăţat să identifice pronumele, mai aşteptaţi câteva săptămâni înainte de a-l învăţa să le denumească. Această amânare ar putea ajuta la reducerea confuziei.

 

 

Program Prepoziţii (receptiv şi expresiv)

Procedura:

  1. Receptiv – staţi pe scaun, în faţa copilului. Asiguraţi-vă că este atent şi daţi-i un obiect. Spuneţi “Pune_(prepoziţia)_(locaţia)” (de pildă, “Pune pe masă”). Faceţi-i prompt copilului să pună obiectul în locaţia corectă şi recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  2. Expresiv – puneţi un obiect într-un anumit loc, astfel încât copilul să îl poată vedea. Spuneţi “Unde este _(obiectul)?”. Faceţi-i prompt copilului să denumească locaţia (de exemplu, “Este pe masă”) şi recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  • Materiale: obiecte şi cartonaşe care descriu prepoziţii (a se vedea lista de resurse).
  • Cerinţe:
  1. Îndeplineşte instrucţiile duble şi identifică obiectele din mediu.
  2. Denumeşte obiectele din mediu şi camerele; repetă fraze.
  • Sugestii de prompting: ghidaţi fizic copilul să pună obiectul în locaţia corectă. Oferiţi un model verbal pentru răspunsul 2.
Comanda Răspuns
  1. 1. “Pune_ _”.
  2. 2. “Unde este_?”
  3. 1. Pune obiectul în locul corect.
  4. 2. Numeşte locul obiectului
Data introducerii
Data masterării
1. Pe      
2. În      
3. Sub      
4. În faţă      
5. În spate      
6. Lângă      
7. Între      
8. Deasupra      
9. Pe fund      
10.Alături      
Sugestii utile: În cazul în care copilul vorbeşte, introduceţi răspunsul 2 în timp ce îl învăţaţi răspunsul 1 (de exemplu, când copilul pune obiectul în locul corect, puneţi întrebarea “Unde este_?” şi apoi recompensaţi răspunsul). Folosiţi tehnicile de învăţare incidentală. De exemplu, puneţi itemii doriţi în anumite locuri. Când copilul cere unul dintre itemi, întrebaţi-l “Unde este_(itemul dorit)?”. Faceţi-i prompt să denumească locul şi daţi-i itemul dorit. Învăţaţi-l pe copil să se plaseze pe sine însuşi în anumite locaţii (de exemplu, “Du-te sub masă”) şi întrebaţi-l “Unde eşti?”. Generalizaţi răspunzând la imagini care descriu prepoziţii.

 

 

Program Identifică/denumeşte obiectele atunci când sunt descrise (la vedere, dar şi în afara câmpului vizual)

Procedura:

  1. La vedere – puneţi mai multe obiecte pe masă, în faţa copilului. Asiguraţi-vă că este atent şi spuneţi “Mă gândesc la ceva care este (descrierea unuia dintre obiectele de pe masă)” (de exemplu, dacă pe masă este un măr, spuneţi “Mă gândesc la ceva care este roşu, creşte în copaci şi îl poţi mânca”). Faceţi-i prompt copilului să arate şi să numească obiectul descris (de ex., “măr”). Recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  2. În afara câmpului vizual – staţi pe scaun, în faţa copilului. Asiguraţi-vă că este atent şi spuneţi “Mă gândesc la ceva care este_(descrierea unui obiect)” (de ex., “Mă gândesc la ceva care este rotund şi căruia îi oţi da şut”). Faceţi-i prompt să numească obiectul descris (de exemplu, “o minge”). Recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  • Materiale: obiecte.
  • Cerinţe:
  1. La vedere: numeşte obiectele, atributele, culorile, funcţiile şi categoriile.
  2. În afara vederii: numeşte obiectele aflate la vedere atunci când sunt descrise; descrie obiectele pe care le vede folosind atribute; răspunde la întrebări ce ţin de cunoştinţele generale.
  • Sugestii de prompting: daţi-i descriptori adiţionali, arătaţi obiectul, modelaţi răspunsul, iar atunci când nu se află în câmpul vizual, prezentaţi obiectul pe care îl descrieţi.
Comanda Răspuns
1-2 “Mă gândesc la ceva…” 1-2 Denumeşte obiectul
Data introducerii
Data masterării
1. Obiecte la vedere      
2. Obiecte în afara câmpului vizual      
Sugestii utile: Începeţi doar cu câteva obiecte la vedere, obiecte care să fie distincte ca şi atribute (caracteristici) şi funcţii (de exemplu, un item verde, un item galben, unul pe care îl poţi mânca, altul cu care te poţi juca). În timp, creşteţi similarităţile dintre obiecte (de exemplu, două obiecte roşii, unul pe care îl porţi, iar altul pe care îl mănânci). Învăţaţi copilul să răspundă şi la descrierea unor locuri (de exemplu, “Mă gândesc la un loc unde poţi înota şi unde te poţi juca în nisip”) şi oameni (“mă gândesc la cineva care are părul negru, este fată şi se joacă cu tine sâmbăta”). În final, învăţaţi-l pe copil să facă el descrieri, astfel încât dumneavoastră să fiţi cel care ghiceşte persoana la care se gândeşte! Variaţi comanda (de exemplu, “Spune-mi ceva care este…” sau “Arată-mi ceva care este…”).

 

 

Program Carduri secvenţiale (le pune în ordine şi descrie)

Procedura:

  1. Ordonează – daţi-i copilului un set de cartonaşe secvenţiale şi daţi comanda “Pune cartonaşele în ordine”. Faceţi-i prompt să aşeze cartonaşele pe masă, de la stânga la dreapta, în ordinea corectă. Recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  2. Descrie secvenţa - daţi-i copilului un set de cartonaşe secvenţiale şi cereţi-i să le aşeze în ordine. În momentul în care cartonaşele au fost aşezate corect pe masă, spuneţi “Povesteşte-mi despre aceste imagini”. Faceţi-i prompt să arate fiecare imagine şi să descrie secvenţa de imagini de la stânga la dreapta (de exemplu, “Fata toarnă suc, ea bea sucul, pune cana în chiuvetă”). Recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt
  • Materiale: cartonaşele secvenţiale (a se vedea lista de resurse).
  • Cerinţe: descrie imaginile folosind propoziţii complete.
  • Sugestii de prompting: ghidaţi copilul să aşeze cartonaşele în ordinea corectă sau modelaţi răspunsul corect.
Comanda Răspuns
  1. 1. “Pune cardurile în ordine”.
  2. 2. “Povesteşte-mi despre imagini”.
  3. 1. Aşază cardurile în ordinea corectă, de la stânga la dreapta
  4. 2. Arată şi descrie fiecare imagine, de la stânga la dreapta
Data introducerii
Data masterării
1. Secvenţe formate din două scene      
2. Secvenţe formate din trei scene      
3. Secvenţe formate din patru scene      
4. Secvenţe formate din cinci scene      
Sugestii utile: În cazul în care copilul vorbeşte, introduceţi răspunsul 2 în timp ce îl învăţaţi răspunsul 1 (de pildă, după ce i-aţi făcut prompt să aşeze cardurile în ordine, cereţi-i să descrie fiecare imagine). Începeţi cu secvenţe fornmate din două scene, apoi progresaţi până ajungeţi la cinci. Folosiţi imagini ale acţiunilor pe care copilul le face (de exemplu, căţăratul pe tobogan, aşezat pe tobogan, luncat pe tobogan). Fotografiaţi-vă copilul în timp ce desfăşoară activităţi secvenţiale şi folosiţi-le în acest program.

 

 

Program Genul (receptiv şi expresiv)

Procedura:

  1. Identifică genul – puneţi pe masă, în faţa copilului, imagini descriind genul (imaginea unui băiat, a unei fete). Asiguraţi-vă că este atent şi daţi comanda “Arată_(genul)” (de ex., “fată”). Faceţi-i prompt să arate imaginea corectă. Recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  2. Denumeşte genul – pe scaun, faţă în faţă. Asiguraţi-vă că este atent şi arătaţi-i o imagine care descrie genul. Spuneţi “Ce este?” şi faceţi-i prompt să numească genul (“Este un băiat”). Recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  • Materiale: imagini descriind genul.
  • Cerinţe:
  1. Identifică imaginile şi numeşte persoanele familiare
  2. Identifică genul; numeşte imaginile şi persoanele familiare.
  • Sugestii de prompting:
  1. Ghidaţi fizic copilul să arate imaginea corectă. Folosiţi prompt-urile de poziţie, plasând imaginea pe care o cereţi mai aproape de copil.
  2. Modelaţi denumirea genului.
Comanda Răspuns
  1. 1. “Arată_”.
  2. 2. “Ce este?”
    1. 1. Arată imaginea corectă.
    2. 2. Numeşte genul
Data introducerii
Data masterării
1. Băiat      
2. Fată      
3. Bărbat      
4. Femeie      
5. Doamnă      
Sugestii utile: folosiţi reviste pentru a găsi imagini. Folosiţi acele imagini care descriu genul într-o manieră clară, fără ambiguitate. Apoi, învăţaţi-l pe copil să numească genul persoanelor cunoscute (de exemplu, “Tati este femeie sau bărbat?”, “Tu eşti fată sau băiat?”).

 

 

Program       Răspunde la întrebările Wh (Unde? Care? Cum? Cine? Când?) în legătură cu obiecte şi imagini

Procedura:

  1. Cu obiecte – Pe scaun, în faţa copilului. Arătaţi-i un obiect şi puneţi-i o întrebare Wh în legătură cu acest obiect (a se vedea exemplele de mai jos). Faceţi-i prompt copilului să răspundă la întrebare (vedeţi exemplele de mai jos). Recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  2. Cu imagnin – staţi pe scaun, faţă în faţă. Arătaţi-i o fotografie a unei persoane cunoscute, făcând o acţiune într-o locaţie specifică (de exemplu, o fotografie a tatălui, gătind în bucătărie). Puneţi întrebări Wh despre imagine (vedeţi exemplele de mai jos). Faceţi-i prompt copilului să răspundă la întrebare (vedeţi exemplele de mai jos). Recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt. Învăţaţi-l pe copil să discrimineze întrebările despre un sigur obiect/imagine. La început, învăţaţi-l pe copil să discrimineze două întrebări legate de obiect/imagine, apoi introduceţi fiecare întrebare suplimentară pe rând.
  • Materiale: obiecte şi fotografii ale persoanelor familiare, îndeplinind acţiuni în anumite locaţii.
  • Cerinţe:
  1. Obiecte: denumeşte obiectele, culorile, funcţiile, categoriile şi locaţiile.
  2. Imagini: denumeşte persoanele familiare, acţiunile, locaţiile (camerele) şi emoţiile.
  • Sugestii de prompting: modelaţi răspunsul.
Exemple de întrebări Exemple de răspunsuri Data introducerii Data masterării
Despre obiecte

  1. “Ce este?”
  2. “Ce culoare este?”
  3. “Ce faci cu el (ea)?”
  4. “Ce este o banană?”
“Este o banană.”

“Este galbenă.”

“O mănânc.”

“Fruct.”

   
  1. “Ce este?”
  2. “Ce culoare este?”
  3. “Ce faci cu ea (el)?”
  4. “Ce gust are?”
  5. “De unde iei una?”
“Este o acadea.”

“Este roşie.”

“O ling.”

“Este dulce.”

“De la magazin.”

   
Despre imagini

  1. “Cine este?”
  2. “Ce face?”
  3. “Unde este?”
  4. “Cum se simte?’
“Mama.”

“Râde.”

“La televizor.”

“E fericită.”

   
Sugestii utile: În cazul în care copilul are dificultăţi la acest program, încercaţi să-i prezentaţi întrebările într-o ordine fixă şi apoi, în timp, să le randomizaţi. Copilul nu trebuie neapărat să îndeplinească toate cerinţele pentru a începe discriminarea întrebărilor despre obiecte/imagini (de exemplu, dacă ştie denumirea obiectelor şi culorile, învăţaţi-l să discrimineze “Ce este?” şi “Ce culoare este?”).

 

 

Program Da/Nu (obiecte)

Procedura:

  1. Pentru obiecte (DA) – staţi pe scaun, în faţa copilului. Arătaţi-i un obiect şi spuneţi “Este un_(numele obiectului)?” (de exemplu, “Este o maşină?”). Faceţi-i prompt copilului să răspundă “Da”. Recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  2. Pentru obiecte (NU)- staţi pe scaun, în faţa copilului. Arătaţi-i un obiect şi spuneţi “Este un_(numele altui obiect)?” (de exemplu, “Este un măr?”). Faceţi-i prompt să răspundă “Nu, este un (numele obiectului)” (de exemplu, “Nu, este o maşină”). Recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  3. Randomizare DA şi NU – staţi pe scaun, în faţa copilului. Arătaţi-i un obiect şi spuneţi “Este un_(numele altui obiect)?” sau “Este un_(numele obiectului)?”. Faceţi-i prompt să răspundă “Da” sau “Nu, este un_(numele obiectului)”. Recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  • Materiale: obiecte.
  • Cerinţe: răspunde la “Da/Nu” pentru itemii preferaţi şi cei respinşi; denumeşte obiectele; imită cuvintele; identifică itemii care sunt la fel şi care sunt diferiţi.
  • Sugestii de prompting: modelaţi răspunsul corect.
Comanda Răspuns
  1. 1. “Este un _(numele obiectului)?”
  2. 2. “Este un _(numele altui obiect)?
  3. 3. Randomizare 1 şi 2.
  4. 1. “Da”
  5. 2. “Nu, este un_(numele obiectului)”.
  6. 3. Fie “Da” , fie “Nu, este un_”.
Data introducerii Data masterării
1. Da      
2. Nu      
3. Randomizare Da şi Nu.      
Sugestii utile: Învăţaţi-l până la urmă şi răspunsuri Da/Nu la întrebări legate de acţiuni (de exemplu, “Bate din palme?”) şi la întrebări generale (de exemplu, “Vara ninge?”).

 

 

Program Funcţiile părţilor corpului

Procedura:

  1. Denumeşte părţile corpului după funcţia lor – pe scaun, în faţa copilului, asigurându-vă că este atent. Spuneţi “Cu ce_(funcţia)?”. Faceţi-i prompt copilului să indice corect partea corpului şi să o numească. Recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  2. Denumeşte funcţia părţii corpului- pe scaun, în faţa copilului, asigurându-vă că este atent. Spuneţi “Ce faci cu _(partea corpului)?”. Faceţi-i prompt copilului să numească funcţia. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt.
  • Cerinţe: identifică şi denumeşte părţile corpului; denumeşte obiectele după funcţie.
  • Sugestii de prompting: modelaţi răspunsul corect.
Comanda Răspuns
  1. 1. “Cu ce_?”
  2. 2. “Ce faci cu_?”
  3. 1. Indică şi numeşte partea corpului.
  4. 2. Numeşte funcţia părţii corpului
Data introducerii Data masterării
1. Vezi cu/ Ochii      
2. Miroşi cu/ Nasul      
3. Auzi cu/ Urechile      
4. Guşti cu/ Gura      
5. Atingi cu/ Mâna      
6. Mergi cu/ Picioarele      
7. Strănuţi cu/ Naul      
8. Clipeşti cu/ Ochii      
9. Vorbeşti cu/ Gura      
10. Pupi cu/ Buzele      
Sugestii utile: I-aţi mai schimbat copilului premiile? Dacă nu, ar fi timpul să le mai variaţi!

 

 

Program Denumeşte emoţiile

Procedura:

  1. Denumeşte emoţiile pe imagini – asiguraţi-vă că este atent şi arătaţi-i o imagine a unei persoane care afişează o emoţie. Spuneţi “Cum se simte _(el, ea)?”. Faceţi-I prompt să denumească emoţia şi recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  2. Denumeşte emoţiile la alţii- pe scaun, în faţa copilului, asigurându-vă că este atent. Afişaţi o emoţie şi întrebaţi “Cum mă simt eu?”. Faceţi-i prompt să denumească emoţia şi recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  3. Denumeşte emoţiile la sine- În contexte specifice, în care copilul afişează o emoţie (de exemplu, atunci când râde; când plânge pentru că s-a lovit) spuneţi “Cum te simţi tu?” Faceţi-i prompt să denumească emoţia şi recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  • Materiale: fotografii ale persoanelor afişând emoţii sau cartonaşele cu emoţii (vedeţi lista de resurse).
  • Cerinţe: identifică emoţiile în fotografii; denumeşte obiectele, acţiunile, persoanele familiare.
  • Sugestii de prompting: modelaţi denumirea emoţiei.
Întrebare Răspuns
  1. 1. “Cum se simte_?”
  2. 2. “Cum mă simt eu?”
  3. 3. “Cum te simţi tu?”
1-3 denumeşte emoţia corectă
Data introducerii
Data masterării
1. Fericit      
2. Trist      
3. Supărat      
4. Surprins      
5. Speriat      
6. Somnoros      
7. Bolnav      
8. Obosit      
9. Mânios      
10. Înspăimântat      
Sugestii utile: folosiţi imagini care descriu emoţii în contexte relevante (de exemplu, pentru trist, imaginea unui băieţel care plânge pentru că a căzut de pe bicicletă).

 

 

 

Program Categorii (denumeşte categoria şi numeşte obiectele dintr-o categorie)

Procedura:

  1. Denumeşte categoria căreia îi aparţine obiectul – prezentaţi-i copilului o imagine a unui item dintr-o categorie şi  cereţi-i să o denumească (de exemplu, “Ce este?” “Pisică”). Spuneţi “Ce este _(denumirea obiectului)?” (de ex., pisica). Faceţi-i prompt copilului să denumească categoria căreia îi aparţine itemul (de ex., “un animal”). Recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  2. Numeşte obiectele dintr-o categorie
  3. aflate la vedere: puneţi pe masă, în faţa copilului, câteva cartonaşe cu categorii. Spuneţi “Numeşte o _(numele categoriei)” (de ex., mâncare). Faceţi-i prompt să numească itemul care îi aparţine categoriei (de ex., “hamburger”). Recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  4. În afara vederii: asiguraţi-vă că este atent şi spuneţi “Numeşte un _(categoria)” (de ex., animal). Faceţi-i prompt copilului să numească un item aparţinând categoriei (de ex., “un tigru”). Recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  • Materiale: cartonaşe pentru categorii/clasificări (vedeţi lista de resurse).
  • Cerinţe: denumeşte obiectele, culorile, numerele, literele, formele, potriveşte categoriile.
  • Sugestii de prompting: oferiţi un model verbal.
Comanda Răspuns
  1. 1. “Ce este_?”
  2. 2. “Numeşte un_.”
  3. 1. Denumeşte categoria
  4. 2. Numeşte un item al categoriei
Data introducerii
Data masterării
1. Mâncare      
2. Haine      
3. Animale      
4. Jucării      
5. Fructe      
6. Unelte      
7. Legume      
8. Vehicule      
9. Instrumente      
10. Mobilă      
11. Forme      
12. Litere      
13. Numere      
Sugestii utile: puteţi să faceţi programul de potrivire a categoriilor în acelaşi timp cu programul 1 (de exemplu, întrebaţi “Ce este?” [“pisică”]; “Ce este pisica?” [“un animal”]; “Foarte bine! Potriveşte animalele”).

 

 

Program Foloseşte propoziţii simple

Procedura:

  1. Este un – prezentaţi-i un obiect copilului şi spuneţi “Ce este?”. Faceţi-i prompt să răspundă “Este un_(numele oniectului). Recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  2. Văd un – prezentaţi-i copilului o imagine şi spuneţi “Ce vezi?”. Faceţi-i prompt să spună “Văd un_(numele itemului din imagine)”. Recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  3. Am un – daţi-i copilului un obiect sau puneţi-l să aleagă un obiect dintr-un coş. Spuneţi “Ce ai?”. Faceţi-I prompt să spună “Am un_(numele obiectului)”. Recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  • Materiale: obiecte şi imagini.
  • Cerinţe: denumeşte obiectele şi imaginile; repetă cuvinte.
  • Sugestii de prompting: modelaţi răspunsul corect.
Întrebare Răspuns
Data introducerii
Data masterării
1. “Ce este?” “Este un_.”    
2. “Ce vezi?” “Văd un_.”    
3. “Ce ai?” “Am un_.”    
Sugestii utile: pentru întrebarea 2, puteţi să-l învăţaţi pe copil să denumească mai mult de un item pe pagină (de exemplu, “Văd o casă, un copac, o maşină, o minge, o flaore”) şi generalizaţi prin răspunsuri pe cărţi cu poze.

 

 

Program                  Face schimb de informaţii (Am… Văd…)

Procedura:

  1. Cu obiecte – staţi pe scaun, în faţa copilului. Daţi-i un obiect şi ţineţi şi dumneavoastră un obiect diferit în mână. Arătaţi obiectul dumneavoastră şi spuneţi “Eu am un (numele obiectului pe care îl ţineţi).” Faceţi-i prompt copilului să arate propriul obiect şi să spună “Eu am__(numele obiectului pe care îl ţine copilul)”. Recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt. Schimbaţi obiectele la câteva sesiuni de învăţare. Eventual, îl puteţi pune pe copil să-şi aleagă obiectul dintr-o cutie. Odată ce copilul a învăţat să spună ce ţine, faceţi şi alte afirmaţii suplimentare legate de obiect (a se vdea exemplele de mai jos).
  2. Cu imagini/carte – puneţi pe masă două imagini, astfel încât să le poată vedea copilul. Arătaţi către una dintre imagini şi spuneţi “Eu văd _(numele itemului din imagine)”. Faceţi-i prompt să arate către cealaltă imagine şi să spună “Eu văd_(numele itemului din imagine)”. Recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt. Schimbaţi imaginile după câteva sesiuni. Odată ce copilul învaţă să facă schimb de informaţii în legătură cu imaginile, învăţaţi-l să răspundă la imaginile din cărţi (mai jos sunt exemple de afirmaţii suplimentare).
  • Materiale: obiecte, imagini şi cărţi.
  • Cerinţe: denumeşte obiectele, repetă cuvintele.
  • Sugestii de prompting: modelaţi afirmaţia reciprocă. Folosiţi o tehnică de amânare a prompt-ului, modelând afirmaţia copilului imediat după ce afirmaţia iniţială e prezentată, amânând apoi prezentarea modelului cu câte 2 secunde de-a lugul sesiunilor de învăţare.

 

 

Exemple de afirmaţii
Exemple de răspunsuri
Data introducerii Data masterării
Cu obiecte :

  1. “Eu am o (raţă)”.
  2. “Raţa mea este galbenă.”
  3. “Raţa mea face mac.”
  4. “Raţa mea trăieşte pe lac.”

 

 

“Eu am o (vacă).”

“Vaca mea este albă.”

“Vaca mea face muu.”

“Vaca mea trăieşte la fermă.”

   
Cu imagini:

  1. “Eu văd o (minge).”
  2. “Eu văd (o maşină şi un copac).”
  3. “Eu văd o (pălărie roşie).”
  4. “Eu văd un (om mergând).”
  5. “Eu văd o (fată într-o maşină).”
 

“Eu văd o (floare).”

“Eu văd (un om şi o prăjitură).”

 

“Eu văd o (minge albastră)”

“Eu văd (o fată înotând).”

“Eu văd (un băiat pe tobogan).”

   
Sugestii utile: faceţi generalizarea în contexte fireşti (de exemplu, în timp ce vă jucaţi, “Eu mă joc cu…”; în timpul mesei “Eu mănânc …”).

 

 

Program                     Face schimb de informaţii sociale

  • Procedura: pe scaun, în faţa copilului, asigurându-vă că este atent. Faceţi o afirmaţie socială (de exemplu, “Numele meu este…”. Faceţi-I prompt copilului să răspundă în schimb cu o informaţie relevantă despre el însuşi (“Numele meu este…”). Recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  • Cerinţe: răspunde la întrebări sociale simple; face schimb de informaţii în legătură cu obiectele/imaginile.
  • Sugestii de prompting: modelaţi răspunsul copilului. Folosiţi o tehnică de amânare a prompt-ului, modelând afirmaţia copilului imediat după ce afirmaţia iniţială e prezentată, amânând apoi prezentarea modelului cu câte 2 secunde de-a lugul sesiunilor de învăţare.
Exemplu: afirmaţii sociale Răspuns: răspunde cu informaţii relevante
Data introducerii
Data masterării
1. “Numele meu este…”      
2. “Am _ ani.”      
3. “Locuiesc în _.”      
4. “Îmi place să mă joc cu…”      
5. “Numele fratelui meu este…”      
6. “Îmi place să mănânc…”      
7. “Numele prietenului meu este…”      
8. “Numele mamei/tatălui este…”      
9. “Îmi place să beau…”      
10. “Emisiunea TV preferată este…”      
Sugestii utile: folosiţi întrebările sociale masterate de copil ca afirmaţii reciproce. În final, îl veţi învăţa pe copil să facă schimb de informaţii complexe (de ex., “Când merg în parc, îmi place să…” sau “La micul dejun am mâncat…”_. Învăţaţi-l pe copil să facă schimb de informaţii cu copiii de aceeaşi vârstă.

 

 

 

 

Program Nu ştiu (obiecte şi întrebări necunoscute)

Procedura:

  1. Obiecte necunoscute – staţi pe scaun în faţa copilului, asigurându-vă că este atent. Arătaţi-i un obiect (unul pe care copilul îl poate denumi) şi spuneţi “Ce este?” (copilul trebuie să denumească obiectul). După ce i-aţi cerut de trei ori să denumească obiecte cunoscute, arătaţi-i un obiect necunoscut (unul pe care nu îl poate denumi) şi spuneţi “Ce este?”. Faceţi-i imediat prompt să spună “Nu ştiu”. Recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt. Randomizaţi, cerându-i copilului să denumească obiecte cunoscute şi obiecte necunoscute. Schimbaţi obiectele în timpul sesiunilor de învăţare.
  2. Întrebări necunoscute – staţi pe scaun, în faţa copilului, asigurându-vă că este atent. Puneţi o întrebare al cărei răspuns e cunoscut de copil (de exemplu, “Cum te cheamă?”). (Copilul trebuie să răspundă la întrebare). După trei astfel de întrebări, puneţi o întrebare al cărei răspuns nu este cunoscut de copil (de exemplu, “Cine a descoperit America?”). Faceţi-i imediat prompt să spună “Nu ştiu”. Recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt. Randomizaţi, cerându-i copilului să răspundă la întrebări cunoscute şi întrebări al căror răspuns nu îl cunoaşte.
  • Materiale: obiecte cunoscute şi necunoscute.
  • Cerinţe:
  1. Denumeşte obiectele; repetă fraze.
  2. Spune “Nu ştiu” pentru obiectele necunoscute şi răspunde la întrebări sociale şi întrebări simple ce ţin de cunoştinţele generale.
  • Sugestii de prompting: oferiţi un model verbal pentru afirmaţie. Folosiţi o tehnică de amânare a prompt-ului, modelând afirmaţia copilului imediat după ce afirmaţia iniţială e prezentată, amânând apoi prezentarea modelului cu câte 2 secunde de-a lugul sesiunilor de învăţare.
Întrebări Răspuns
  1. 1. “Ce este?”
  2. 2. Noi întrebări
1-2: “Nu ştiu” Data introducerii Data masterării
1.      
2.      
Sugestii utile: după câteva sesiuni reuşite, spuneţi-i copilului denumirea obiectului după fiecare răspuns (de exemplu, “Aceasta este o solniţă”) şi răspunsul la întrebarea necunoscută.

 

 

Program Întreabă “Ce este?”

Procedura:

  1. 1. În timpul unei sarcini – puneţi pe masă, în faţa copilului, patru imagini pe care copilul le poate denumi. Asiguraţi-vă că este atent şi spuneţi “Spune-mi ce vezi pe masă”. Faceţi-i prompt (fizic şi model verbal) să arate fiecare imagine de la stânga la dreapta şi să o denumească (de exemplu, “pisică, minge, copac, măr”). Recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. După câteva răspunsuri bune, eliminaţi una dintre fotografii şi înlocuiţi-o cu o altă imagine pe care copilul nu o poate denumi. Spuneţi “Spune-mi ce vezi pe masă”. Faceţi-i prompt (fizic şi model verbal) să arate fiecare imagine de la stânga la dreapta şi să o denumească (de exemplu, “pisică, minge…”). În momemntul în care copilul a arătat imaginea necunoscută, faceţi-i prompt să întrebe “Ce este?” Recompensaţi răspunsul (de exemplu, “Foarte bine ai întrebat!) şi răspundeţi la întrebare (de ex., “Este un aspirator”). Prezentaţi o nouă combinaţie de imagini la fiecare comandă, fiecare combinaţie constând din trei imagini cunoscute şi una necunoscută. Schimbaţi poziţia imaginii necunsocute de fiecare dată. Diminuaţi treptat prompt-ul. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  2. 2. Mergând prin casă – puneţi mai multe obiecte necunoscute prin casă. Obiectele trebuie să se afle acolo unde, în mod obişnuit, nu şi-ar găsi locul (de exemplu, o pompă în dormitor). Luaţi-l pe copil la o plimbare prin casă. Imediat cum vă apropiaţi de un obiect necunoscut, faceţi-i prompt copilului să arate către obiect şi să întrebe “Ce este?” Recompensaţi răspunsul (“Foarte bine ai întrebat!”) şi răspundeţi la întrebare (“Este o pompă!). Repetaţi procedura de mai sus în cazul fiecărui nou obiect. Diminuaţi treptat prompt-ul. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  • Materiale: obiecte şi imagini cunoscute şi necunoscute.
  • Cerinţe: denumeşte obiectele; imită întrebarea “Ce este?”; spune “Nu ştiu” în cazul obiectelor şi imaginilor pe care nu le cunoaşte.
  • Sugestii de prompting: oferiţi un model verbal al întrebării. Folosiţi o tehnică de amânare a prompt-ului, modelând afirmaţia copilului imediat după ce afirmaţia iniţială e prezentată, amânând apoi prezentarea modelului cu câte 2 secunde de-a lugul sesiunilor de învăţare. Oferiţi modelul cu o intonaţie de întrebare exagerată.

 

Comanda
Răspuns
  1. 1. “Spune-mi ce vezi pe masă.”
  2. 2. Fără comandă.
1-2 “Ce este?” Data introducerii Data masterării
1.      
2.      
Sugestii utile: determinaţi din timp obiectele ştiute şi pe cele neştiute. Promovaţi punere de întrebări şi în contexte naturale (de exemplu, în timp ce se uită la o carte, în timp ce merge în parc). Folosiţi imagini şi obiecte necunoscute interesante (de exemplu, jucării colorate).

 

 

Program Întreabă “Ce este?”

  • Procedura: puneţi mai multe obiecte cunoscute şi necunoscute într-o pungă. Daţi-i punga copilului şi cereţi “Spune-mi ce este în pungă”. Faceţi-i prompt (fizic şi model verbal) să ia fiecare obiect din pungă, să îl ţină câteva secunde şi să îl numească (de ex., “maşină, minge”). În momentul în care copilul scoate un obiect necunoscut, faceţi-i prompt să întrebe “Ce este?” Recompensaţi răspunsul (“Foarte bine ai întrebat!”) şi răspundeţi la întrebare (de ex., “Este o şurubelniţă”). Recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt. Schimbaţi obiectele din timp în timp.
  • Materiale: obiecte cunoscute şi necunoscute
  • Cerinţe: denumeşte obiectele; imită întrebarea “Ce este?”; spune “Nu ştiu” pentru obiecte şi imagini neştiute.
  • Sugestii de prompting: oferiţi un model verbal pentru întrebare. Folosiţi o tehnică de amânare a prompt-ului, modelând întrebarea copilului imediat după ce copilul găseşte obiectul neştiut, amânând apoi prezentarea modelului cu câte 2 secunde de-a lugul sesiunilor de învăţare
Comanda: “Spune-mi ce este în pungă”. Răspuns: întreabă “Ce este?” atunci când găseşte un obiect necunoscut Data introducerii Data masterării
1.      
Sugestii utile: determinaţi din timp care sunt obiectele ştiute şi care sunt cele neştiute de copil. Generalizaţi răspunsul în contexte naturale (de exemplu, la cină daţi-i ceva de mâncare ce nu a mai mâncat până atunci şi faceţi-i prompt să întrebe “Ce este?”). Folosiţi obiecte noi, interesante (de exemplu, jucării colorate). Măriţi distanţa dintre dumneavoastră şi copil, astfel încât să vină până la dumneavoastră, să vă arate un obiect şi să pună întrebarea.

 

 

Program Întreabă “Unde este…?”

Procedura:

  1. Atunci când i se cere să recupereze obiecte care lipsesc – puneţi cinci obiecte pe care copilul le poate identifica în spatele scaunului său (în afara vederii). Arătaţi-i copilului unde sunt obiectele (întoarceţi-l cu faţa spre obiecte şi spuneţi “Uite, acolo e o maşină, o minge, o carte, un creion şi o pălărie”). Întoarceţi-l cu faţa spre dumneavoastră, astfel încât obiectele să nu se mai afle în câmpul vizual. Asiguraţi-vă că este atent şi daţi comanda “Ia_(numele obiectului prezent).” Faceţi-i prompt să ia obiectul şi recompensaţi răspunsul. După ce i-aţi cerut de trei ori să ia obiecte care sunt prezente, înlăturaţi unul din itemi (fără ca să fiţi văzut de copil). Daţi comanda “Ia_(numele obiectului înlăturat).” În clipa în care copilul se duce în spatele scaunului şi începe să caute obiectul (de exemplu, se uită pe podea), faceţi-i prompt să întrebe “Unde este_(numele obiectului înlăturat)?” Ca răspuns la această întrebare, spuneţi “Aici este _(numele obiectului înlăturat)!” Arătaţi-i obiectul copilului şi recompensaţi răspunsul. După câteva întrebări în care îi cereţi obiecte care nu sunt prezente, cereţi-i obiecte care sunt prezente. Randomizaţi. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt. Schimbaţi obiectele de-a lungul sesiunilor de învăţare.
  2. În timpul unei activităţi – creaţi un context în care copilului i se cere să termine o activitate (de exemplu, un puzzle sau un proiect artistic). Înainte de a-l  implica pe copil într-o activitate, înlăturaţi unul dintre obiecte necesare pentru finalizarea acesteia (de exemplu, înlăturaţi o piesă de puzzle sau creioanele). Faceţi-i prompt copilului să înceapă activitatea. În clipa în care caută obiectul lipsă, faceţi-i prompt să spună “Unde este_(numele obiectului înlăturat)?”. După întrebare, spuneţi “Aici este_(numele obiectului)!” Arătaţi-i copilului obiectul şi recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
Comanda Răspuns
  1. 1. “Ia_!”
  2. 2. Fără comandă verbală
1-2: “Unde este_?” Data introducerii Data masterării
1.      
2.      
Sugestii utile:creaţi oportunităţi în contexte naturale pentru a generaliza răspunsul (de exemplu, ascundeţi pantofii sau haina copilului înainte de a ieşi afară).

 

 

Program Pronume (“eu” şi “tu”)

Procedura:

  1. Eu- faceţi-i prompt copilului să facă o acţiune (de exemplu, ghidaţi-l fizic să bată din palme) şi întrebaţi “Ce faci?”. Faceţi-i prompt să răspundă, folosind pronumele corect (“Eu bat din palme”). Recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  2. Tu – staţi în faţa copilului, asigurându-vă că este atent. Faceţi ceva (de exemplu, bateţi din palme) şi întrebaţi “Ce fac eu?”. Faceţi-i prompt copilului să răspundă, folosind pronumele corect (de exemplu, “Tu baţi din palme”). Recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  3. Randomizare “eu” şi” tu” – faceţi-i prompt copilului să îndeplinească o acţiune (de exemplu, daţi-i nişte suc să bea) şi faceţi şi dumneavoastră ceva (de exemplu, mâncaţi o prăjitură). Spuneţi fie “Ce faci tu?”, fie “Ce face eu?”. Faceţi-i prompt copilului să spună ce faceţi (de ex., “Tu mănânci o prăjitură”) sau ce face el (de ex., “Eu beau suc”). Recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  • Cerinţe: denumeşte acţiunile, posesia şi pronumele (“al meu” şi “al tău”).
  • Sugestii de prompting: modelaţi răspunsul corect şi folosiţi o procedură de amânare a prompt-ului.

 

Întrebare Răspuns
  1. 1. “Ce faci tu?’
  2. 2. “Ce fac eu?”
  3. 3. Fie 1, fie2
  4. 1. Descrie ceea ce face, folosind pronumele corect “Eu…”
  5. 2. Descrie ceea ce faceţi, folosind pronumele corect “Tu…”
  6. 3. Fie 1, fie2
Data introducerii Data masterării
1. Eu…      
2. Tu…      
3. Randomizare      
Sugestii utile: nu uitaţi să îi cereţi copilului să denumească pronumele în contexte naturale

 

 

Program Pronume (“ea” sau “el”)

Procedura:

  1. “El” sau “al lui” – puneţi o persoană se sex masculin, cunoscută copilului, să facă ceva în faţa acestuia. Spuneţi “Ce face?” (de exemplu, “Ce face Billy?”). Faceţi-i prompt să răspundă folosind pronumele corect (“El bate din palme”). Recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  2. “Ea” sau “al ei” – puneţi o persoană se sex feminin, cunoscută copilului, să facă ceva în faţa acestuia. Spuneţi “Ce face?” (de exemplu, “Ce face Mary?”). Faceţi-i prompt să răspundă folosind pronumele corect (“Ea bate din palme”). Recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  3. Randomizare – prezentaţi fie situaţia 1, fie 2. Faceţi pronmpt să răspundă corect. puneţi o persoană se sex masculin, cunoscută copilului, să facă ceva în faţa acestuia. Spuneţi “Ce face?” (de exemplu, “Ce face Billy?”). Faceţi-i prompt să răspundă folosind pronumele corect (“El bate din palme”). Recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  • Cerinţe: denumeşte persoanele familiare, acţiunile, posesia, genul, pronumele (al meru, al tău, eu, tu).
  • Sugestii de prompting: modelaţi răspunsul corect şi folosiţi o procedură de amânare a prompt-ului.
Întrebare Răspuns
  1. 1. “Ce face_?”
  2. 2. “Ce face_?”
  3. 3. Fie 1, fie 2
  4. 1. Descrie ce face persona, folosind pronumele corect: “el..”
  5. 2. Descrie ce face persoana, folosind pronumele corect: “Ea…”
  6. 3. Fie 1, fie 2
Data introducerii
Data masterării
1.      
2.      
3.      
Sugestii utile: puteţi folosi şi imagini ale unor băieţi, fete, bărbaţi şi femei pentru a-l învăţa pe copil să răspundă (de exemplu, arătaţi-i imaginea unui bărbat şi întrebaţi “Ce face bărbatul?”).

 

 

Program Răspunde la întrebări de cunoştinţe generale

  • Procedura: staţi pe scaun, în faţa copilului, asigurându-vă că este atent. Puneţi o întrebare legată de un subiect ce ţine de cunoştinţele generale. Faceţi-i prompt să răspundă corect. Recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  • Materiale: materiale legate de anumite subiecte (a se vedea lista de resurse).
  • Cerinţe: copilul a masterat programele receptive şi expresive legate de acel subiect (de exemplu, pentru culori, copilul denumeşte culorile, iar în cazul persoanelor din comunitate, copilul denumeşte membrii comunităţii).
Exemple şi sugestii de subiecte ce ţin de cunoştinţele generale Exemple de răspunsuri  
Subiect: animale

  1. “Cum face_?”
  2. “Cine face_?”
  3. “Ce face un_?”
  4. “Unde trăieşte un_?”
 

  1. Câine/ “Ham-ham”
  2. Ham-ham/ “câine”
  3. Câine/ “latră”
  4. Vacă/ “la fermă”
Subiect: culori

  1. “Ce culoare are_?”
  2. “Spune-mi ceva care este_”
 

  1. Soare/ “galben”
  2. Galben/ “soare”
Subiect: persoane din comunitate

  1. “Ce face un_?”
  2. “Cine_?”
 

  1. Pompier/ “Stinge focul”
  2. Stinge focul/ “Pompierul”
Subiect: vacanţe

  1. “Ce vacanţă e în _?”
  2. “Când este_?”
  3. “Ce se întâmplă de_?”
 

  1. Decembrie/ “Crăciun”
  2. Crăciun/ “Decembrie”
  3. Ziua Recunoştinţei/ “Mâncăm curcan”.
Subiect: atribute

  1. “Cum are gustul_?”
  2. “Spune-mi ceva care este_.”
  3. “Cum este_?’
  4. “Spune-mi ceva care este_.”
  5. “Spune-mi ceva care este_.”
 

  1. Bomboana/ “Dulce”
  2. Amar/ “Lămâie”
  3. Zăpadă/ “Rece”
  4. Moale/ “Bumbacul”
  5. Mare. “Elefantul”.
Subiect: anotimpuri

  1. “Care sunt cele patru anotimpuri?’
  2. “În ce anotimp_?”
  3. “Ce se întâmplă_?’
  4. “Spune-mi ceav ce faci_”.
 

  1. “Primăvara, vara, toamna, iarna”
  2. Ninge/ “iarna”
  3. Toamna/ “Cad frunzele din copaci”
  4. Vara/ “Înot”
Subiect: întrebări preşcolare generale

  1. “Ce străluceşte pe cer noaptea?
  2. “Ce fac găinile?”
  3. “Câte zile sunt într-o săptămână?”
 

  1. “Luna”
  2. “Ouă”
  3. “Şapte”
Sugestii utile: la început, folosiţi materiale vizuale concrete. De exemplu, folosiţi imagini reprezentând vacanţele atunci când vorbiţi despre acest subiect.

 

 

Program Descrie imaginile folosind propoziţii întregi

  • Procedura: staţi pe scaun, faţă în faţă. Asiguraţi-vă că este atent şi arătaţi-i o imagine. Daţi comanda: “Povesteşte-mi despre imagine”. Faceţi-i prompt să descrie imaginea folosind propoziţii întregi (de exemplu, “Fata citeşte o carte”). Recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt
  • Materiale: cardurile cu verbe.
  • Cerinţe: denumeşte obiectele, persoanele familiare, acţiunile, genul; repetă fraze.
  • Sugestii de prompting: modelaţi descrierea imaginii.
Comanda: “Povesteşte-mi despre imagine”. Răspuns: descrie imaginea, folosind propoziţii complete
Data introducerii
Data masterării
1.      
2.      
3.      
4.      
5.      
6.      
7.      
8.      
9.      
10.      
11.      
12.      
13.      
14.      
15.      
Sugestii utile: fotografiaţi-i pe membrii familiei făcând diverse acţiuni şi învăţaţi-l pe copil să descrie aceste imgini folosind propoziţii complete (de exemplu, “Tata pregăteşte un hamburger”).

 

Program Descrie obiectele folosind atribute (obiecte aflate la vedere, dar şi în afara câmpului vizual)

Procedura:

  1. La vedere – pe scaun, în faţa copilului. Asiguraţi-vă că este atent şi prezentaţi-i un obiect. Daţi comanda “Spune-mi despre asta”. Faceţi-i prompt copilului să denumească obiectul şi să vă spună trei lucruri despre obiect (de exemplu, “e o maşină de pompieri, este roşu cu alb, are o scară şi înăuntru este un pompier”). Recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  2. În afara câmpului vizual – pe scaun, în faţa copilului. Asiguraţi-vă că este atent şi daţi comanda “Spune-mi despre un _(numele obiectului)” (de exemplu, un măr). Faceţi-i prompt copilului să descrie obiectul după caracteristici, funcţie şi/sau categorie (de exemplu, “este roşu, îl mănânci şi este un fruct”). Recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt
  • Materiale: obiecte.
  • Cerinţe:
  1. la vedere: denumeşte obiectele, atributele, funcţiile şi categoriile; repetă fraze.
  2. În afara vederii: descrie obiecte care nu se află în câmpul vizual; denumeşte categoriile, atributele şi funcţiile; repetă frazele.
  • Sugestii de prompting: modelaţi o descriere a obiectelor
Comanda Răspuns
  1. 1. “Spune-mi despre asta.”
  2. 2. “Spune-mi despre un_.”
  3. 1. Denumeşte obiectul şi spune trei lucruri despre obiect.
  4. 2. Descrie obiectul după atribut, funcţie sau categorie
Data introducerii Data masterării
1. Obiecte la vedere      
2. Obiecte în afara vederii      
Sugestii utile: modelaţi răspunsul de-a lungul sesiunuilor de învăţare (de exemplu, introduceţi întâi un singur descriptor “Este o maşină roşie”; apoi doi “Este o maşină roşie şi are patru roţi”; apoi trei, “Este o maşină roşie, are patru roţi şi o conduce un om”). Obiectele care nu sunt în câmpul vizual trebuie să fie acelea pe care copilul le poate deja descrie atunci când le vede.

 

 

Program Îşi aminteşte evenimente (din trecutul imediat/ mai târziu)

Procedura:

  1. Trecutul imediat – faceţi-i prompt copilului să meargă într-un anumit loc şi să facă ceva acolo (de exemplu, “Du-te la baie şi spală-te pe mâini”). Însoţiţi-l. după îndeplinirea acţiunii, întoarceţi-vă în camera de lecţii şi puneţi-I copilului mai multe întrebări legate de ceea ce tocmai a făcut (de exemplu, “Unde ai fost?”, “Ce ai făcut acolo?”, “Pe cine ai văzut?”). faceţi-I prompt copilului să răspundă la fiecare întrebare (de exemplu, “La baie”, “M-am spălat pe mâini”, “L-am văzut pe tati”). Recompensaţi fiecare răspuns. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  2. Mai târziu – faceţi-i prompt copilului să meargă într-un anumit loc şi să facă ceva acolo (de exemplu, “Hai la bucătărie să mâncăm lapte cu prăjituri”). Întoarceţi-vă în camera de lecţii şi începeţi să vă jucaţi (faceţi un puzzle cu copilul). După terminarea activităţii, puneţi-i copilului întrebări despre activitatea anterioară (de exemplu, “Unde am fost înainte de a face puzzle?”, “Ce am făcut la bucătărie?”, “Cine era în bucătărie?”). Faceţi-i prompt să răspundă la fiecare întrebare (de exemplu, “Am fost la bucătărie”, “Am mâncat prăjituri şi lapte”, “Sam era în bucătărie”). Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  • Cerinţe:
  1. Denumeşte camerele, acţiunile şi foloseşte timpul corect.
  2. Îşi aminteşte evenimente din trecutul imediat, repovesteşte o poveste, descrie obiecte care nu sunt în câmpul vizual.
  • Sugestii de prompting: modelaţi răspunsul corect.
1-2 O întrebare despre o activitate 1-2 Răspunde la întrebare
Data introducerii
Data masterării
1. Fără amânare (imediat)      
2. Mai târziu      
Sugestii utile:În final, renunţaţi la prompt-ul verbal prin care îi spuneţi copilului unde va merge; ghidaţi-l fizic către implicarea în activitate (de exemplu, conduceţi-l la baie, să se spele pe mâini, întoarceţi-vă în camera de lecţii şi întrebaţi-l despre ce a făcut). Faceţi ca activităţile pe care doriţi să şi le amintească să fie amuzante (de exemplu, alergaţi în dormitor şi săriţi pe pat). Nu uitaţi să-i cereţi copilului să-şi amintească informaţii în contexte naturale, de-a lungul întregii zile (de exemplu, când vă întoarceţi acasă din parc, întrebaţi “Unde am fost?”, “Ce am făcut în parc?” şi “Pe cine am văzut în parc?”). În cazul în care copilul întâmpină dificultăţi la acest program, încercaţi să obţineţi câte o amintire pe rând (de exemplu, introduceţi întâi “Unde am fost?”, apoi “Ce ai făcut acolo?”, apoi puneţi ambele întrebări). Adăugaţi mai multe întrebări pe măsură ce copilul îşi îmbunătăţeşte performanţa.

 

 

Program Răspunde la întrebări de tipul “Unde…?”

  • Procedura: pe scaun, în faţa copilului, asigurându-vă că este atent. Întrebaţi “Unde…?” (de exemplu, “Unde găseşti frigiderul?”). Faceţi-i prompt copilului să răspundă la întrebare (de exemplu, “în bucătărie”) şi recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  • Materiale: MEER 2 (vedeţi lista de resurse).
  • Cerinţe: denumeşte prepoziţiile, camerele, scenele şi funcţia obiectelor.
  • Sugestii de prompting: modelaţi răspunsul corect
Exemple: “Unde…?”
Răspuns
Data introducerii Data masterării
1. …dormi?      
2. …faci baie?      
3. …găteşti cina?      
4. …locuieşti?      
5. …cumperi alimente?      
6. …găseşti o sobă?      
7. …lucrează mama?      
8. …te dai în leagăn şi pe tobogan?      
9. …te duci la şcoală?      
10. …vezi un leu?      
11. …înoţi?      
12. …te duci când nu te simţi bine?      
13. …iei cărţi?      
14. …poţi cumpăra hamburgeri şi cartofi prăjiţi?      
15. …te tunzi?      
Sugestii utile: folosiţi imagini ale locaţiilor ca prompt.

 

 

e

Program Funcţiile camerelor

Procedura:

  1. Denumeşte camera după funcţia ei – staţi pe scaun, în faţa copilului. Asiguraţi-vă că este atent şi spuneţi “În ce cameră_(ex., dormi)?” Faceţi-i prompt copilului să denumească camera (de exemplu, “dormitorul meu”). Recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  2. Denumeşte funcţiile camerelor – staţi pe scaun, în faţa copilului. Asiguraţi-vă că este atent şi spuneţi “Ce faci în_(camera)?”) de ex., “Ce faci în bucătărie?”). Faceţi-i prompt copilului să spună ce face în cameră. Recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt
  • Cerinţe: denumeşte camerele, funcţia obiectelor şi acţiunile.
  • Sugestii de prompting: modelaţi răspunsul corect
Întrebare Răspuns
  1. 1. “În ce cameră_?”
  2. 2. “Ce faci în _?”
  3. 1. Denumeşte camera
  4. 2. Denumeşte funcţia
Data introducerii Data masterării
1. Bucătărie / Găteşti      
2. Dormitor / Dormi      
3. Baie / Faci baie      
4. Camera de zi / te uiţi la televizor      
5. Sufragerie / Iei cina      
6. Linving / te uiţi la televizor      
7. Camera de joacă / te joci cu jucării      
Sugestii utile: folosiţi imagini ale camerelor ca prompt pentru răspunsul 1.

 

 

Program Răspunde la întrebările “Când…?”

  • Procedura: staţi pe scaun, în faţa copilului. Asiguraţi-vă că este atent şi puneţi întrebarea “Când_?’ (de exemplu, “Când te duci la culcare?”). Faceţi-i prompt copilului să răspundă la întrebare (“noaptea”). Recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  • Cerinţe: răspunde la întrebările “cine?”, “unde?” şi “de ce?.
  • Sugestii de prompting: modelaţi răspunsul corect.
Exemple: “Când…?” Răspuns Data introducerii Data masterării
1. …te duci al culcare?      
2. …faci baie?      
3. …iei cina?      
4. …te duci la şcoală?      
5. …te trezeşti?      
6. …se întunecă?      
7. …răsare soarele?      
8. …vine bunica?      
9. …te duci al doctor?      
10. …e ziua ta?      
Sugestii utile: folosiţi manualul MEER 2 pentru mai multe întrebări de acest tip (vedeţi lista de resurse).

 

 

Program Transmite un mesaj

  • Procedura: staţi pe scaun, în faţa copilului, asigurându-văcă este atent. Daţi comanda “Du-te şi spune-i lui _(persoana)_(mesajul)” (“Du-te şi spune-i lui mami că e ora mesei”). Faceţi-i prompt copilului să se apropie de persoană, să-i câştige atenţia şi să transmită mesajul (“Mami, e ora mesei”). Recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  • Cerinţe: repetă fraze; formulează propoziţii pentru a cere ceva; îndeplineşte comenzile duble; îşi aminteşte evenimentele.
  • Sugestii de prompting: ghidaţi-l fizic pe copil să se apropie de persoană şi modelaţi răspunsul, astefl încât copilul să îl poată repeta.
Comanda: “Du-te şi spune-i lui_ _.” Răspuns: copilul se apropie de persoana corectă, îi câştigă atenţia şi transmite mesajul Data introducerii Data masterării
1.      
2.      
3.      
4.      
5.      
6.      
7.      
8.      
9.      
10.      
Sugestii utile: Începeţi cu mesaje simple (de exemplu, “Du-te şi spune-i lui tati că vrei prăjitură”). Treptat, creşteţi complexitatea mesajelor (de exemplu, “Du-te şi spune-i lui tati pe cine ai văzut în parc”). Transmiteţi mesaje relevante faţă de context. Încurajaţi contactul vizual atunci când copilul transmite mesajul.

 

 

Program Joc de rol cu păpuşile

  • Procedura: staţi în faţa copilului, pe podea, în zona de joacă. Puneţi mai multe păpuşi (personaje şi animale – o broscuţă, Bert) în faţa copilului. Faceţi-i prompt să aleagă o păpuşă. Luaţi păpuşa în mână şi puneţi o întrebare direcţionată către păpuşă (de exemplu, “Cum te cheamă?”). Faceţ-i prompt copilului să răspundă la întrebarea legată de păpuşa sa (“Ernie”). Recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  • Materiale: păpuşi (de exemplu, Bert, Ernie, animale).
  • Cerinţe: face schimb de informaţii sociale şi de informaţii legate de obiect; răspunde la întrebări sociale şi la întrebări de cunoştinţe generale.
  • Sugestii de prompting: repetaţi întrebarea sau oferiţi un model verbal al răspunsului corect.
O întrebare adresată păpuşii Răspuns: răspunde corect la întrebarea adresată păpuşii Data introducerii Data masterării
1.      
2.      
3.      
Sugestii utile: acest program trebuie introdus într-un context de joacă, alături de alţi copii. În final, învăţaţi-l pe copil să pună întrebări păpuşii dumneavoastră. Dacă nu aveţi păpuşi marionete, faceţi acest program cu păpuşi obişnuite. În final,  învăţaţi-l, pe lângă răspunsul la întrebări, să facă schimb de informaţii.

 

 

Program “La fel” şi “diferit” (receptiv)

Procedura:

  1. La fel – puneţi trei obiecte pe masă, în faţa copilului (două care sunt la fel, unul diferit, de pildă, două linguri şi o minge). Asiguraţi-vă că este atent şi spuneţi “Care sunt la fel?” Faceţi-i prompt să vă dea obiectele identice. Recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  2. Diferit - puneţi trei obiecte pe masă, în faţa copilului (două care sunt la fel, unul diferit, de pildă, două linguri şi o minge). Asiguraţi-vă că este atent şi spuneţi “Care este diferit?” Faceţi-i prompt să vă dea obiectul diferit. Recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  3. Randomizare “la fel”şi “diferit” - puneţi trei obiecte pe masă, în faţa copilului (două care sunt la fel, unul diferit, de pildă, două linguri şi o minge). Asiguraţi-vă că este atent şi spuneţi fie “Care sunt la fel?”, fie “Care este diferit?” Faceţi-i prompt să răspundă corect. Recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  • Materiale: obiecte.
  • Cerinţe: potriveşte obiectele; identifică obiectele, atributele, culorile şi categoriile.
  • Sugestii de prompting: ghidaţi-l fizic pe copil să vă dea obiectele corecte.
Întrebare Răspuns
  1. 1. “Care sunt la fel?”
  2. 2. “Care este diferit?”
  3. 3. Fie 1, fie 2

1-3: dă obiectul corect Data introducerii Data masterării
Obiecte identice

  1. La fel
  2. Diferit
  3. Randomizare
     
După culoare

  1. La fel
  2. Diferit
  3. Randomizare
     
După categorie

  1. La fel
  2. Diferit
  3. Randomizare
     
Sugestii utile: începeţi cu obiecte identice (de exemplu, două linguri şi o pălărie), apoi folosiţi unele asemănătoare după culoare (de exemplu, minge roşie, cană roşie, pantof albastru), apoi după categorie (un măr, o banană şi o cană).

 

 

Program Identifică ce nu aparţine unui grup de obiecte (atribut şi categorie)

Procedura:

  1. Atribut – puneţi patru obiecte pe masă, în faţa copilului (trei care sunt asemănătoare după un atribut, o caracteristică şi unul care este diferit; de pildă, trei maşini albastre şi o maşină roşie). Spuneţi “Care nu aparţine?” Faceţi-i prompt să arate obiectul corect şi să-l numească (de exemplu, “maşina roşie”). Recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  2. Categorie - puneţi patru obiecte pe masă, în faţa copilului (trei care sunt asemănătoare după categorie şi unul care este diferit; de pildă, trei fructe şi un animal). Spuneţi “Care nu aparţine?” Faceţi-i prompt să arate obiectul corect şi să-l numească (de exemplu, “câinele”). Recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  • Materiale: obiecte din categorii şi obiecte asemănătoare după un atribut.
  • Cerinţe: identifică obiectele care îi sunt descrise; răspunde “da” şi “nu” la întrebările privind obiectele; identifică obiectele care sunt la fel şi pe cele care sunt diferite; denumeşte categoriile şi atributele.
  • Sugestii de prompting: ghidaţi-l fizic pe copil să vă dea obiectul corect şi oferiţi un model verbal al denumirii obiectului.
Comanda Răspuns    
1-2: “Care nu aparţine?” 1-2: Copilul arată obiectul corect şi îl numeşte Data introducerii Data masterării
1. Atribut      
2. Categorie      
Sugestii utile: începeţi simplu: puneţi patru obiecte pe masă, în faţa copilului trei care sunt asemănătoare şi unul care este diferit (de pildă, trei mingii şi o cană). Spuneţi “Care nu aparţine?”. Faceţi-i prompt copilului să vă dea cana. Învăţaţi-l pe copil să spună de ce obiectul nu aparţine (după ce copilul v-a dat obiectul corect, spuneţi “Bine, de ce nu aparţine?” Faceţi-i prompt să răspundă “Pentru că nu este_(o minge)”).

 

 

Program Răspunde la întrebările wh despre o povestire

Procedura:

  1. Cu imagini – staţi pe scaun în faţa copilului. Arătaţi-i o imagine a unei persoane care face o acţiune într-o anumită locaţie (de exemplu, imaginea unui copil care înoată la mare). Spuneţi o povestire simplă despre această imagine (de exemplu, “Odată Billy s-a dus la plajă şi s-a dus să înoate”). Întrebaţi-l pe copil o întrebare de tipul wh (“Cine s-a dus să înoate?”, “Unde s-a dus Billy?”, “Ce a făcut Billy la plajă?”). Faceţi-i prompt să răspundă la fiecare întrebare (de exemplu, “Billy”, “La plajă”, “S-a dus să înoate”). Recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  2. Verbal simplu – staţi în faţa copilului, pe scaun. Spuneţi-i o povestire simplă (de ex., “Într-o zi, mama s-a dus la magazin şi a cumpărat îngheţată”). Puneţi întrebări (“Cine s-a dus la magazin?”, “Unde s-a dus mama?”, “Ce a cumpărat mama de la magazin?”). Faceţi-i prompt să răspundă la fiecare întrebare (“mama”, :La magazin”, “Îngheţată”). Recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  3. Carte de poveşti simple – staţi pe scaun în faţa copilului. Citiţi o pagină dintr-o carte cu poveşti simple şi puneţi întrebări în legătură cu ce aţi citit. Faceţi-i prompt copilului să răspundă la întrebări. Recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  4. Verbal avansat – staţi pe scaun în faţa copilului. Spuneţi-i acestuia o povestire formată din patru propoziţii (de exemplu, “Într-o zi, un băieţel pe nume Sam s-a dus în parc. Acolo, el a găsit o minge roşie. A adus mingea acasă să i-o arate mamei. După cină, s-a jucat cu mingea şi apoi s-a dus la culcare”). Puneţi întrebări despre povestire. Faceţi-i prompt copilului să răspundă la fiecare întrebare. Recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  • Materiale: fotografii ale persoanelor cunoscute, făcând acţiuni în locaţii specifice; cărţi de poveşti.
  • Cerinţe: discriminează întrebările wh despre obiecte şi imagini; îşi aminteşte evenimente trecute.
  • Sugestii de prompting: modelaţi răspunsul.
1-4: O întrebare despre povestire Răspuns: răspunde corect la întrebări
Data introducerii
Data masterării
1. Cu imagini      
2. Verbal simplu      
3. Carte de poveşti simple      
4. Verbal avansat      
Sugestii utile: În cazul în care copilul întâmpină dificultăţi la acest program, încercaţi să introduceţi fiecare întrebare separat, apoi randomizaţi întrebările sau reduceţi complexitatea povestirii (“Mama s-a dus la magazin”; “Cine s-a dus la magazin?”).

 

 

Program Răspunde la întrebări wh despre anumite subiecte

  • Procedura: staţi pe scaun în faţa copilului. Asiguraţi-vă că este atent şi puneţi întrebări în legătură cu anumite subiecte (vedeţi exemplele de mai jos). Faceţi-i prompt copilului să răspundă la întrebare. Recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  • Cerinţe: discriminează întrebările wh despre obiecte şi imagini; răspunde la întrebări de tipul “de ce? / pentru că”, “unde?”, “când?”.
  • Sugestii de prompting: modelaţi răspunsul corect.
Exemple de subiecte şi întrebări
Exemple de răspunsuri
Data introducerii Data masterării
  1. Mic-dejun

“Ce mănânci la micul dejun?”

“Când mănânci micul dejun?’

“De ce mănânci micul dejun?”

“Unde mănânci micul dejun?’

“Cine îţi pregăteşte micul dejun?”

 

“Clătite.”

“Dimineaţa.”

“Pentru că mi-e foame.”

“În bucătărie.”

“Tati îl pregăteşte.”

   
  1. Baia

“Când faci baie?’

“Cine te spală?”

“De ce trebuie să faci baie?”

“Unde faci baie?”

 

“Înainte de culcare.”

“Mami mă spală.”

“Să fiu curat.”

“În cadă.”

   
  1. Şcoală

“Unde te duci la şcoală?”

“Când te duci la şcoală?”

“Pe cine vezi la şcoală?”

“Ce faci la şcoală?

“De ce te duci la şcoală?”

 

“La şcoala ABC.”

“Lunea.”

“Îi văd pe Tommy şi Mary.”

“Mă joc şi scriu litere.”

“Să-i văd pe prietenii mei şi să învăţ.”

   
Sugestii utile: În cazul în care copilul are probleme la acest program, încercaţi să puneţi întrebările într-o ordine fixă şi abia mai târziu să le randomizaţi.

 

 

Program Îndeplineşte comenzile “Întreabă…” versus “Spune-i lui…”

Procedura:

  1. Întreabă – în prezenţa altei persoane, daţi comanda “Întreabă pe_(persoana)_(o întrebare)” (“Întreabă-l pe Billy câţi ani are.”). Faceţi-i prompt copilului să se apropie de persoana respectivă şi să-i pună întrebarea (“Billy, câţi ani ai?”; persoana trebuie să răspundă la întrebare). Recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  2. Spune – în prezenţa altei persoane, daţi comanda “Spune-i _(persoana)_(informaţia)” (“Spune-i lui Billy câţi ani ai”). Faceţi-i prompt copilului să se apropie de persoana respectivă şi să-I comunice informaţia (“Am şase ani”). Recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.

3 Randomizaţi “întreabă” şi “spune” – daţi fie comanda 1, fie comanda 2. Faceţi prompt pentru a obţine răspunsul corect. Recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.

  • Cerinţe: transmite mesajele; denumeşte pronumele avansate; răspunde la întrebări sociale folosind propoziţii întregi; îndeplineşte comenzi complexe, date de la distanţă..
  • Sugestii de prompting: ghidaţi-l fizic pe copil să se apropie de persoana respectivă şi modelaţi întrebarea sau informaţia pe care copilul trebuie să o repete. Folosiţi o tehincă de amânare a prompt-ului.
Comanda Răspuns
  1. 1. “Întreabă_ _.”
  2. 2. “Spune_ _.”
  3. 3. Fie 1, fie 2.
    1. 1. Se apropie de persoană şi pune întrebarea corectă.
    2. 2. Se apropie de persoană şi spune informaţia corectă.
    3. 3. Fie 1, fie2.
Data introducerii Data masterării
1. Întreabă      
2. Spune      
3.Random întreabă/spune      
Sugestii utile: pentru acest program puteţi folosi copii de aceeaşi vârstă, învăţându-l pe copil să răspundă în contextul activităţilor de joc (de exemplu, “Întreabă-l pe Bily ce construieşte” şi “Spune-i lui Billy ce construieşti tu”). La început, cealaltă persoană trebuie să stea alături de copil, astfel încât să modelaţi răspunsul corect imediat.

 

Program Găseşte obiectele ascunse dacă i se dau indicii privind locaţia

  • Procedura: puneţi diferite obiecte în locaţii specifice din casă (puneţi o minge în dulapul din dormitor, puneţi pantofii copilului sub masa din bucătărie). Staţi pe scaun în faţa copilului, asiguraţi-vă că este atent şi daţi comanda “Du-te şi ia _(obiectul). Este în _(indicii privind locaţia)” (“Este în bucătărie, sub masă”). Faceţi-i prompt să aducă obiectul. Recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  • Cerinţe: aduce obiectele care nusunt în câmpul lui perceptiv; identifică camerele; îndeplineşte comenzile ce conţin prepoziţii; îndeplineşte comenzile formate din trei instrucţii.
  • Sugestii de prompting: oferiţi daor un indiciu la început (de exemplu, “E în bucătărie”), apoi, ajunşi în bucătărie, oferiţi-l pe al doilea (“sub masă”). Treptat, oferiţi toate indiciile simultan.
Comanda Răspuns
1-3: “Du-te şi ia_. Este în _.” 1-3: Copilul găseşte obiectul Data introducerii Data masterării
1. Un indiciu (de exemplu, în dulap).      
2. Două indicii (în dulap, în cutia maro).      
3. Trei indicii (în bucătărie, sub masă, încana roşie).      
Sugestii utile: Începeţi cu indicii simple, în camera de studiu (de exemplu, “Dă-mi mingea. E sub masă.”_. Creşteţi treptat complexitatea indiciilor (“Dă-mi mingea. Este în camera ta, sub pat, într-o cutie roşie”).

 

 

Program Discriminează când să întrebe / când să ofere informaţii

  • Procedura: staţi pe scaun, în faţa copilului. Asiguraţi-vă că este atent şi faceţi fie o afirmaţie vagă (“Aseară m-am dus undeva să mănânc”), fie o afirmaţie care cere un răspuns (“Îmi place să mănânc cartofi prăjiţi”). Faceţi-i prompt copilului să pună o întrebare legată de afirmaţie (“Unde te-ai dus?”) sau să facă schimb de informaţii (“Mie îmi place să mănânc prăjituri”). Recompensaţi răspunsul (în cazul în care copilul a pus o întrebare, răspundeţi la acea întrebare [“M-am dus la film]). Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  • Cerinţe: face schimb de informaţii sociale şi pune întrebări atunci când ise oferă informaţii vagi.
  • Sugestii de prompting: modelaţi întrebarea sau afirmaţia. Folosiţi o tehnică de amânare a prompt-ului: modelaţi răspunsul imediat după ce e prezentată afirmaţia, apoi amânaţi prezentarea modelului cu câte 2 secunde.
Exemple de afirmaţii vagi sau afirmaţii care cer un răspuns la schimb Exemple de întrebări şi răspunsuri reciproce Data introducerii Data masterării
1. Ghici “Ce?”    
2. Aseară am fost undeva. “Unde te-ai dus?”    
3. Am fost la film. Filmul meu preferat este “Mica sirenă”. “Filmul meu preferat este “Pinocchio.”    
4. Am mâncat ceva la film. “Ce ai mâncat?”    
5. Am mâncat popcorn. Îmi place popcornul. “Şi mie îmi place!”    
6. Îmi place sărat. “Mie îmi place cu unt.”    
7. Am văzut pe cineva la film. “Pe cine ai văzut?”    
8. Am văzut-o pe mary. Mary e cea mai bună prietenă a mea. “Tommy e cel mai bun prieten al meu.”    
9. Mă voi costuma în ceva foarte înspăimântător de Halloween. “În ce te vei costuma?”    
10. Voi fi o fantomă. “Eu voi fi un leu.”    
Sugestii utile: cele de mai sus sunt doar exemple. Faceţi prompt pentru răspunsurile relevante pentru copilul dumneavoastră. Prezentaţi afirmaţiile pe un ton natural, de conversaţie.

 

 

Program Repovesteşte o povestire

  1. Cu materiale de ajutor – staţi pe podea în faţa copilului şi asiguraţi-vă că este atent. Folosind indicii (de exemplu, jucării, maşinuţă, o casă de păpuşi) spuneţi o poveste simplă (de exemplu, “Odată ca niciodată, fata s-a dus în parc. Acolo s-a dat pe tobogan, apoi s-a urcat în maşină şi a condus până acasă”). Daţi comanda “Spune-mi ce s-a întâmplat în poveste”. Faceţi-i prompt să repovestească întâmplarea, folosindu-se de indicii (jucării). Recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  2. Fără materiale de ajutor – staţi pe scaun în faţa copilului. Asiguraţi-vă că este atent şi spuneţi-i o povestire simplă (“Odată ca niciodată, erau trei urşi…”). Daţi comanda “Spune-mi ce s-a întâmplat în poveste.” Faceţ-i prompt copilului să repovestească. Recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  • Materiale: jucării, mobilă şi casă de păpuşi, maşini de jucărie, etc.
  • Cerinţe: imită secvenţe complexe; descrie secvenţe din imagini; repetă propoziţii.
  • Sugestii de prompting:
  1. Ghidaţi-l fizic pe copil să folosească materialele.
  2. Modelaţi povestea astfel încât copilul să o poată repeta.
Comanda Răspuns
1-2: “Spune-mi ce s-a întâmplat în poveste”
  1. 1. Copilul spune povestea folosindu-se de materiale.
  2. 2. Copilul repovesteşte
Data introducerii Data masterării
1. Cu materiale de ajutor      
2. Fără materiale de ajutor      
Sugestii utile: Începeţi cu povestiri simple, formate dintr-o propoziţie, apoi creşteţi complexitatea, pe măsură că copilul stăpâneşte mai bine programul.

 

 

Program Descrie subiecte

  • Procedura: staţi pe scaun în faţa copilului şi asiguraţi-vă că este atent. Daţi comanda “Spune-mi despre _(un subiect, a se vedea exemplele de mai jos)”. Faceţi-i prompt să folosească trei descriptori în descrierea subiectului. Recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  • Cerinţe: descrie obiecte aflate la vedere şi în afara vederii, folosind atribute; răspunde la întrebări ce ţin de cunoştinţele generale; îşi reaminteşte evenimentele; repetă frazele.
  • Sugestii privind prompting-ul: modelaţi descrierea
Comanda
“Spune-mi despre_.”

Sugestii şi exemple de subiecte

Exemple de răspunsuri Data introducerii
Data masterării
  1. Vacanţe

Exemplu:

“Spune-mi despre Crăciun.”

 

 

“Este vacanţă. Este în decembrie. Vine Moş Crăciun şi ne aduce cadouri.”

   
  1. 2. Locaţii

Exemplu:

“Spune-mi despre şcoală.”

 

 

“Eu merg la şcoala Elwood, numele profesorului meu este d-l Jones, iar acolo mă joc cu Sarah.”

   
  1. 3. Familie

Exemplu:

“Spune-mi despre fratele tău.”

 

 

“Numele fratelui meu este Mark. El are 5 ani şi se joacă cu Nintendo.”

   
  1. 4. Evenimente speciale

Exemplu:

“Spune-mi despre patinaj.”

 

 

“M-am dus la patinaj cu mami. Am fost la patinoarul Willow. Am patinat repede.”

   
Sugestii utile: de-a lungul sesiunilor de instruire, modelaţi răspunsul (de exemplu, introduceţi întâi un descriptor: “Este vacanţă”; apoui doi “Este vacanţă. Este în decembrie.”; apoi trei “Este în vacanţă. Este în decembrie, iar Moş Crăciun ne aduce cadouri.”).

 

 

Program Spune o povestire (cu materiale de ajutor)

Procedura:

  1. Despre un anumit subiect – staţi pe podea, alături de copil. Puneţi materialele de ajutor (de exemplu, figurine, păpuşi, maşinuţe, tobogan de jucărie, casa şi mobilă de păpuşi) pe podea, lângă copil. Daţi comanda “Spune-mi o poveste despre__(subiect)” (“Ernie care se duce în parc”). Faceţi-I prompt copilului să spună povestea folosindu-se de materialele ajutătoare (de exemplu, ghidaţi-lm pe copil să-l manevreze pe Ernie în timp ce modelaţi “Odată ca niciodată, Ernie s-a urcat în maşină. A condus până la parc şi acolo s-a dat pe tobogan. S-a urcat apoi în maşină şi a condus până acasă”). Recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  2. Fără vreun subiect anume - staţi pe podea, alături de copil. Puneţi materialele de ajutor (de exemplu, figurine, păpuşi, maşinuţe, tobogan de jucărie, casa şi mobilă de păpuşi) pe podea, lângă copil. Folosind materialele de ajutor, spuneţi-i copilului o povestire simplă. Daţi comanda “Acum e rândul tău. Spune-mi o poveste.” Faceţi-i prompt copilului să spună povestea folosind materialele (de exemplu, ghidaţi-l pe copil să-l manevreze pe Bert,în timp ce modelaţi “Odată ca niciodată, lui Bert îi era atât de foame, încât s-a urcat în maşină şi acondus până la un McDonald’s. Şi-a cumpărat un hamburger şi cartofi prăjiţi şi apoi s-a dus acasă”). Recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  • Materiale: figurine, mobilă de păpuşi, maşinuţe de jucărie, etc.
  • Cerinţe: repovesteşte poveştile; imită secvenţe complexe; descrie secvenţe de imagini; descrie obiectele aflate la vedere; repetă propoziţiile.
  • Sugestii de prompting:
  1. Ghidaţi-l fizic pe copil să manevreze materialele şi modelaţi povestea, astfel încât copilul să o repete.
  2. În cazul în care copilul are dificultăţi în a-şi crea propria poveste, sugeraţi subiecte vagi (“Îmi poţi spune o poveste despre Ernie”) sau începeţi povestea modelând prima propoziţie, făcând apoi pauză să verificaţi dacă nu cumva copilul va continua singur povestea.
Comanda Răspuns
  1. 1. “Spune-mi o poveste despre_.”
  2. 2. “Acum e rândul tău. Spune-mi o poveste.”
  3. 1. Copilul spune o poveste despre subiect, folosind materialele ajutătoare.
  4. 2. Copilul spune povestea folosind materialele ajutătoare.
Data introducerii Data masterării
1. Despre un subiect      
2. Fără vreun subiect anume      
Sugestii utile: acest program poate fi făcut foarte bine cu alţi copii. Staţi în cerc şi spuneţi pe rând poveşti. Pentru răspunsul 2, descurjaţi repetarea exactă a primei poveşti (spuneţi “Spune-mi o poveste diferită” în cazul în care copilul repetă povestea pe care tocmai aţi spus-o). Încercaţi să filmaţi povestiri simple cu materiale şi învăţaţi-l pe copil să imite modelul prezentat pe casteă.

 

 

Program Spune o poveste (fără materiale ajutătoare)

Procedura:

  1. Despre un anumit subiect – staţi pe scaun, în faţa copilului. Asiguraţi-vă că este atent şi daţi comanda “Spune-mi o poveste despre_(subiect)” (de exemplu, “despre un monstru înfricoşător”). Faceţi-i prompt copilului să vă spună o poveste (modelaţi “Odată ca niciodată, era un monstru mare şi înfricoşător. Avea ochii roşii şi dinţii verzi.”). Recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  2. Fără un subiect anume – staţi pe scaun în faţa copilului. Asiguraţi-vă că este atent şi spuneţi-i o povestire simplă. Daţi comanda “Acum e rândul tău, spune-mi o poveste”. Faceţi-i prompt să spună o poveste. Recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  • Cerinţe: repovesteşte povestirile; imită secvenţele complexe; descrie secvenţele din imagini spune povestiri cu materiale ajutătoare; descrie obiecte care nu sunt la vedere; descrie subiecte; repetă propoziţii.
  • Sugestii de prompting:
  1. Modelaţi povestea, astfel încât copilul să o repete.
  2. În cazul în care copilul are dificultăţi la crearea propriei poveşti, sugeraţi subiecte vagi (“Îmi poţi spune o povestire despre Ernie”) sau începeţi povestea modelând prima propoziţie, făcând apoi pauză să verificaţi dacă nu cumva copilul va continua singur povestea.
Comanda Răspuns
  1. 1. “Spune-mi o poveste despre_.”
  2. 2. “Acum e rândul tău, spune-mi o poveste.”
  3. 1. Copilul spune o oveste despre subiect.
  4. 2. Copilul spune propria poveste
Data introducerii Data masterării
1. Subiect specific      
2. Fără subiect      
Sugestii utile: modelaţi spunerea poveştii de-a lungul sesiunilor de instruire (de exemplu, recompensaţi mai întâi povestiriel formate dintr-o propoziţie, apoi din două, etc). Acest program poate fi făcut foarte bine cu fraţii copilului şi cu alţi copii.

 

 

Program Îşi exprimă confuzia şi cere lămuriri

  • Procedura: staţi pe scaun în faţa copilului. Asiguraţi-vă că este atent şi daţi o comandă complicată (de exemplu, cereţi-i să facă ceva ce ştiţi că nu poate face, de pildă “Atinge-ţi tibia”, sau daţi foarte repede o comandă formată din trei instrucţii sau daţi comanda cu o voce foarte joasă). Faceţi-i prompt copilului să-şi exprime confuzia şi să ceară lămuriri (de exemplu, “Nu înţeleg. Arată-mi cum se face.” Sau “Nu am înţeles. Repetă” sau “Nu te aud. Spune-mi mai tare”). Recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  • Cerinţe: spune “Nu ştiu” la întrebările necunoscute; iidentifică neregularităţile din imagini; repetă propoziţii.
  • Sugestii de prompting: modelaţi răspunsul corect.
O comandă complicată Răspuns: copilul spune că nu înţelege şi cere lămuriri Data introducerii Data masterării
1.      
2.      
3.      
4.      
5.      
6.      
7.      
8.      
9.      
10.      
11.      
12.      
13.      
14.      
15.      
16.      
17.      
18.      
19.      
20.      
Sugestii utile: nu uitaţi să randomizaţi comenzile simple pe care copilul le poate face cu cele complicate. Acest lucru îl va ajuta să discrimineze situaţiile în care trebuie să ceară lămuriri de cele în care nu e nevoie.

 

 

Program Pronumele posesive avansate (Eu / Tu)

Procedura:

  1. Eu / îţi (al tău) / îi (al ei)– faceţi-i prompt (fizic) copilului să atingă o parte a corpului sau un obiect de îmbrăcăminte la dumneavoastră sau la o altă persoană. Spuneţi “Ce faci?” Faceţi-i prompt să răspundă, folosind pronumele corecte (“Eu îţi ating capul” sau “Eu îi ating umărul”). Recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  2. Tu / al meu (îmi) / al lui / al ei (îi) – atingeţi o parte a corpului sau un obiect de îmbrăcăminte al copilului sau al altei persoane. Spuneţi “Ce fac eu?” Faceţi-i prompt să răspundă ce faceţi, folosind pronumele corecte (“Îmi atingi cămaşa” sau “Îi atingi pălăria”). Recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  3. Randomizaţi 1şi 2 – faceţi-i copilului prompt (fizic) să atingă un obiect de îmbrăcăminte sau o parte a corpului cuiva, în timp ce dumneavoastră atingeţi o parte a corpului sau un obiect de îmbrăcăminte al copilului sau al altcuiva. Spuneţi fie întrebarea 1, fie 2. Faceţi prompt pentru a obţine răspunsul corect. Recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  • Cerinţe: denumeşte persoanele familiare, acţiunile, posesia, genul şi pronumele (al meu, al tău, eu, tu).
  • Sugestii de prompting: modelaţi răspunsul corect şi folosiţi o procedură de amânare a prompt-ului.
Întrebare Răspuns
  1. 1. “Ce faci tu?’
  2. 2. “Ce fac eu?”
  3. 3. Fie 1, fie2
  4. 1. Descrie ceeea ce face, folosind pronumele corecte.
  5. 2. Descrie ceea ce faceţi, folosind pronumele corecte.
  6. 3. Fie 1, fie 2.
Data introducerii Data masterării
1. Eu / îţi (al tău) / îi (al ei)      
2. Tu / al meu (îmi) / al lui (îi)      
3. Randomizare 1 sau 2.      
Sugestii utile: faceţi acest program alături de alţi copii.

 

 

Program Pronume posesive avansate (el/ea)

Procedura:

  1. El / al meu (îmi) / al tău (îţi) / al ei (îi) / al lui(îşi) – puneţi-l pe copil să observe un bărbat care îşi atinge un obiect de îmbrăcăminte sau o parte a corpului sau pe alte persoane. Spuneţi “Ce face_(numele persoanei)?” Faceţi-i prompt copilului să spună ce face persoana, folosind pronumele corecte (“El îmi atinge nasul”). Recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  2. Ea / al meu (îmi)/ al tău (îţi) / al ei (îşi)/ al lui (îi) - puneţi-l pe copil să observe o femeie care îşi atinge un obiect de îmbrăcăminte sau o parte a corpului sau pe alte persoane. Spuneţi “Ce face_(numele persoanei)?” Faceţi-i prompt copilului să spună ce face persoana, folosind pronumele corecte (“Ea îşi atinge nasul”). Recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  3. Randomizaţi 1 şi 2- puneţi-l pe copil să observe simultn situaţia 1 şi 2. Puneţi fie întrebarea 1, fie 2. Faceţi prompt pentru răspunsul corect. Recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  • Cerinţe: denumeşte persoanele familiare, acţiunile, posesia, genul, pronumele (al meu, al tău, eu, tu, el, ea); repetă propoziţiile.
  • Sugestii de prompting: modelaţi răspunsul corect şi folosiţi o tehnică de amânare a prompt-ului.
Întrebare Răspuns
1-3: Ce face_? 1-3: descrie ce face persoana, folosind pronumele corecte. Data introducerii Data masterării
1. El / al meu (îmi) / al tău (îţi) / al ei (îi) / al lui(îşi)      
2. Ea / al meu (îmi)/ al tău (îţi) / al ei (îşi)/ al lui (îi) -      
3. Randomizare 1 şi 2.      
Sugestii utile: faceţi acest program alături de alţi copii.

 

Program                                  Foloseşte timpul corect al verbelor

Procedura:

  1. Viitor – staţi pe scaun în faţa copilului. Asiguraţi-vă că este atent şi cereţi-i să facă ceva (de ex., “Bate din palme”). Înainte de a face acţiunea, spuneţi “Ce vei face?” Faceţi-i prompt copilului să spună ce va face, folosind timpul corect (“Voi bate din palme”). Recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  2. Prezent – staţi pe scaun în faţa copilului. Asiguraţi-vă că este atent şi cereţi-i să facă ceva (de ex., “Bate din palme”). În timp ce copilul face acţiunea, spuneţi “Ce faci?” Faceţi-i prompt copilului să spună ce face, folosind timpul corect (“Bat din palme”). Recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  3. Trecut – staţi pe scaun în faţa copilului. Asiguraţi-vă că este atent şi cereţi-i să facă ceva (de ex., “Bate din palme”). După ce copilul a făcut acţiunea, spuneţi “Ce ai făcut?” Faceţi-i prompt copilului să spună ce a făcut, folosind timpul corect (“Bat din palme”). Recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  • Cerinţe: denumeşte acţiunile la sine; foloseşte pronumele; repetă propoziţiile.
  • Sugestii de prompting: modelaţi răspunsul corect.
Întrebare Răspuns
  1. 1. “Ce vei face?”
  2. 2. “Ce faci?”
  3. 3. “Ce ai făcut?”
    1. 1. Descrie folosind timpul viitor.
    2. 2. Descrie folosind prezentul
    3. 3. Descrie folosind timpul trecut
Data introducerii Data masterării
1. Viitor      
2. Prezent      
3. Trecut      
Sugestii utile: învăţaţi-l pe copil descrieri mai complexe, folosind timpul corect (“Eu mă voi duce în bucătărie să iau o cană”, “Iau o cană din bucătărie”, “Am fost în bucătărie să iau o cană”). Învăţaţi-l să răspundă la imagini (de exemplu, folosiţi cartonaşele Verb Tensing Cards – consultaţi lista de resurse).

 

 

Program Răspunde la întrebări despre o conversaţie

  • Procedura: staţi în cerc, cu copilul şi o altă persoană. Puneţi-l pe copil să observe o conversaţie simplă (dintre dumneavoastră şi cealaltă persoană) despre un anumit subiect (“Mike, care e mâncarea ta preferată?” “Pizza. Dar care e mâncarea ta preferată?” “Mie îmi place să mănânc hamburgeri”). După conversaţie, puneţi-I copilului întrebări specifice despre discuţie (câte una pe rând) (de exemplu, “Despre ce vorbeam?” “Care este mâncarea favorită a lui Mike?” “Ce îmi place mie să mănânc?”). Faceţi-i prompt copilului să răspundă la fiecare întrebare (“Vorbeaţi despre mâncărurile preferate”, “Pizza”, “Hambugeri”). Recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  • Cerinţe: repovesteşte o povestire; ascultă o poveste şi răspunde la întrebări despre ea; pune întrebări şi redă informaţii; îşi reaminteşte evenimente trecute.
  • Sugestii de prompting: repetaţi porţiuni din conversaţie. Modelaţi răspunsul.
O întrebare despre conversaţie Răspuns: copilul răspunde corect la întrebare Data introducerii Data masterării
1.      
2.      
3.      
Sugestii utile: În timpul conversaţiei, faceţi-i prompt copilului să se uite la fiecare persoană când aceasta vorbeşte. Începeţi cu discuţii simple şi progresaţi către conversaţii tot mai complexe. În cazul în care copilul are dificultăţi să răspundă la multe întrebări despre o conversaţie, începeţi cu o singură întrebare (de exemplu, învăţaţi-l să răspundă la “Despre ce vorbeam?” în cazul mai multor discuţii şi abia apoi adăugaţi întrebări suplimentare). Înregistraţi conversaţiile.

 

 

Program Descrie “cum…”

  • Procedura: staţi pe scaun în faţa copilului şi asiguraţi-vă că este atent. Puneţi o întrebare de tipul “Cum…” (de exemplu, “Cum te speli pe dinţi?”). Faceţi-i prompt să ofere o descriere (de exemplu, “Întâi îmi iau periuţa şi pasta de dinţi. Pun pasta de dinţi pe periuţă, …apoi pun periuţa la locul ei.”). Recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  • Cerinţe: descrie secvenţe de imagini; îşi reaminteşte evenimente; spune poveşti.
  • Sugestii de prompting: modelaţi răspunsul. În cazul în care copilul citeşte, folosiţi prompt-uri scrise (scrieţi descrierea pentru ca el să o citească) şi diminuaţi prompt-ul de-a lungul sesiunilor de instruire.
Exemple de întrebări “Cum…?”
Răspuns: descrie cum
Data introducerii Data masterării
1. …te speli pe dinţi?      
2. …faci un sandwich cu unt de arahide şi jeleu?      
3. …te joci_?      
4. …te speli pe mâini?      
5. …faci un om de zăpadă?      
6. …te îmbraci?      
7. …funcţionează asta?      
8. …faci un castel de nisip?      
9. …faci baie?      
Sugestii utile: În clipa în care copilul începe activităţile pe care mai târziu le va descrie, verbalizaţi secvenţa (atunci când îşi spală dinţii, spuneţi “Mai întâi iei pasta şi periuţa de dinţi…”). Generalizaţi răspunsul şi la evenimentele la care participă copilul (de exemplu, faceţi prăjituri împreună. Când terminaţi, întrebaţi-l pe copil “Cum am făcut prăjiturile?”).

 

 

Program “La fel” şi “Diferit” (expresiv, la vedere)

Procedura:

  1. La fel – staţi pe scaun în faţa copilului. Arătaţi-i două obiecte care sunt la fel şi spuneţi “Ce este la fel la aceste obiecte?” sau “De ce sunt la fel?” Faceţi-i prompt să descrie asemănările dintre obiecte (“sunt amândouă mere”). Recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  2. Diferit - staţi pe scaun în faţa copilului. Arătaţi-i două obiecte care sunt diferite şi spuneţi “Ce este la diferit la aceste obiecte?” Faceţi-i prompt să descrie deosebirile dintre obiecte (“Unul este un măr, iar celălalt este o minge”). Recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  3. Randomizare “la fel” şi “diferit” - staţi pe scaun în faţa copilului. Arătaţi-i două obiecte care sunt la fel, dar care au atribute diferite (de exemplu, două mingi, una roşie şi una albastră). Spuneţi fie “Ce este la fel la aceste obiecte?” fie “Ce este diferit?” Faceţi-i prompt să (“Una este albastră, iar cealaltă este roşie” sau “Sunt amândouă mingi”). Recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  • Materiale: obiecte.
  • Cerinţe: denumeşte obiectele, atributele, culorile şi categoriile; discriminează întrebările wh despre un obiect; identifică obiectele care sunt la fel/diferite.
  • Sugestii de prompting: modelaţi răspunsul corect
Întrebare Răspuns
  1. 1. “Ce este la fel la aceste obiecte?”
  2. 2. “Ce este diferit?”
  3. 3. Fie 1, fie 2.
  4. 1. Descrie asemănările dintre obiecte.
  5. 2. Descrie deosebirile dintre obiecte.
  6. 3. Fie 1, fie 2
Data introducerii
Data masterării
1. La fel      
2. Diferit      
3. Randomizare      
Sugestii utile: puteţi introduce răspunsul expresiv în timp ce introduceţi răspunsul receptiv (de exemplu, după ce copilul vă dă obiectele care sunt la fel, întrebaţi “De ce sunt la fel?”). În final, învăţaţi-l pe cdopil să descrie mai multe obiecte care sunt similare şi/sau obiecte care sunt diferite (de exemplu, “Unul este roşu şi îl mănânci, iar celălalt este albastru şi colorezi cu el”). Nu uitaţi să subliniaţi asemănările şi deosebirile în contexte naturale (de exemplu, “Uită-te la băieţii aceia. Amândoi au şepci. Ce este diferit la şepcile lor?: Răspuns: “Un aeste roşie, iar cealaltă este albastră”).

 

 

Program “La fel” şi “Diferit” (expresiv,în afara vederii)

Procedura:

  1. La fel – staţi pe scaun în faţa copilului. Asiguraţi-vă că este atent şi întrebaţi “Ce este la fel la _ şi la_?” (de exemplu, “Ce este la fel la o banană şi un măr?”). Faceţi-i prompt copilului să descrie similarităţile dintre itemi (de ex., “Sunt amândouă fructe”). Recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  2. Diferit – staţi pe scaun în faţa copilului. Asiguraţi-vă că este atent şi întrebaţi “Ce este diferit între _ şi între_?” (de exemplu, “Ce este diferit între o banană şi un măr?”). Faceţi-i prompt copilului să descrie deosebirile dintre itemi (de ex., “Una este galbenă, iar celălalt este roşu”). Recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  3. Randomizare “la fel” şi “diferit” – Alternaţi prezentarea întrebării 1 cu întrebarea 2. Faceţi prompt pentru răspunsul corect. Recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt,
  • Cerinţe: descrie obiecte care nu se află la vedere; descrie asemănările şi deosebirile dintre obiecte pe care le poate vedea.
  • Sugestii de prompting: modelaţi răspunsul corect.

 

Întrebare Răspuns  
  1. “Ce este la fel între_ şi _?”
  2. “Ce este diferit între_ şi între_?”
  3. Fie 1, fie2
  4. Descrie similarităţile dintre obiecte
  5. Descrie deosebirile dintre obiecte
  6. Fie 1, fie2
Data introducerii Data masterării
1. La fel      
2. Diferit      
3. Randomizare      
Sugestii utile: În cazul în care copilul întâmpină dificultăţi la acest program, ţineţi pentru început obiectele la vedere, apoi repetaţi întrebarea, fără ca obiectele să mai poată fi vizibile.

 

 

Program Răspunde la întrebările de tipul “Care …?”

  • Procedura: staţi pe scaun, în faţa copilului. Asiguraţi-vă că este atent şi întrebaţi “Care..?” (de exemplu, “Care este mare, un elefant sau un şoarece?”). Faceţi-i prompt copilului să răspundă la întrebare (“un elefant”) şi recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  • Cerinţe: spune da/nu pentru obiecte, răspunde la întrebări de tipul “cine?”, “unde?” şi “de ce?” şi la întrebări ce ţin de cunoştinţele generale.
  • Sugestii de prompting: modelaţi răspunsul corect
Exemple de întrebări “Care…?”
Răspuns
Data introducerii Data masterării
1. …poate înota: un peşte sau o pasăre?      
2. …jucărie poate fi aruncată: un puzzle sau o minge?      
3. ..mâncare are gustul mai dulce: bomboanele sau lămâia?      
4. …animal rage: un tigru sau pisica?      
5. …anotimp ninge: iarna sau vara?      
6. …porţi pe cap: un hanorac sau o şapcă?      
7. …călătoreşti: o maşină sau un scaun?      
8. …animal este moale şi blănos: un şarpe sau o pisică?      
9. …este mic: un şoarece sau un elefant?      
10. …zboară: o pasăre sau un câine?      
Sugestii utile: Începeţi cu obiecte aflate la vedere (de pildă, puneţi un măr şi o banană pe masă şi întrebaţi “Care este galbenă: mărul sau banana?”). Folosiţi cartea MEER 2 pentru mai multe întrebări de acest tip (consultaţi lista de resurse).

 

 

Program Răspunde la întrebările de tipul Wh atunci când i se oferă informaţii vagi

  • Procedura: staţi pe scaun în faţa copilului. Asiguraţi-vă că este atent şi faceţi o afirmaţie vagă (“Aseară am fost undeva”). Faceţi-i prompt copilului să vă întrebe ceva legat de afirmaţie (“Unde ai fost?”). Recompensaţi răspunsul şi răspundeţi la întrebare (“Am fost la film”). Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  • Cerinţe: face schimb de informaţii, răspunde la întrebări despre subiecte, răspunde la întrebări de tipul “Când?” şi “Unde?”, întreabă “Unde este…”, “Ce este…”, foloseşte pronumele posesive avansate, foloseşte timpul corect al verbelor.
  • Sugestii de prompting: modelaţi întrebarea. Folosiţi o tehnică de amânare a prompt-ului, modelând întrebarea imediat după prezentarea afirmaţiei, iar apoi amânaţi prezentarea unui model cu câte 2 secunde pentru fiecare încercare.
Exemple de afirmaţii vagi Răspuns: pune o întrebare privind afirmaţia Data introducerii Data masterării
1. “Am primit o jucărie nouă.” “Ce jucărie ai primit?”    
2. “Am cumpărat ceva de la magazin.” “Ce ai cumpărat?”    
3.  “Prietenul meu a făcut ceva amuzant.” “Ce a făcut?”    
4. “Am mâncat ceva bun la prânz.” “Ce ai mâncat?”    
5. “Aseară am fost undeva.” “Unde ai fost?”    
6. “Tatăl meu a plecat într-o călătorie.” “Unde a plecat?”    
7. “Mă duc undeva mâine.” “Unde te duci?”    
8. “Am văzut pe cineva azi.” “Pe cine ai văzut?    
9. “E cineva aici.” “Cine e acolo?’    
10. “Cineva mi-a cumpărat asta.” “Cine ţi-a cumpărat?”    
11. “A trebuit să mă duc la doctor.” “De ce?’    
12. “Nu mă pot duce în parc azi.” “De ce nu?”    
13. “Mă duc la Disney World.” “Când te duci?”    
Sugestii utile: începeţi cu întrebări legate de joc (“Construiesc ceva”, “Desenez ceva”, “Am ceva”). Afirmaţiile dumneavostră trebuie să evoce în mod firec o întrebare (de exemplu, când spuneţi “Am fost la McDonald’s” nu treziţi neapărat o întrebare în mintea cuiva, dar când spuneţi “Am găsit ceva în parc”, poate apărea întrebarea “Ce ai găsit?”). faceţi afirmaţii în contexte fireşti (înainte de a ieşi, spuneţi “Mergem undeva.” Faceţi pauză şi faceţi prompt pentru întrebarea “Unde mergem?”).

 

 

Program Răspunde la întrebările “De ce…?” şi “Dacă…?”

Procedura:

  1. “De ce…?” – staţi pe scaun, în faţa copilului. Asiguraţi-vă că este atent şi puneţi o întrebare “De ce?” (de exemplu, “De ce mănânci?”). Faceţi-i prompt copilului să răspundă la întrebare (de exemplu, “Pentru că îmi este foame”). Recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  2. “Dacă…?” – staţi pe scaun, în faţa copilului. Asiguraţi-vă că este atent şi puneţi o întrebare ”dacă?” (de exemplu, “Ce faci dacă îţi este foame?”). Faceţi-i prompt copilului să răspundă la întrebare (de exemplu, “Mănânc ceva”). Recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  • Cerinţe: răspunde la întrebări de tipul “cine?”, “ce?”, “unde?”; denumeşte acţiunile, emoţiile şi funcţiile.
  • Sugestii de prompting: modelaţi răspunsul corect.
Întrebare Răspuns
  1. 1. “De ce_?”
  2. 2. “Ce faci dacă_?”
  3. 1. “Pentru că…”
  4. 2. “Eu…”
Data introducerii
Data masterării
1. Mănânci / foame      
2. Bei / sete      
3. Dormi / obosit      
4. Plângi / trist      
5. Zâmbeşti / fericit      
6. Mergi la doctor / bolnav      
7. Faci baie / murdar      
8. Te îmbraci / frig      
9. Râzi / ceva e amuzant      
10. Foloseşti umbrela / plouă      
Sugestii utile: folosiţi tehnici de învăţare incidentală (de exemplu, când copilul cere ceva de băut, puneţi întrebarea “De ce vrei să bei?” Faceţi-i prompt să spună “pentru că îmi este sete”, apoi daţi-i copilului să bea). Învăţaţi-l să răspundă la imagini (de pildă, arătaţi-i o imagine a unui băiat care a căzut de pe bicicletă şi plânge. Puneţi întrebarea “De ce plânge băiatul?” Faceţi-i prompt copilului să răspundă “Pentru că a căzut de pe bicicletă”).

 

 

Program Completează logic propoziţiile

  • Procedura: staţi pe scaun, în faţa copilului. Asiguraţi-vă că este atent şi arătaţi-i o imagine relevantă pentru exemplele de mai jos. Începeţi prima parte a unei propoziţii (de exemplu, “Are mâinile murdare. El trebuie să …”). Faceţi-i prompt să completeze propoziţia (“să se spele”). Recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  • Materiale: imagini.
  • Cerinţe: descrie neregulile din imagini, răspunde la întrebări de tipul “De ce?” şi “Dacă?”.
  • Sugestii de prompting: modelaţi răspunsul

 

Exemple de propoziţii neterminate Răspuns: completează propoziţia
Data introducerii
Data masterării
1. “Îi este foame. Trebuie să…”      
2. “Plouă. Ea trebuie să…”      
3. “Lui îi este sete. Trebbuie să…”      
4. “Uşa este încuiată. Ea trebuie să…”      
5. “S-a tăiat la deget. Trebuie să…”      
Sugestii utile: folosiţi cartea MEER I pentru mai multe exemple (consultaţi lista de resurse)

 

 

Program Descrie neregularităţile din imagini

  • Procedura: staţi pe scaun în faţacopilului şi asiguraţi-vă că este atent. Arătaţi-i o imagine care descrie ceva în neregulă (de exemplu, imaginea unei maşini cu roţi pătrate) şi întrebaţi “Ce este în neregulă în această imagine?”. Faceţi-i prompt copilului să descrie ce este greşit în imagine (“Roţile sunt pătrate”). Recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  • Materiale: cartonaşe cu imagini care descriu ceva în neregulă (a se vedea lista de resurse).
  • Cerinţe: descrie imagini; descrie asemănările şi deosebirile dintre obiecte; răspunde la întrebări de tipul “De ce?”.
  • Sugestii de prompting: modelaţi descrierea astfel încât copilul să o imite.
Întrebare: “Ce este în neregulă în această imagine?” Răspuns: descrie neregularităţile din imagine Data introducerii Data masterării
1.      
2.      
3.      
4.      
5.      
6.      
7.      
8.      
9.      
10.      
11.      
12.      
13.      
14.      
15.      
16.      
17.      
18.      
19.      
20.      
Sugestii utile: variaţi întrebarea (“Ce nu e bine în imagine?”). În final, învăţaţi-l pe copil să spună ce ar trebui să se întâmple în imagine (“Maşinile trebuie să aibă roţile rotunde”). Creaţi situaţii cu neregularităţi, astfel încât copilul să le observe (de exemplu, uitaţi-vă la o carte invers, scrieţi cu o furculiţă) şi învăţaţi-l să descrie ce e greşit.

 

 

Program Prevede rezultatul (continuarea)

Procedura:

  1. Imagini – prezentaţi-i o imagine copilului, imagine care descrie un eveniment al cărui rezultat poate fi anticipat (de exemplu, un băiat care toarnă suc). Puneţi una din întrebările următoare “Ce crezi că _(persoana) va face în continuare?”, “Ce crezi că se va întâmpla în continuare?” Faceţi-i prompt să spună ce se va întâmpla în continuare (de exemplu, “Băiatul va bea sucul”). Recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  2. Povestire – spuneţi-i copilului o povestire scurtă despre un eveniment al cărui rezultat poate fi anticipat (de exemplu, “Într-o zi, lui Bily îi era foame. S-a hotărât să-şi facă un sandwich. Când s-a dus să ia pâine, a văzut că se terminase.”). Puneţi una din următoarele întrebări: “Ce crezi că _ (persoana) va face în continuare?”, “Ce crezi că se va întâmpla în continuare?” Faceţi-i prompt copilului să spună ce se va întâmpla în continuare (“Billy se va duce la magazin să mai cumpere pâine” sau “Billy îşi va pregăti altceva de mâncare”). Recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt
  • Materiale: imagini cu evenimente al căror sfârşit poate fi anticipat (vedeţi lista de resurse, de exemplu Verb Tensing Cards).
  • Cerinţe: descrie neregularităţile; răspunde la întrebări de tipul “De ce?”; spune povestiri; îşi aminteşte evenimente; completează logic propoziţiile.
  • Sugestii de prompting: modelaţi răspunsul.
Întrebare Răspuns
1-2: “Ce crezi că se va întâmpla în continuare?” sau “Ce crezi că va face _ în continuare?” 1-2 Copilul anticipă un final adecvat Data introducerii Data masterării
1. Imagini      
2. Povestiri      
Sugestii utile: folosiţi imagini care sugerează un răspuns evident.

 

 

Program                                              Oferă explicaţii

  • Procedura: pe scaun, în faţa copilului, asigurându-vă că este atent. Arătaţi-i o imagine care descrie o scenă sau un eveniment (de exemplu, o plajă, fotografia unei bucătării, o imagine a unor copii care fac un om de zăpadă). Puneţi o întrebare în legătură cu imaginea (de exemplu, “Ce anotimp este?”). După ce copilul răspunde la întrebare (“iarnă”), spuneţi “Cum ştii că _?” (“Cum ştii că e iarnă?”). Faceţi-i prompt copilului să ofere o explicaţie (“pentru că e zăpadă pe jos”). Recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  • Materiale: imagini care descriu scene şi evenimente (vedeţi lista de resurse).
  • Cerinţe: descrie imagini; identifică asemănările şi deosebirile dintre obiecte; răspunde la întrebări de tipul “De ce/pentru că”.
  • Sugestii de prompting: modelaţi o explicaţie
Întrebare: “Cum ştii că_?” Răspuns: Oferă o explicaţie Data introducerii Data masterării
Exemple:

1. Fotografia unei petreceri aniversare.

Întrebaţi: “Ce fac?”

 

“Cum ştii că dau o petrecere aniversară?”

 

 

“Dau o petrecere aniversară.”

“Pentru că ea suflă în lumânări şi au coifuri de petrecere.”

   
2. Fotografia unui parc. Întrebaţi:

“Cum se numeşte locul acesta?”

“Cum ştii/de unde ştii că este un parc?”

 

“Este un parc.”

“Pentru că văd un tobogan.”

   
  1. Fotografia unei fete zâmbind.

Întrebaţi: “Cum se simte?”

“Cum ştii că este fericită?”

 

“Este fericită.”

“Pentru că zâmbeşte.”

   
  1. Fotografia unei fete în costum de baie

Întrebaţi: “Unde se duce?”

“De unde ştii că se duce să înoate?”

 

 

“Să înoate.”

“Pentru că e îmbrăcată cu costumul de baie.”

   
Sugestii utile: generalizaţi răspunsul la evenimentele observate în contexte naturale (de exemplu, copilul observă un băiat ducând o bâtă. Întrebaţi “Ce o să joace băiatul acela?” “Baseball.” “De unde ştii că o să joace baseball?” “Pentru că are o bâtă de baseball.”).

 

 

Program Exclude un item pe baza unui atribut sau categorii

Procedura:

  1. Atribut – puneţi pe masă, în faţa copilului, un grup de obiecte diferite după atribute. Daţi comanda “Dă-mi ceva care nu este_(atribut)” (de exemplu, “Dă-mi ceva care nu este galben”, “Dă-mi ceva care nu este mic” sau “Dă-mi ceva care nu este moale”). Faceţi-i prompt să vă înmâneze obiectul corect. Recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. Randomizaţi comanda 1 cu comanda “Dă-mi ceva care este_(atributul)” (de exemplu, “Dă-mi ceva care este galben”). În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  2. Categorie – puneţi pe masă un grup de obiecte diferite ca şi categorie. Daţi comanda “Dă-mi ceva care nu este_(categoria)” (de exemplu, “Dă-mi ceva care nu este mâncare”, “Dă-mi ceva care nu este animal” sau “Dă-mi ceva care nu este fruct”). Faceţi-i prompt copilului să vă dea obiectul corect. Recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. Randomizaţi comanda 2 cu comanda “Dă-mi ceva care este _(categorie)” (de exemplu, “Dă-mi ceva care este mâncare”). În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  • Materiale: obiecte
  • Cerinţe: identifică obiectele care sunt descrise; spune “Da” şi “Nu” ca răspuns la întrebări legate de obiecte; identifică obiecte care sunt la fel şi diferite; răspunde la întrebări de tipul “Care?”; identifică obiecte care nu aparţin unui grup, după categorie sau atribut.
  • Sugestii de prompting: ghidaţi-l fizic pe copil să vă înmâneze obiectul corect.
Comanda Răspuns
1-2: “Dă-mi ceva care nu este_.” 1-2: Copilul dă obiectul corect Data introducerii Data masterării
1. Atribut      
2. Categorie      
Sugestii utile: începeţi cu excludere simplă. De exemplu, puneţi patru obiecte pe masă, trei identice şi unul diferit (de exemplu, trei mingi şi o cană) şi daţi comanda “Dă-mi ceva care nu este minge”. În final, variaţi comanda (de exemplu, “Care nu este_?”).

 

 

Program Defineşte oameni, locaţii şi lucruri

Procedura:

  1. Oameni – staţi pe scaun, în faţa copilului. Asiguraţi-vă că este atent şi spuneţi “Ce este un _(persoană din comunitate, de exemplu bibliotecar)?” Faceţi-i prompt copilului să definească funcţia acestuia (de exemplu, “Cineva care lucrează la bibliotecă”). Recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  2. Locaţii – staţi pe scaun, în faţa copilului. Asiguraţi-vă că este atent şi spuneţi “Ce este un_(locaţie, de exemplu biblioteca)?” Faceţi-i prompt să definească locaţia (de exemplu, “Este un loc de unde iau cărţi”). Recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  3. Lucruri - staţi pe scaun, în faţa copilului. Asiguraţi-vă că este atent şi spuneţi “Ce este o_(ceva, de exemplu o carte)?” Faceţi-i prompt să definească itemul (de exemplu, “Este ceva ce citeşti”). Recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  4. Randomizaţi prezentarea 1, 2 şi 3.
  • Cerinţe: denumeşte persoanele din comunitate, funcţia obiectelor şi scene; descrie obiecte care nu se află la vedere; răspunde al întrebări wh legate de obiecte; repetă fraze.
  • Sugestii de prompting: modelaţi definiţia
Întrebare Răspuns
1-4: “Ce este un_?”
  1. 1. Defineşte persoana din comunitate.
  2. 2. Defineşte locul.
  3. 3. Defineşte itemul.
  4. 4. Fie 1, 2 sau 3
Data introducerii Data masterării
Exemple

  1. Pompier

Unitatea de pompieri

Maşina de pompieri

  1. Doctor

 

Spital

 

Medicament

  1. Profesor

Şcoală

Tablă

 

“Cineva care stinge focul.”

“Un loc unde trăiesc pompierii.”

“Ceva ce conduce pompierul.”

“Cineva care îmi dă medicamente când sunt bolnav.”

“E un loc unde se duc oamenii când sunt bolnavi.”

“E ceva ce iau când sunt bolnav.”

“Cineva care mă învaţă. “

“E un loc unde mă duc să învăţ.”

“E ceva pe care scriu la şcoală.”

   
Sugestii utile: folosiţi imagini ale persoanelor din comunitate, locaţii şi obiecte.

 

 

Program Îşi imită egalii

Procedura:

  1. Mişcări gros-motorii – puneţi copilul pe un scaun, în faţa unui alt copil. Faceţi-i prompt acestuia din urmă să facă o mişcare ce ţine de motricitatea grosieră (de exemplu, îi şoptiţi în ureche “Bate din palme” sau îi arătaţi poze cu acţiunea, astfel încât copilul dumneavoastră să nu audă comanda). În timp ce acest copil face acţiunea, daţi comanda “Fă ce face _(numele celuilalt copil)” (de exemplu, “Fă ce face Michael”). Faceţi-i prompt copilului să imite mişcarea gros-motorie. Recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  2. Acţiuni – puneţi-l pe copil pe un scaun lângă un alt copil. Faceţi-i prompt acestuia din urmă să facă o acţiune în afara scaunului şi apoi să se întoarcă pe scaun (“Du-te şi dă coş”). Acesta trebuie să îndeplinească instrucţia (să ia mingea şi să dea coş). Atunci când el se întoarce la scaunul său, spuneţi-i copilului dumneavoastră “E rândul tău. Fă ce a făcut _(numele celuilalt copil) (de exemplu, “E rândul tău. Fă ce a făcut Billy”). Faceţi-i prompt copilului să imite acţiunea. Recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  3. Răspunsuri verbale – copilul dumneavoastră şi un alt copil trebuie să stea unul lângă celălalt. Staţi în faţa lor. Arătaţi-i celuilalt copil o imagine (pe care copilul dumneavoastră nu trebuie să o vadă) şi întrebaţi-l “Ce este?” După ce acesta denumeşte imaginea, întrebaţi-l pe copilul dumneavoastră “Ce a văzut _(numele celuilalt copil)?”. Faceţi-i prompt copilului să spună ce a văzut celălalt copil (de exemplu, “măr”). Recompensaţi răspunsul. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  • Cerinţe: imită comportamentul adult; repetă fraze; îndeplineşte instrucţiile simple.
  • Sugestii de prompting:

1-2 Ghidaţi-l fizic pe copil să dea răspunsul.

3. Oferiţi un model verbal sau permiteţi-i copilului să vadă imaginea în timp ce puneţi întrebarea

 

Comanda Răspuns
  1. 1. “Fă ce face_”.
  2. 2. “E rândul tău. Fă ce a făcut_”.
  3. 3. “Ce a văzut _?”
1-2: imită acţiunile egalului

3. Numeşte ce a văzut egalul

Data introducerii Data masterării
1. Mişcări gros-motorii      
2. Acţiuni      
3. Răspunsuri verbale      
Sugestii utile: În cazul în care copilul întâmpină dificultăţi cu instrucţia 1, celăllat copil trebuie să îi spună “Fă ca mine”. Faceţi-i prompt celuilalt copil să demonstreze pentru imitaţie activităţi legate de joacă. În sfârşit, schimbaţi comanda 2 în “E rândul tău”, fără să mai spuneţi “Fă ce a făcut_”, nepermiţându-i copilului să audă comanda dată egalului. În cazul în care copilul dumneavoastră are probleme la 3, trebuie ca celălalt copil să-i prezinte direct cuvinte singulare pentru a le imita (de exemplu, egalul trebuie să stea în faţa copilului dumneavoastră şi să-I spună “Spune carte”), până copilul va imita răspunsurile.

 

 

Program Iniţiază (propune verbal) jocul cu egalii

Procedura:

  1. Comanda verbală – în timpul activităţilor de joc cu copiii de aceeaşi vârstă, cereţi-i copilului “Du-te la _(numele unui copil) şi roagă-l să vă jucaţi_(o activitate preferată de copil)” (de exemplu, “Du-te şi întreabă-l pe Billy dacă vrea să se joace cu trenuleţul”). Faceţi-i prompt copilului să se apropie de persoana respectivă, să-i câştige atenţia şi să iniţieze verbal jocul (de exemplu, “Billy, vrei să ne jucăm cu trenuleţul?”). Recompensaţi răspunsul. Permiteţi-le copiilor să se joace. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt.
  2. Fără comandă verbală – creaţi contextul mai multor jocuri în zona de joacă. Atunci când copilul dumneavoastră şi un alt copil pătrund în zona de joacă, aşteptaţi să vedeţi ce joc preferă. Imediat cum copilul vrea să înceapă un anumit joc (de exemplu, se duce spre trenuleţ), ghidaţi-l imediat să se ducă la celălalt copil şi faceţi-i prompt să iniţieze verbal jocul (de exemplu, modelaţi verbal afirmaţia sau spuneţi “Billy, hai să ne jucăm cu trenuleţul”). Recompensaţi răspunsul. Permiteţi-le copiilor să se joace. Diminuaţi prompt-ul treptat, de-a lungul sesiunilor de învăţare. Recompensaţi răspunsurile care sunt date cu cel mai scăzut nivel de prompt. În final, recompensaţi numai răspunsurile corecte, date fără prompt. De fiecare dată când copilul e interesat de un alt joc, repetaţi procedura.
  • Cerinţe: repetă propoziţii; transmite mesaje verbale; cere în propoziţii; îndeplineşte instrucţiile duble; se joacă cu jucării.
  • Sugestii de prompting: ghidaţi fizic copilul, din spate, să se apropie de celălalt copil şi modelaţi iniţierea jocului.
Comanda: “Du-te la _ şi roagă-l să vă jucaţi_”. Răspuns: se apropie de egal şi iniţiază verbal jocul Data introducerii Data masterării
  1. Cu comandă verbală
  2. Fără comandă verbală
     
Sugestii utile: asiguraţi-vă că veţi folosi drept colaboratori copii complianţi, care vor răspunde pozitiv la iniţiativele copilului dumneavoastră. Odată ce copilul a învăţat cum să propună jocul, învăţaţi-l şi ce să facă în cazul în care celălalt refuză (de exemplu, propune o altă alternativă). Folosiţi fotografii ale activităţilor de joc şi indicii scrise pentru a susţine iniţiativele.

 

 

Program Dă dovada unor răspunsuri noi prin observaţie

Procedura:

  1. La imagini necunoscute – staţi în faţa copilului şi a unui alt copil. Cei doi trebuie să stea unul lângă celălalt. Arătaţi-i copilului o imagine a unui obiect necunoscut. Întrebaţi-l “Ce este?”; copilul trebuie să răspundă “Nu ştiu” (a se vedea cerinţele de mai jos). Arătaţi-I aceeaşi imagine şi celuilalt copil (imaginea trebuie să poată fi denumită de acesta din urmă) şi întrebaţi-l “Ce este?” Copilul trebuie să denumească corect imaginea. Recompensaţi răspunsul acestuia (“Ai dreptate”). Arătaţi-i din nou imaginea copilului dumneavoastră şi întrebaţi “Ce este?” Copilul trebuie să denumească corect imaginea (să repete răspunsul celuilalt copil). Recompensaţi răspunsul.
  2. La întrebări neştiute - staţi în faţa copilului şi a unui alt copil. Cei doi trebuie să stea unul lângă celălalt. Puneţi-i copilului o întrebare nouă. Copilul trebuie să răspundă “nu ştiu” (a se vedea cerinţele de mai jos). Puneţi-i aceeaşi întrebare celuilalt copil (întrebarea trebuie să fie una la care acesta poate răspunde cu succes), care trebuie să răspundă corect. Recompensaţi răspunsul (“Ai dreptate!”). Repetaţi-i copilului dumneavoastră întrebarea. El trebuie să răspundă corect (să repete răspunsul celuilalt copil). Recompensaţi răspunsul.
  • Materiale: imagini pe care copilul dumneavoastră nu le poate identifica, dar pe care celăllat copil le poate numi.
  • Cerinţe: spune “Nu ştiu” la întrebările şi obiectele nefamiliare; imită răspunsul verbal al altui copil.
  • Sugestii de prompting: puneţi-l pe copil să observe din nou răspunsul, modelaţi răspunsul după modelul celuilat copil (de ex., “Ai dreptate, este un _(denumirea)”).
Întrebare Răspuns
  1. 1. “Ce este?”
  2. 2. O nouă întrebare
  3. 1. Denumeşte corect imaginea, după modelul celuilalt copil.
  4. 2. Răspunde corect la întrebare, după modelul celuilalt copil
Data introducerii
Data masterării
1. La imagini      
2. La noi întrebări      
Sugestii utile: asiguraţi-vă că, atunci când celălalt copil modelează răspunsul, copilul dumneavostră este atent. Generalizaţi răspunsul la alte denumiri (de exemplu, imagini cu noi acţiuni). Creşteţi latenţa dintre momentul în care celălalt copil modelează răspunsul şi momentul în care îi arătaţi din nou copilului dumneavoastră imaginea sau întrebarea (de exemplu, puneţi-l pe celălalt copil să modeleze răspunsul, întrebaţi-l pe copilul dumneavoastră câteva întrebări cunoscute, apoi puneţi-i din nou întrebarea).

 

 

Program

  • Procedura
  • Materiale
  Răspuns Data introducerii Data masterării
1.      
2.      
3.      
4.      
5.      
6.      
7.      
8.      
9.      
10.      
11.      
12.      
13.      
14.      
15.      
16.      
17.      
18.      
19.      
20.      
Comentarii

 

 

Sindromul Noonan


Definiţie clinică

Sindromul Noonan este o afecţiune genetică definită prin înălţime mică, anomalii ale inimii, gât lat, formă particulară a toracelui (proeminent în partea superioară şi scobit în partea inferioară), întârziere a dezvoltării, testiculi necoborâţi şi aspect caracteristic al feţei. Faţa se schimbă considerabil în timp. Relativ frecvent se asociază tulburări ale coagulării şi anomalii ale circulaţiei limfatice.

Boala se manifestă la fel la bărbaţi şi la femei (deşi uneori este denumită în mod greşit „Sindrom Turner la bărbaţi”, ceea ce ar însemna că nu se întâlneşte la femei) şi se transmite autozomal dominant. Cea mai frecvent implicată genă este PTPN11 şi are rol în dezvoltarea valvelor cardiace.

Afecţiunea a fost descrisă în 1963 de către Noonan şi Ehmke, deşi elemente ale fenotipului au fost menţionate încă de la începutul secolului XIX.

Frecvenţa bolii

Incidenţa Sindromului Noonan a fost raportată a fi de 1/ 1.000 – 1/ 2.500 de indivizi, deşi aspectul clinic discret pare să apară la 1/ 100 persoane. Vârsta medie la care se stabileşte diagnosticul este de 9 ani.

Aspecte genetice

Sindromul Noonan este o boală cu transmitere autozomal dominantă (AD), ceea ce înseamnă că o persoană afectată are risc 50% de a transmite boala la copiii săi (băieţi şi fete, risc valabil pentru fiecare sarcină).

Până în prezent au fost descrise 3 gene ca fiind implicate în Sindromul Noonan: PTPN11 (50% din pacienţi), KRAS(5%) şi SOS1 (13%).

Expresia clinică a Sindromului Noonan este destul de variabilă chiar în cadrul aceleiaşi familii (expresivitate variabilă).

Boala nu pare să se manifeste cu anticipaţie (manifestare din ce în ce mai devreme în cursul generaţiilor).

Semne clinice

Tabloul clinic caracteristic Sindromului Noonan constă în:

-         statură mică,

-         aspect particular al feţei,

-         gât scurt şi lat, torace lat,

-          defect cardiac şi întârziere uşoară a dezvoltării psiho- motorii.

Aspectul feţei se schimbă odată cu vârsta:

- iniţial fruntea este înaltă, ochii sunt depărtaţi şi orientaţi în jos şi în afară

iar urechile sunt jos situate; gâul este scurt, cu exces de piele; ulterior faţa devine triunghiulară, cu trăsături uşor grosiere.

Toracele are aspect caracteristic: sternul este proeminent în partea de sus şi scobit în partea de jos.

Majoritatea cazurilor asociază anomalii la nivelul inimii (de obicei stenoză valvulară pulmonară şi cardiomiopatie hipertrofică).

Greutatea la naştere este de obicei normală, dar creşterea în greutate este redusă în primele luni datorită dificultăţilor la alimentare. Lungimea copilului la naştere este normală. Creşterea în înălţime se face la limita inferioară a normalului în copilărie; la pubertate creşterea este exagerată, astfel încât în final se ajunge la o înălţime normală la adult.

Dezvoltarea iniţială poate fi uşor întârziată datorită hipotoniei şi articulaţiilor moi. Ulterior dezvoltarea este relativ normală, numai 30% din cazuri prezentând retard mintal uşor. De obicei vorbirea este mai afectată decât celelalte domenii ale dezvoltării. Anomaliile de pronunţie se întâlnesc relativ frecvent, dar pot fi corectate prin terapie.

În afară de semnele ce intră în definiţia Sindromului Noonan, se mai pot asocia şi alte anomalii:

• Oculare - strabism, tulburări de vedere sau nistagmus (mişcări laterale fine ale ochilor cu dificultăţi la fixarea privirii);

• Hemoragice - hemoragii prelungite sau vânătăi la traumatisme minime;

• Limfatice - drenajul apei din ţesuturi nu se face corespunzător, de aceea mâinile şi picioarele pot fi edemaţiate (umflate);

• Genito-urinare - anomaliile renale se asociază rar; 70% dintre băieţii afectaţi pot prezenta testiculi necoborâţi (necorectarea până la vârsta de 4 ani putând duce ulterior la fertilitate scăzută);

• Dermatologice - pielea poate fi aspră; părul este ondulat, lânos, rar şi se poate rupe uşor;

• ORL - aproximativ o treime din cazuri asociază scăderea auzului, cel mai frecvent datorită otitelor repetate.

Stabilirea diagnosticului. Metode de diagnostic

Diagnosticul clinic de Sindrom Noonan se stabileşte atunci când se asociază semnele clinice caracteristice: statură mică, defect cardiac, gât lat, stern deformat, întârziere a dezvoltării, testiculi necoborâţi şi aspect particular al feţei.

La momentul stabilirii diagnosticului sunt recomandate următoarele:

• Măsurarea înălţimii, greutăţii şi capului copilului şi înscrierea datelor pe un formular cu curba de creştere;

• Examen clinic şi neurologic complet;

• Examen cardiologic, inclusiv EKG (electrocardiogramă) şi ecocardiografie;

• Examen oftalmologic;

• Evaluarea auzului şi a coagulării sângelui;

• Ecografie renală şi examen de urină dacă se găsesc anomalii ale rinichilor;

• Evaluare clinică şi radiologică a toracelui şi coloanei vertebrale.

Diagnosticul clinic poate fi confirmat prin teste moleculare, efectuate pe ADN-ul extras din sânge. Se caută întâi anomaliile genei PTPN11, iar dacă aceasta se dovedeşte a fi normală, se caută gena SOS1.

Sfat genetic

Sindromul Noonan se transmite autozomal dominant, ceea ce înseamnă că dacă unul dintre părinţi este afectat, riscul de a avea descendenţi bolnavi este 50%.

În cazul unor părinţi aparent normali care au un copil diagnosticat cu Sindrom Noonan, în primul rând trebuie făcută evaluarea foarte atentă a părinţilor (inclusiv cu ecografie cardiacă). Dacă unul din părinţi prezintă semne discrete de Sindrom Noonan, riscul pentru o sarcină afectată este 50%. Dacă părinţii sunt normali, riscul de sarcină afectată este 1%.

Diagnostic prenatal

În cazul în care unul dintre părinţi este afectat, riscul de a transmite boala la descendenţi este 50%. În astfel de situaţii se pot aplica 2 metode de diagnostic prenatal:

• Diagnostic molecular practicat pe ADN-ul fătului extras din celulele recoltate prin amniocenteză (la 15-18 săptămâni de sarcină) sau prin biopsie de vilozităţi coriale (la 10-12 săptămâni de sarcină); singura condiţie este să se cunoască deja mutaţia (anomalia genei) existente în familie (prin teste făcute dinainte la alţi membri afectaţi din familie);

• Diagnostic ecografic: ecografia de înaltă rezoluţie poate să evidenţieze acumularea de lichid la nivelul cefei (higromă chistică), pielii capului, în jurul plămânilor, inimii sau în abdomen sau chiar edem generalizat al fătului, dar şi cantitate crescută de lichid amniotic (polihidramnios).

Evoluţie şi prognostic

Evoluţia pacienţilor cu Sindrom Noonan este bună.

Durata de viaţă este în general normală, prognosticul vital fiind uşor umbrit de complicaţiile cardiace.

Prognosticul intelectual este bun, 2/3 din cazuri având dezvoltare intelectuală normală. Doar 1/3 din cazuri asociază retard mintal, de obicei uşor, şi care poate fi recuperat prin aplicarea unei educaţii adecvate.

Prognosticul reproductiv este în general bun. La băieţii cu testiculi necoborâţi, dacă nu se face corecţia chirurgicală până la vârsta de 4 ani, pot apare probleme de fertilitate.

Posibilităţi de tratament, îngrijire şi urmărire

Deocamdată nu există un tratament adresat cauzei Sindromului Noonan. Măsurile de terapie se adresează simptomelor:

• Creşterea: nu este afectată sever, fiind la limita inferioară a normalului şi nu necesită terapie; pentru dificultăţile de alimentare se face tratament standard;

• Dezvoltarea şi comportamentul:

- Hipotonia (copil moale) se tratează cu fizioterapie şi terapie ocupaţională cu rezultate bune;

- dacă se depistează întârziere psiho- motorie se recomandă programe de stimulare precoce şi educaţie adecvată;

- terapia logopedică se dovedeşte a fi eficientă;

- dacă se asociază convulsii se face tratament standard

Cardio- vascular:

- Anomaliile vasculare se tratează chirurgical;

- Cardiomiopatia hipertrofică se tratează medicamentos (blocante ale canalelor de calciu);

- În cazul intervenţiilor sângerânde (ex scoaterea amigdalelor, tratament stomatologic etc) se recomandă tratament cu antibiotice pentru prevenirea endocarditei;

• Ocular: frecvent anomaliile se corectează nechirurgical (ochelari);

• Hematologic:

- se recomandă evitarea Aspirinei;

- dacă pacientul are anomalii ale coagulării, se face tratament individualizat;

• Limfatic:

- la copiii cu picioare edemaţiate (umflate) se recomandă măsuri de igienă locală, încălţăminte potrivită, examinarea zilnică a degetelor şi folosirea de soluţii dezinfectante;

• Genito- urinar:

- pentru testicul necoborât se face tratament injectabil cu gonadotrofină corionică umană; dacă nu se obţin rezultate, trebuie făcută corecţia chirurgicală până la vârsta de 4 ani;

- Infecţiile urinare se tratează cu antibiotice;

• Anomaliile ORL:

- Otitele se tratează cu antibiotice;

- Dacă a apărut scăderea auzului, se recomandă proteza auditivă.

Viaţa cotidiană

Pacienţii cu Sindrom Noonan pot duce o viaţă absolut normală, fiind integraţi în societa te fără dificultate. Complicaţiile (cardiace, hemoragice, limfatice şi ORL) pot ridica probleme, dar prin aplicarea unei terapii adecvate prognosticul este bun.

 

Generalitati
Sindromul Down sau mongolismul este o afectiune permanenta in cadrul careia o persoana se naste cu anumite trasaturi fizice distincte, de exemplu facies aplatizat si gat scurt, si un grad de intarziere mintala (retard psihic). Desi Sindromul Down este permanent, majoritatea pacientilor pot duce o viata normala, activa. Beneficiind de ingrijirea adecvata si ajutorul de care au nevoie, copiii cu Sindrom Down pot avea crestere si dezvoltare spectaculoase si pot deveni adulti sanatosi si fericiti.

Cauze
Sindromul Down este cauzat de diviziunea celulara anormala, cel mai frecvent la nivelul ovocitului, inainte sau in momentul conceptiei. Mai putin frecvent, diviziunea celulara anormala poate afecta spermatozoidul in momentul conceptiei. Nu se cunosc factorii care determina celulele sa se divida anormal.
Genele sunt grupate sub forma de cromozomi. In mod normal, un copil mosteneste 46 de cromozomi, cate 23 de la fiecare parinte. In urma diviziunii celulare anormale din Sindromul Down rezulta material genetic suplimentar, de obicei un extra cromozom. Sindromul Down este clasificat in conformitate cu modul specific in care materialul genetic suplimentar este produs.
Simptome
Exista mai mult de 50 de trasaturi caracteristice ale Sindromului Down. Simptomele fiecarui copil variaza ca numar si severitate. Oricum, multe dintre aceste caracteristici si trasaturi apar de asemenea si la copiii care nu au Sindrom Down.
Caracteristici generale
Majoritatea copiilor cu Sindrom Down au cateva din urmatoarele trasaturi fizice:
– statura mica: copilul are de obicei un ritm de crestere mai lent, iar la varsta adulta, inaltimea este mai mica decat media
– tonus muscular scazut (hipotonie): un copil poate avea mai putina forta musculara decat alti copii de aceeasi varsta; tonusul scazut al musculaturii abdominale determina, de asemenea, protruzia stomacului; in mod normal, la copil musculatura gastrica se tonifica progresiv pana in jurul varstei de 2 ani
– gat scurt, gros cu tesut adipos (grasime) si piele in exces: de obicei, aceasta trasatura devine mai putin evidenta pe masura ce copilul creste
– brate si picioare scurte si indesate: unii copii pot prezenta un spatiu mai larg intre degetul mare si degetul al doilea de la picior
– un singur pliu la nivelul partii centrale a palmei: acesta este numit pliu palmar transvers sau linia simiana.
Trasaturi faciale
In Sindromul Down se intalnesc frecvent trasaturi faciale distincte, cum ar fi:
– ¬urechi de forma modificata: de obicei mici si jos inserate
– ¬gura si limba anormal constituite: limba copilului poate protruziona partial, iar cerul gurii (palatul) poate fi foarte arcuit si ingust
– punte nazala aplatizata: portiunea aplatizata a nasului situata intre cei 2 ochi (punte nazala) este frecvent infundata
– pete Brushfield: un fragment tisular pe portiunea colorata a ochiului (iris); aceste pete nu afecteaza vederea
– dinti atipici si incovoiati: dintii copilului pot sa apara mai tarziu si intr-un mod neobisnuit.
Alte afectiuni asociate

Copilul poate prezenta si alte afectiuni asociate Sindromului Down, cum ar fi:
– nivel de inteligenta sub normal, care afecteaza aproape fiecare copil cu Sindrom Down, dar de obicei este doar usor pana la moderat; retardul mintal sever este rar
– afectiuni ale inimii: aproximativ 50% dintre copiii cu Sindrom Down se nasc cu afectiuni ale inimii; majoritatea sunt diagnosticate la nastere sau la putin timp dupa aceasta
– boli precum hipotiroidism, boala celiaca si afectiuni oculare
– susceptibilitate pentru alte probleme medicale, cum ar fi infectii respiratorii, afectarea auzului si probleme dentare.

Intrucat in Sindromul Down se intalnesc trasaturi fizice distincte, confuzia acestor simptome cu cele ale altor afectiuni, este foarte putin probabila pentru personalul medical. In situatii rare, mozaicismul, o forma de Sindrom Down, poate fi confundat cu alte boli mostenite sau tulburari de dezvoltare.

Mecanism fiziopatogenetic
Cu toate ca Sindromul Down reprezinta o provocare, majoritatea persoanelor cu aceasta afectiune pot duce o viata normala, fericita si activa.Multe dintre provocari sunt in relatie cu disfunctia cognitiva (retardul mintal) si problemele de sanatate. Persoanele cu Sindrom Down sunt predispuse la anumite boli si afectiuni, precum hipotiroidism sau alte probleme de sanatate, cum ar fi pierderea auzului sau infectii respiratorii.

Copilul poate fi ajutat sa depaseasca acestea, precum si alte dificultati, intr-un climat de dragoste si siguranta. Trebuie sa i se asigure in mod regulat asistenta medicala de catre o echipa de specialisti din domeniul medical. De asemenea, pentru copil poate fi util accesul la un mediu adecvat studiului, precum si la activitati care incurajeaza exercitiul si interactiunile cu alti copii.

Efectele Sindromului Down se schimba de obicei cu timpul. Desi efectele specifice sunt variabile pentru fiecare copil, poate fi utila familiarizarea cu cateva aspecte generale ale Sindromului Down.

Sugarii cu Sindrom Down

Sugarii ating de obicei reperele de crestere si dezvoltare timpurie (cum ar fi intoarcerea de pe o parte pe alta, statul in sezut, statul in picioare, mersul si vorbitul) mai tarziu decat ceilalti copii. Ar putea fi necesara o terapie speciala, de exemplu logoterapia.

Copiii cu Sindrom Down

Problemele de sanatate si tulburarile in dezvoltare pot contribui la aparitia problemelor comportamentale. De exemplu, un copil poate dezvolta o tulburare de opozitionism provocator, in parte datorita problemelor de comunicare sau de interpretare a cerintelor celorlalti. Rabdarea cu care parintii trebuie sa infrunte situatia, oportunitatile educationale si de socializare, precum si activitatile fizice adecvate, pot fi de ajutor in prevenirea sau rezolvarea problemei de comportament. In cazul in care un copil prezinta probleme mentale, cum sunt anxietatea sau depresia, pot fi necesare consilierea si tratamentul medicamentos.

Adolescentii cu Sindrom Down

Pubertatea incepe aproximativ la aceeasi varsta ca si pentru ceilalti adolescenti si tineri. Este recomandata cunoasterea eventualelor dificultati sociale si puncte vulnerabile pe care adolescentii cu Sindrom Down le pot avea. De exemplu, adolescentii cu Sindrom Down sunt susceptibili la abuzuri, injurii si alte tipuri de agresiuni. De asemenea, ei pot avea mai multe dificultati decat ceilalti, in confruntarea cu emotiile si sentimentele puternice specifice varstei. Uneori aceste stari tensionale pot duce la probleme mentale, in special depresie.
Adolescentii reusesc de obicei sa absolve liceul, in cazul in care incapacitatile lor nu sunt severe. Scolile profesionale sunt utile pentru multi adulti tineri, care pot astfel invata cum sa munceasca intr-o varietate de locuri, cum ar fi magazine, restaurante sau hoteluri.
Adultii cu Sindrom Down
Majoritatea adultilor cu Sindrom Down se descurca bine in societate. Frecvent ei sunt salariati, au prieteni si relatii romantice si participa la activitatile comunitare.
Barbatii cu Sindrom Down sunt cel mai frecvent sterili si nu pot avea copii. Multe dintre femeile cu Sindrom Down pot avea copii, dar menopauza se instaleaza de obicei precoce.
Adolescentii reusesc de obicei sa absolve liceul, in cazul in care incapacitatile lor nu sunt severe. Scolile profesionale sunt utile pentru multi adulti tineri, care pot astfel invata cum sa munceasca intr-o varietate de locuri.

Factori de risc

Factorii de risc asociati cu Sindromul Down sunt variabili in functie de clasificarea acestuia.
Factorii care cresc riscul ca un copil sa aiba Sindrom Down tip trisomia 21, tipul cel mai comun (95% din cazuri), includ:
– mama varstnica: femeile mai invarsta de 35 de ani, prezinta un risc crescut pentru a avea un copil cu Sindrom Down tip trisomia 21; acest risc creste continuu cu inaintarea in varsta
– tata varstnic: cercetatorii din domeniul medical investigheaza legatura dintre varsta tatalui si riscul de a avea un copil cu Sindrom Down; studiile recente indica faptul ca daca tatal are varsta mai mare de 40 de ani si mama mai mare de 35, ei au un risc crecut de a avea un copil cu Sindrom Down
– frate/sora cu Sindrom Down: femeile care au deja un copil cu Sindrom Down tip trisomia 21 au un risc de 1% de a mai avea un copil cu aceasta afectiune.
Mozaicismul este un tip de Sindrom Down in care se produce material genetic suplimentar in cateva dintre celulele organismului, in timp ce celelalte celule se dezvolta normal. Mozaicismul afecteaza numai 1% pana la 2% din populatia cu Sindrom Down. Factorii de risc pentru mozaicism sunt similari celor pentru trisomia 21.
Sindromul Down tip translocatie este singura forma care poate fi uneori mostenita direct. Oricum, majoritatea cazurilor de Sindrom Down tip translocatie sunt mutatii genetice sporadice (intamplatoare), de cauza necunoscuta. Doar un sfert din cazurile cu Sindrom Down tip translocatie sunt mostenite. Translocatia reprezinta aproximativ 3% pana la 4% din totalul cazurilor de Sindrom Down.
Pot fi purtatori de gene translocate persoanele care:
– au istoric familial de Sindrom Down: este posibil ca genele implicate in Sindromul Down tip translocatie sa se fi transmis de la alti membri ai familiei care au aceasta afectiune
– au avut alti copii cu Sindrom Down: desi Sindromul Down tip translocatie este cel mai frecvent o mutatie genetica sporadica, in cazul in care o persoana are un copil cu acest tip de boala, ea poate fi purtatoare a genei.
Exista inca destule intrebari nerezolvate referitoare la factorii specifici de risc implicati in Sindromul Down. Pana in prezent, cercetarile nu au evidentiat nici un factor de mediu care ar putea contribui la dezvoltarea afectiunii. Cercetatorii din domeniul medical inca nu stiu de ce uneori celulele se divid anormal si produc materialul genetic suplimentar care duce la aparitia Sindromului Down.
Dezvoltarea si achizitia abilitatilor de baza
Parintii trebuie sa fie rabdatori si sa isi incurajeze copiii pe masura ce acestia invata sa mearga sau sa atinga alte repere ale dezvoltarii, precum intoarcerea de pe o parte pe alta, statul in sezut, statul in picioare si vorbitul. Este foarte probabil ca aceste repere sa fie atinse intr-un timp mai indelungat decat in cazul altor copii, dar deprinderea lor poate fi la fel de semnificativa si surprinzatoare.
Este recomandata integrarea copilului mic (in jurul varstei de 3 ani) intr-un program de interventie precoce. Aceste programe beneficiaza de personal specializat in monitorizarea si incurajarea dezvoltarii copilului. Este indicata consultarea specialistilor din domeniul medical in legatura cu programele disponibile in zona.
Insusirea abilitatilor de baza, precum deprinderea de a manca de unul singur si de a se imbraca independent, implica mai mult timp pentru copiii cu Sindromul Down. In timpul in care copiii sunt invatati aceste abilitati, trebuie mentinuta o atitudine pozitiva. Trebuie sa se creeze oportunitati pentru a exersa si trebuie acceptat faptul ca este bine pentru copil sa fie supus provocarilor, chiar daca uneori greseste.
Dezvoltarea copilului poate fi promovata printr-o atitudine pozitiva si prin intermediul diferitelor oportunitati de invatare si socializare. Abilitatile cognitive ale copilului pot fi stimulate avand grija ca sarcinile solicitate sa nu fie prea dificile.
Dificultati scolare
Majoritatea copiilor cu Sindrom Down pot urma cursurile unei scoli normale. S-ar putea sa fie necesar un program de studiu adaptat, iar uneori chiar o scoala speciala.
Parintii trebuie sa fie implicati in educatia copilului. Copiii cu invaliditati, precum cele din Sindromul Down, au legal dreptul la educatie. Aceste legi protejeaza si drepturile parintilor de a fi bine informati in legatura cu deciziile educationale referitoare la copil.
Probleme specifice adolescentilor, tinerilor si adultilor
Odata cu atingerea pubertatii, ingrijirea adecvata si igiena devin foarte importante. Acceptarea propriei persoane si stima de sine sunt influentate de modul in care adolescentul sau tanarul se raporteaza la acestea.
Din punct de vedere social, adolescentii si adultii cu Sindrom Down au aceleasi nevoi ca oricare alta persoana. Cei mai multi vor dori sa mearga la intalniri cu prietena/prietenul, sa se socializeze si sa intretina relatii intime. Adolescentul poate fi ajutat sa dezvolte relatii sociale armonioase, daca este indrumat sa deprinda comportamentul si abilitatile sociale adecvate. El va fi, de asemenea, incurajat sa participe la activitatile scolare si comunitare. Asigurarea de oportunitati pentru a forma prietenii armonioase, este critica pentru fericirea si sensul existential al tanarului.
In orice caz, parintii trebuie sa fie constienti de dificultatile si vulnerabilitatile sociale pe care copilul le intampina. Pregatirea tanarului pentru relatii sociale armonioase si pentru eventualitatea unei relatii intime se face devreme in viata:
– tanarul va fi educat sa aiba respect pentru propriul corp si pentru corpurile celorlalti
– parintii trebuie sa vorbeasca deschis despre propriile credinte si idei
– adolescentul va primi educatie sexuala prezentata intr-un mod realist si pe care il poate intelege; i se va vorbi despre aspectele reproductive si intime ale sexului
– se va discuta despre metodele de control a nasterii si cele de protectie sexuala, pentru prevenirea bolilor cu transmitere sexuala.
Planurile privind viitoarea locuinta a copilului vor incepe inca din perioada adolescentei. Cele mai multe persoane adulte cu Sindrom Down, locuiesc independent, in case sau apartamente comunitare, care beneficiaza de servicii suportive. Oricum, majoritatea caselor si centrelor comunitare reclama un grad minim de independenta, de exemplu posibilitatea de a manca, de a se imbraca si de a se imbaia singur.
Un adult cu Sindrom Down poate munci departe de locuinta si are acces la activitatile sociale. Un stil de viata activ implicand un continuu proces de invatare, face pe oricine, inclusiv persoana cu Sindrom Down, sa se simta mult mai tonic si increzator in sensul vietii. O optiune poate fi serviciul special de ingrijire pentru adulti, sau Jocurile Olimpice Speciale sau orice alta activitate care pune accentul pe exercitiu. Trebuie incurajate interesele, precum arta sau pasiunile, de exemplu desenul.
Trebuie acceptat faptul ca adolescentul sau adultul cu Sindrom Down, au un risc crescut pentru a face depresie, in special dupa o pierdere, cum ar fi moartea unui membru al familiei sau o suparare majora in cursul rutinei zilnice. O schimbare in comportament este de multe ori primul semn. In cazul aparitiei semnelor de depresie, se recomanda consilierea tanarului sau adultului.
Un copil cu Sindrom Down poate necesita si terapie aditionala, consiliere sau instruire speciala. Parintii si celelalte persoane implicate in ingrijire, ar putea avea nevoie de asistenta in planificarea unui viitor sigur pentru membrul familiei cu Sindrom Down.
Diferite tipuri de terapie, precum logoterapia, sunt frecvent utilizate pentru a ajuta persoanele cu Sindrom Down sa deprinda abilitatile de baza si sa fie pe cat de mult posibil independente.
Familiile copiilor cu Sindrom Down ar putea necesita si alte tipuri de resurse, cum ar fi:
– asistenta financiara: copiii cu Sindrom Down au nevoi speciale, care ar putea crea cheltuieli speciale pentru familie.
– gestionarea averii: este recomandabila familiarizarea cu problemele referitoare la taxe si gestionarea averii, pentru ca in cazul decesului parintilor sa fie asigurata ingrijirea adecvata si resursele disponibile necesare copilului; daca parintii au si alti copii care s-au dezvoltat normal, trebuie sa ii includa in planificarea viitorului copilului cu Sindrom Down
– consilierea familiala: aceasta terapie implica sedinte periodice cu un consilier calificat si cu experienta in abordarea familiilor care au copii cu Sindrom Down.

TERAPIE SI RECUPERARE

Sfaturi utile:
– copiii cu sindrom Down au probleme pregnante la nivelul motricitatii (grosiera, dar mai ales fina). Din acest motiv, kinetoterapia si stimularea senzoriala ii vor ajuta in depasirea problemelor de imitatie, de mobilitate si de integrare senzoriala.
– miogimnastica va conduce la o mai buna adaptare a aparatului fono-articulator.
– terapia ocupationala conduce la adecvarea preocuparilor cotidiene si la formarea unor deprinderi care sa-i asigure independenta.
– ajutati copilul sa-si formeze stima de sine si un grup de prieteni care sa-l sustina.
– sarcinile zilnice si un program care sa-i defineasca independenta si capacitatea de lucru il vor ajuta foarte mult.
– programele de art-terapie (muzica, pictura, modelaj) pot dezvolta interese in aceste directii.

 

 

Probleme de hrănire şi alimentaţie :

Problemele de hrănire care includ voma şi refuzul de a mânca apar de obicei în primele luni sau în primul an de viaţă şi constituie, de cele mai multe ori, primele simptome ale acestui sindrom. Dacă analizele sângelui arată un nivel crescut al calciului din sânge, copilul va trebui să ţină un regim alimentar sărac în calciu si vitamina D. In timp, problemele de hrănire se diminuează şi chiar dispar.

In unele cazuri copilul are greutăţi în ce priveşte mestecatul şi înghiţitul, probleme care pot persista mai mult timp şi care fac dificilă hrănirea lui cu orice fel de mâncare dacă nu e moale şi pasată. Iar un copil care mănâncă mâncare pasată nu va învăţa niciodată să mestece ! In acest caz aţi putea încerca să introduceţi mai întâi bucăţele foarte mici apoi un pic mai mari în mâncarea pasată sau să faceţi mâncarea din ce în ce mai groasă. Apoi introduceţi cantităţi mici de carne tocată (foarte bine fiartă) în mâncarea pasată şi treceţi încet către mâncare nepasată dar moale – peşte, orez bine fiert, cartofi bine fierţi etc.

Odată stabilizat nivelul calciului în sânge, copilul poate începe să mănânce lactate dar introducerea acestora în alimentaţie trebuie făcută cu ajutorul pediatrului. Din acest moment, pentru majoritatea copiilor, problemele de hrănire nu mai sunt o problemă. Totuşi, chiar şi după stabilizarea calciului, unii copii pot continua să fie mofturoşi şi dificil de hrănit. Ei vor numai anumite mâncăruri şi refuză orice altceva. Nemaiexistând piedici de ordin medical, copilul ar trebui încurajat să mănânce o varietate mai mare de mâncăruri. O metodă de a-l convinge ar fi să îi daţi doar o linguriţă din mâncarea pe care vreţi Dvs să o mănânce şi apoi imediat, ca o răsplată, mâncarea care îi place sau eventual jucăria favorită. O astfel de abordare se încadrează în abordarea psihologică de răsplatire a comportamentului pozitiv. Insoţind un comportament pozitiv cu o răsplată este foarte probabil ca acest comportament pozitiv să se repete. Cu timpul puteţi cere copilului să mănânce o cantitate tot mai mare din mâncarea pe care o doriţi Dvs înainte de a-l răsplăti cu mâncarea lui preferată sau cu jucăria favorită. Mai devreme sau mai târziu copiii învaţă să mănânce de plăcere aceste mâncăruri şi uită aversiunea pe care o aveau faţă de ele.

O parte din aceşti copii capătă obiceiul de a vomita în timpul mesei dacă sunt obligaţi să mănânce ce nu le place sau poate ca o metodă de a atrage atenţia părinţilor sau pur şi simplu pentru că sunt supuşi unei presiuni. Este demonstrat ca nu există nici un cauză fizică a acestui reflex aşa încât părinţii ar trebui să fie fermi şi să nu manifeste îngrijorare, milă sau compasiune pentru copii când tind să vomite ci să laude şi să răsplătească copilul atunci când nu vomită. O altă metodă ar fi să lase copilul să mănânce atât căt vrea bazându-se pe teoria că „dacă-i e foame mănâncă”. Abordarea acesta, evident, va da rezultate numai dacă copilului nu i se dau biscuiţi, dulciuri sau alte snacks-uri între mese.
Unii copii salivează şi va trebui să li se reamintească constant de către părinţi să închidă gura şi să înghită. Aceeaşi metodă, a răsplătirii pentru momentele în care copilul înghide gura şi înghite fără a i se atrage atenţia, poate fi folosită.

Probleme de somn

Unii copii cu sindrom Williams au dificultăţi în a adormi sau se trezesc în timpul nopţii plângând sau pentru a merge în patul părinţilor. Aceste probleme nu sunt deloc specifice copiilor cu SW, şi la fel ca în cazul altor copii, pot deveni de durată şi părinţii pot fi puşi în situaţia de a-şi petrece câteva ore în fiecare noapte consolându-şi copilul sau luându-l în patul lor. Confruntarea cu aceste situaţii cere o abordare fermă şi consistentă. Dacă copilului îi trebuie mult timp ca să adoarmă sau insistă să vă aibă lângă el până adoarme, încercaţi să stabiliţi o rutină fixă înainte de culcare. Odată ce i-aţi spus copilului ca a venit timpul să meargă la culcare (de preferinţă la o oră fixă în fiecare seară), ajutaţi-l să se pregătească de culcare şi puneţi-l în pat. Dacă ajută, citiţi-i o poveste sau cântaţi un cântecel dar apoi fiţi hotărât şi spuneţi-i că e ora de somn şi că veţi pleca din cameră. Dacă e cazul oferiţi-i jucăria preferată sau lasaţi o lumină difuză în cameră sau folosiţi un întrerupător cu rezistenţă reglabilă astfel încât să micşoraţi gradual intensitatea luminii pe masură ce se obişnuieşte cu ea. Odată ce aţi părăsit camera, încercaţi sa fiţi ferm şi să nu răspundeţi chemărilor sau plânsetelor copilului şi nu vă întoarceţi în camera sa. La început, timpul în care va trebui să vă ignoraţi copilul va părea o veşnicie dar dacă îl cronometraţi veţi realiza că de fapt este mult mai scurt decât vi se pare şi că se va diminua pe măsură ce timpul trece. Dacă copilul se dă jos din pat şi vine la voi, întoarceţi-l cu blândeţe dar ferm în camera sa şi apoi ieşiţi cât mai repede.

Este foarte important să vă lăudaţi copilul de câte ori se comportă bine. Dacă e suficient de mare să înţeleagă puteţi iniţia un joc în care după fiecare comportare corectă, primeşte o stea (sau altceva ce îi place să colecţioneze ) pe care o lipeste pe o foaie sau pe perete (sau il expune pe un raft). In felul acesta veţi avea şi Dvs şi copilul o privire de ansamblu a progresului făcut în timp.
Dacă copilul se scoală în timpul nopţii şi plânge sau vine la Dvs, insistaţi să se culce înapoi sau să se întoarcă în camera sa şi să se culce. Rezistaţi oricăror chemări ulterioare. 
Daca  încercaţi să va învăţaţi copilul să doarmă singur, este foarte important să nu cedaţi, să fiţi fermi şi consistenţi. Nu e un lucru uşor de făcut. Abordarea de mai sus este mult mai uşoară în cazul copiilor care au început să vorbească. Cu bebluşi sau copii ce încă nu vorbesc este posibil să fie necesare abordări diferite. Dacă problemele de somn persistă, cel mai bine ar fi să vă adresaţi medicului pediatru.

Folosirea oliţei / toaletei

Unii copii vor continua să ude şi sa murdărească patul şi lenjeria intimă în anii preşcolari şi chiar în primii ani de şcoală. Sau, aceste manifestări pot apărea ca probleme noi ca urmare a unor situaţii în care copilul este stresat sau entuziasmat. Printr-un program de educare bine aplicat, majoritatea copiilor pot fi învăţaţi să meargă la toaletă inainte de începerea şcolii şi să se cureţe singuri în caz ca asemenea accidente se mai pot întâmpla.

Cei mai multi copii devin obişnuiţi cu mersul la toaletă printr-o combinaţie de imitaţie, mulţumirea sau nemulţumirea părintelui şi nu în ultimul rând, un pic de noroc. Dar dacă un copil nu face progrese in mod normal, atunci probabil ca în jurul vârstei de 3, 4 sau 5 ani, părinţii pot decide să adopte o abordare mai sistematică referitor la mersul la toaletă. Primul lucru pe care un părinte trebuie să îl facă atunci când hotărăşte să înceapă educarea copilului cu privire la mersul la toaletă este să renunţe la scutece. Pentru început, duceţi copilul la toaletă/oliţă cu regularitate (la fiecare jumătate de oră / oră) şi încurajaţi-l să stea câteva minute. Dacă a reuşit, recompensaţi-l cu laude sau cu jucăria preferată sau cu o stea (obiect de colecţie) – vezi b. Probleme de somn. Folosirea unei oliţe cu muzică/lumini poate avea efecte pozitive în a încuraja copilul să facă la oliţă sau îl poate ajuta să stea aşezat un timp mai lung. Dacă copilul are un accident, arătaţi-i că aşa ceva nu e de dorit dar fară a îl pedepsi. Puneţi-l să vă ajute să îi curăţaţi lenjeria. Dacă această strategie funcţionează şi copilul nu îşi mai murdăreşte lenjeria intimă, creşteţi treptat intervalele între mersul la toaletă. Invăţaţi-l să spună cuvântul „toaletă” sau „oliţă” sau orice alt cuvânt vi se pare potrivit pentru a vă indica că trebuie să meargă la toaletă. In timp, toţi copii vor învaţa să ceară la toaletă sau se vor duce singuri atunci când au nevoie.
Metoda de mai sus poate să nu funcţioneze pentru toţi copii şi dacă vedeţi că, chiar după ce aţi Incercat un timp suficient de lung (luni sau macar săptămâni), accidente tot se mai produc, e posibil să fie necesară o abordare diferită. Nu uitaţi că şi o infecţie urinară pot provoca (sau poate fi provocată de) episoade de urinare şi copilul trebuie întotdeauna văzut de un medic. De asemenea, este ştiut faptul că copiii cu SW urinează mai frecvent decât ceilalţi aşa încât trebuie să li se creeze condiţiile pentru a merge la toaletă de câte ori este nevoie. [...]

Educarea copilului în ce priveşte urinarea poate duce şi la educarea sa în ce priveşte defecarea. Dacă murdărirea continuă să fie o problemă, încurajaţi copilul să stea câteva minute în plus pe WC sau pe oliţă în perioadele în care este cel mai probabil să facă treaba mare (în special după mese) şi folosiţi un sistem de recompensare dacă copilul reuseşte să facă la WC sau pe oliţă. Dacă nu reuşeşte să se păstreze curat, nu vă enervaţi ci atrageţi-i atenţia cu blândeţe că ceea ce s-a întâmplat trebuie evitat. Ii puteţi cere chiar să îşi cureţe singur sau să vă ajute să îi curăţaţi lenjeria. Pentru ca copilul să poată merge singur la toaletă el trebuie să poată să se îmbrace şi dezbrace, să ştie să se şteargă după ce merge la toaletă, să tragă apa şi să se spele pe mâini.

De asemenea, inceputul educării copilului la toaletă trebuie evitat dacă copilul este constipat. Un regim echilibrat, bogat în fibre, minerale şi lichide precum şi o vizită la medic este de recomandat inainte de inceperea educării dacă există suspiciunea ca copilul ar suferi de constipaţie.
Dacă copilul merge la grădiniţă este foarte important ca personalul educator sa coopereze cu Dvs pt o abordare consistentă şi similară a problemei.

Imbrăcarea

Îmbrăcatul şi dezbrăcatul necesită coordonare şi planificare musculară şi aceasta este ceva ce copiii cu Sindrom Williams reuşesc să facă cu dificultate. Copilul are nevoie de ajutor în a-şi pune hainele, în a se închide la nasturi sau a-şi înoda şireturile. Pentru că de obicei au foarte puţin timp dimineaţa, părinţii, de cele mai multe ori din comoditate, îmbracă copiii complet pentru a economisi timp preţios. Aceasta poate deveni obişnuinţă, nu numai cu un copil cu Williams, dar cu orice copil. Cu toate acestea copilul are nevoie să fie încurajat către independenţă, să înveţe să facă lucrurile el singur. Astfel că în timp, copilul ar trebui încurajat. De exemplu: învăţaţi-l mai întâi să-şi pună pantalonii, apoi învăţaţi-l cum să se închidă la nasturi sau la fermoar. Învăţatul îmbrăcatului poate fi făcut şi în alte momente ale zilei, nu numai în perioadelor agitate, de dimineaţă când timpul este foarte presant. Foarte utilă este împărţirea anumitor sarcini, ca aceea de a se îmbrăca. De fiecare dată în paşi mai mici şi cu un pas mai departe de fiecare dată. De exemplu dacă încercaţi să-l învăţaţi să-şi pună şosetele puteţi încerca să puneţi întâi şoseta până la gleznă şi să învăţaţi copilul să-şi tragă şoseta de la gleznă. Odată ce este capabil să realizeze acest pas corect, urmaţi pasul următor – puneţi şoseta pe picioruşul lui până la jumătatea călcâiului apoi învăţaţi-l să tragă de şosetă peste restul călcâiului, apoi în sus. Următorul pas este punerea şosetei pe picior până la călcâi, după aceea până la mijlocul tălpii, apoi doar puţin peste degete şi învăţaţi copilul şă-şi tragă şoseta de fiecare dată peste o prţiune mai mare de picior. Mai târziu, veţi fi în măsură să daţi copilului şoseta şi apoi să-i lăsaţi şosetele pe pat sau pe scaun astfel încât copilul să poată lua fiecare şosetă să şi-o pună pe picior în mod corect, s-o tragă şi apoi s-o ridice. Învăţarea încheierii de nasturi poate fi uneori ajutată prin încurajarea copilului să exerseze încheierea la nasturi în afara corpului său. Tăiaţi nişte nasturi şi nişte găici de pe o cămaşă mai veche sau de pe o geacă mai veche şi învăţaţi copilul să exerseze pe acestea .De asemenea legarea şireturilor poate fi exersată mai întâi pe şireturi neataşate de pantofi. Este foarte folositor să încurajaţi copilul verbal pe tot parcursul exerciţiului. De exemplu când îl învăţaţi să se încheie la şireturi poate fi ajutat dacă îşi vorbeşte pe toată durata exersării, de exemplu spunând cu voce tare: ”acum încrucişez şireturile”, ”acum trag unul prin celălalt”, ”apoi strâng tare” pe măsură ce copilul înţelege fiecare din aceşti paşi. În acest fel el învaţă cuvintele şi apoi se poate ghida singur în această sarcină. O mulţime de încălţări moderne sau chiar îmbrăcăminte folosesc „ariciul”ca un substitut perfect satisfăcător al şireturilor, nasturilor sau fermoarelor. Acest fel de dispozitive sunt mult mai uşor pentru copii de pus sau de scos şi ajută la obţinerea unei independenţe majore.

Relaţiile sociale

Pentru unii copii cu Sindrom Williams este foarte dificil să-şi facă prieteni, de aceea nici nu arată nici un interes în jocul sau interacţiunea cu cei de vârsta lor. Pe măsură ce devin adulţi tineri aceste dificultăţi în stabilirea şi păstrarea prieteniilor cu ceilalţi de vârsta lor poate deveni chiar mai evidentă şi poate fi o sursă de frustrare pentru ei sau pentru familiile lor. Pe de altă parte ei îndrăgesc foarte mult compania adulţilor. Sunt afectuoşi şi dornici să facă altora pe plac şi de multe ori vor căuta prezenţa adulţilor pentru a se angaja într-o conversaţie. În acelaşi timp, deseori ei nu înţeleg regulile nescrise ce guvernează relaţiile sociale şi nu reuşesc să recunoască constrângerile sociale atât de evidente celorlalţi. Astfel, ei pot aborda străinii într-o manieră foarte prietenoasă şi exagerat de familiară şi adesea li se vor alătura şi îi vor urma. Este de înţeles că aceasta poate fi un motiv serios de îngrijorare pentru părinţi care se tem că copilul lor este mult prea încrezător şi cineva poate profita de acesta în cazul în care nu este supravegheat tot timpul.

Adulţii sau rudele nu interacţionează întotdeauna în mod corect cu copiii Williams şi uneori îi răsfaţă sau îi tratează ca pe nişte copilaşi. Este important să încercaţi să educaţi aceşti prieteni sau rude adulţi pentru a avea o comportare corespunzătoare cu copilul dumneavoastră, dar în acelaşi timp să încercaţi să arătaţi o anumită toleranţă şi răbdare pentru orice comportament neaşteptat.

A ajuta copiii cu Sindrom Williams să-şi facă şi să întreţină o prietenie cu persoane de aceeaşi vârstă este o problemă complicată. Mai ales că, pe măsură ce aceşti copii înaintează în adolescenţă pot avea reţineri în a socializa cu persoane cu handicap dar în acelaşi timp se pot dovedi incapabili să-şi facă prieteni printre adolescenţii „normali” care s-ar putea să manifeste prea puţină răbdare în relaţia cu aceştia. Dacă copilul dumneavoastră este mic îl puteţi ajuta invitând alţi copii din aceeaşi şcoală acasă la dumneavoastră, iniţiind şi supraveghind jocuri. Acestea pot fi jocuri de masă, jocuri cu mingea şi jocuri de-a păpuşile, de-a şoferii, de-a mama şi de-a tata etc. Părinţii şi personalul şcolii vor lucra împreună pentru a învăţa copilul să se descurce în societate fie prin rotaţie fie prin împărţirea sarcinilor. Mulţi părinţi descoperă că, copiii lor se integrează cu succes în activităţi de grup organizate şi supravegheate ca de exemplu grupuri de cercetaşi care de cele mai multe ori li se par atrăgătoare datorită naturii lor extrovertite şi entuziaste.
Chiar şi mai târziu când copilul creşte părintele va fi activ implicat în organizarea timpului liber al acestuia deoarece iniţiativa nu va veni neapărat din partea copilului. Mulţi părinţi descoperă că dacă nu se implică activ în a organiza ieşirile şi activităţile copiilor lor mai în vârstă ei se vor mulţumi să stea acasă să se uite la televizor sau să asculte muzică. Informaţii despre activităţi sociale locale sau despre cluburi sportive pentru copii sau adulţi cu un anumit nivel de handicap sau cu dificultăţi de învăţare puteţi să le obţineţi de la şcoala copilului, de la centrele locale de dezvoltare şi suport pentru copii, sau de la departamentul de servicii sociale sau chiar de la o persoană din serviciul medical. Aceste cluburi deseori organizează ieşiri supravegheate, activităţi sportive sau alte activităţi sociale în cadrul cărora persoana cu Sindrom Williams se poate întâlni cu alte persoane în mod constant.

Este important să menţionăm că în timp ce anumite persoane cu Sindrom Williams realizează legături cu cei de vârsta lor destul de dificil, alţii nu. Dimpotrivă, cu firea lor extrovertită şi prietenoasă şi de asemenea cu sensibilitatea şi grija lor pentru ceilalţi, mulţi copii şi adulţi cu Sindrom Williams sunt populari şi foarte agreaţi şi reuşesc să stabilească legături de prietenie foarte strânse cu persoane din afara cercului lor familiar.
SUGESTII PENTRU A FACE FAŢĂ FIRII EXTRAORDINAR DE PRIETENOASE A COPIILOR CU SW

Poate fi nedrept să pui limite naturii deschise şi foarte prietenoase a unui copil către adult dar dacă acest mod de a interacţiona cu străinii este încurajat ar putea duce la probleme serioase după un anumit timp.Privind înainte şi anticipând nevoile viitoare foarte multe din crize pot fi evitate.

1. Când copilul se întâlneşte cu cineva cunoscut sau când este prezentat unei noi persoane trebuie ÎNVĂŢAT cum să SALUTE acea persoană într-un mod CORESPUNZĂTOR şi apoi descurajat de a îmbrăţişa sau a săruta acea persoană.

2. Situaţiile sociale pot fi EXERSATE cu copilul la şcoală sau acasă.De exemplu,vă puteţi preface că sunteţi un adult prieten şi să-i permiteţi copilului să exerseze modul de salut.Inventaţi moduri de salut corespunzătoare pentru copil şi instruiţi-l să vă imite.Lăudaţi-l atunci când comportamentul lui este corespunzător.

3. Copiii pot fi învăţaţi reguli simple,ca de exemplu să nu stea mult prea aproape de alţii sau să nu se (holbeze)să se uite foarte insistent.

4. Părinţii şi profesorii ar trebui să înceapă cât mai devreme să descurajeze copilul de a se apropia de persoane pe care nu le cunoaşte.De câte ori se apropie de un străin,părinţii sau cei în grija cărora se află să-şi facă cunoscută dezaprobarea şi în mod ferm să îl oprească.

Anxietatea

Copiii cu Sindrom Williams sunt deseori descrişi ca fiind exagerat de anxioşi şi foarte uşor supăraţi de critici sau de frustrare. Ei pot să se teamă excesiv pentru sănătatea lor, pentru binele familiilor lor, a lor personal sau chiar a străinilor la fel ca şi de situaţii nefamiliare sau de tot felul de situaţii dezastruoase imaginate. Această grijă şi sensibilitate pentru nevoile altora poate fi un aspect plăcut al personalităţii lor, ceea ce-i face pe oameni să se deschidă cu căldură către ei. Dar asta poate să însemne însă şi că copilul cu Sindrom Williams foarte des pretinde atenţie şi caută un mod de reasigurare din partea persoanelor din jurul său. Este de preferat pentru părinţi şi alţi adulţi să încerce un echilibru între a consola şi a reasigura copilul în astfel de circumstanţe, dar a nu face un caz prea mare din acest lucru, deoarece asta ar putea încuraja copilul, iar putea exacerba sentimentele de supărare sau teamă. Puteţi ajunge la concluzia că petreceţi foarte mult timp consolându-vă copilul, dar asta nu face decât să scadă nivelul de anxietate exprimată de acesta. În acest caz puteţi să adoptaţi următoarea strategie:

• Limitaţi timpul petrecut consolându-vă copilul. De exemplu, puteţi hotărâ să petreceţi un minut sau două reasigurându-l că totul este bine, dacă el devine anxios.

• Apoi schimbaţi subiectul sau activitatea pe care o făceaţi.

• Astfel adultul arată copilului că a înţeles anxietatea sa şi îl consolează şi încurajează dar de asemena o închide în cadrul unor anumite limite astfel încât nu devine un alt mod pentru copil de a câştiga atenţia nelimitată a adultului.

Datorită sensibilităţii lor, persoanele cu Sindrom Williams pot fi foarte susceptibile la stress sau la cerinţele celorlalţi şi poate fi foarte dificil să facă faţă mediilor excesiv de solicitante. Dacă simţiţi că copilul dumneavoastră devine mai agitat sau mai nervos decât normal, este foarte important să examinaţi mediul din casă sau de la şcoală pentru a vă asigura că solicitările la cere este expus copilul nu sunt excesive. În general copiii cu SW se descurcă cel mai bine în condiţiile unui program cunoscut sau unei rutine fixe şi pregătirea dinainte a unor schimbări în activităţi sau în această rutină, le este foarte benefică. Stressul sau activitatea de anticipaţie poate fi de cele mai multe ori redusă prin petrecerea unei scurte perioade înainte de eveniment, dicutând cu copilul şi pregătindu-l pentru această schimbare sau pentru o sarcină dificilă, enumerând problemele (dificultăţile) cu care se va confrunta şi discutând toate posibilităţile care vor rezulta.

Preocupările, obsesiile şi comportamentul stereotipic

Copiii şi adolescenţii cu SW de foarte multe ori sunt fascinaţi sau preocupaţi intens de anumite obiecte (insecte, maşini sau accesorii electrice), de anumite subiecte, (dezastre şi violenţă la ştiri boli, evenimente viitoare, ca de exemplu: zile de naştere, vacanţe) sau anumite persoane (un anumit membru al personalului de la şcoală, un star de televiziune sau un vecin). Ei îşi pot petrece o mare parte din timp absorbiţi de aceste subiecte şi pot vorbi despre ele în mod repetat. Este de preferat să opriţi astfel de obsesii din timp înainte să devină o adevărată problemă. Deci, dacă vi se pare că un anumit comportament devine obsesiv, încercaţi să-i distrageţi atenţia şi introduceţi noi activităţi sau puncte de interes pentru copil. Dacă preocupările sunt deja bine înrădăcinate încercaţi să le limitaţi sau să le menţineţi în cadrul anumitor limite acceptabile. De exemplu: când un copil este foarte preocupat cu o anumită jucărie sau devine ataşat exclusiv de un alt copil şi întotdeauna vrea să stea în apropierea lui, personalul şcolii poate hotărâ să-i permită copilului să se joace cu copilul sau obiectul în cauză pentru o anumită perioadă fixă de timp (de exemplu:10 min.în fiecare zi) dar numai dacă între aceste intervale copilul îşi controlează preocuparea. Dacă nu este capabil de control i se va interzice o parte din acest „timp special” petrecut cu copilul sau obiectul dorit. Scopul este să reuşească să-şi controleze preocuparea şi treptat să reducă timpul petrecut în acest fel. Pe de altă parte, timpul petrecut cu obiectul sau persoana de care copilul este preocupat poate fi folosită ca o recompensă pentru obţinerea comportamentului dorit în alte zone. De exemplu copilul poate primi ca recompensă steluţe pe care să le lipească pe un grafic cu steluţe, în cazul în care îşi face tema la matematică, în cazul în care se concentrează în timpul orelor sau îşi termină masa de seară. Odată ce copilul a câştigat un număr prestabilit de steluţe poate fi recompensat prin faptul că se va juca cu prietenul sau jucăria preferată. Interesul sau comportamentul obsesional poate fi de asemenea canalizat către activităţi folositoare, de exemplu exersarea controlului asupra unui creion prin anumite desenesau prin compunerea de povestiri despre subiectul preferat.

Unii copii cu SW manifestă comportamente stereotipice ca de exemplu legănatul sau lovirea mâinilor. Aceste comportamente care pot fi întâlnite şi la alte persoane cu dificultăţi în învăţare, poate fi mult mai evident când persoana este anxioasă sau agitată, când se plictiseşte sau când este absorbită într-o anumită sarcină sau încearcă să se concentreze pe un anumit lucru. În anumite cazuri legănatul poate chiar ajuta concentrarea. Totuşi, în general este de preferat să i se atragă atenţia copilului asupra legănatului sau a lovirii mâinilor imediat ce aceasta începe şi să i se ceară să înceteze. La început va fi nevoie de atenţionări frecvente dar, în timp, o scurtă clătinare a capului sau un cuvânt prestabilit va fi suficient. Este foarte utilă o combinare a acestei abordări cu un sistem de recompensare în care copilul este recompensat sistematic dacă reuşeşte să petreacă perioade crescute de timp fără să se legene. Încurajarea copilului de a-şi schimba poziţia sau tipul scaunului pe care se aşează de obicei (când se uită la televizor de exemplu), poate fi foarte eficientă.

Accesele de furie şi comportamentul agresiv

Copiii cu SW sunt de cele mai multe ori calmi şi operativi, dar ca şi alţi copii ei pot avea răbufniri temperamentale severe când sunt frustraţi, când nu reuşesc să-şi facă înţelese nevoile sau dorinţele, când vor atenţie sau nu reuşesc să facă ce vor ei. Ieşirile şi comportamentul agresiv faţă de alţii poate apărea atât la copii cu vârste mai mici cât şi la cei mai mari. Şi aşa cum orice părinte ştie, în nici un caz acestea nu se întâlnesc doar la copii cu dificultăţi de învăţare sau cu anumite handicapuri.

Ar trebui să urmăriţi copilul cu atenţie când are o ieşire şi să încercaţi să identificaţi situaţiile şi evenimentele care declanşează aceste răbufniri. De exemplu, dacă observaţi că teama de anumite evenimente, de zgomote puternice sau provocarea de zgomote de către un alt membru al familiei declanşează aceste ieşiri, atunci aţi putea încerca să le anticipaţi şi să distrageţi atenţia copilului către altceva înainte ca răbufnirea să se producă. Puteţi de asemenea învăţa copilul alte modalităţi de comunicare mai potrivite cu alţii, pentru a-şi exprima nevoile şi dorinţele, astfel încât să nu mai fie necesar ca acesta să răbufnească. Când sunteţi confruntat cu o răbufnire sau cu un comportament inacceptabil dumneavoastră sau alţi membrii ai familiei ar trebui să vă puneţi de acord să ignoraţi copilul şi să vă îndepărtaţi de el pentru o scurtă perioadă. Odată ce copilul a încetat să se comporte necorespunzător puteţi să vă ocupaţi din nou de el. Ignorarea poate fi un mod eficient de a redresa comportamentele dificile cu excepţia situaţiilor în care copilul este distructiv sau este posibil să-şi facă rău lui însuşi sau altcuiva. În astfel de cazuri o abordare eficientă este izolarea copilului punându-l pe hol sau în dormitor şi făcându-l să înţeleagă că nu se poate întoarce la dumneavoastră şi la restul familiei până nu s-a calmat. Este foarte important ca adultul să încerce să rămână calm, să adopte de fiecare dată acceaşi atitudine, când copilul are o ieşire. Pentru că o abordare inconsistentă nu va face decât să-l dezorienteze. Odată ce s-a liniştit duceţi-vă şi lăudaţi-l pentru că s-a calmat şi permiteţi-i să se întoarcă la familie. La început este posibil să vă confruntaţi cu o accentuare temporară a comportamentului necorespunzător, distructiv. Dacă insistaţi ca copilul să rămână în camera lui şi îl ignoraţi până ce se linişteşte curând va înţelege că ieşirile nu îi vor aduce foloase şi frecvenţa şi severitatea lor va scădea. Aceeaşi abordare poate fi folosită pentru a controla alte comportamente nedorite ca de exemplu lovirea altor copii, muşcatul sau spargerea lucrurilor. Stările sufleteşti schimbătoare, toanele pot fi o caracteristică a labilităţii emoţionale a unor copii cu SW şi poate deveni deosebit de evidentă în adolescenţă. Este caracterizată printr-un caracter ursuz, bombănit sau vorbit în barbă şi chiar de sfidare făţişă. Şi în acest caz, dacă distragerea persoanei respective nu este imediată, nu are un efect imediat.Este de dorit să i se explice clar că aceste toane sunt inacceptabile şi că va fi pedepsit în camera sa până îşi revine şi este gata să coopereze. În acest fel adultul nu-i acordă atenţie copilului când are toane şi nu cooperează, dar îl recompensează cu laude şi atenţia sa atunci când este mai cooperativ. Din nou este important de accentuat că stările sufleteşti schimbătoare nu sunt o trăsătură invariabilă a Sindromului şi mulţi indivizi cu SW sunt prin firea lor exact opusul:prietenoşi, grijulii, dornici să ajute şi să placă.

Sensibilitatea exagerată la sunete

Aproape 90% din copiii cu SW sunt hipersenzitivi la anumite sunete care nu ar deranja pe cei mai mulţi oameni. Aceste sunete includ zgomote puternice bruşte, ca de exemplu tunetul, obiecte ce cad, baloane ce se sparg, bătut din palme, sunete electrice ca de exemplu aspiratorul, burghiul, aparatul de ras electric, muzica tare şi în anumite cazuri chiar vocea oamenilor sau râsul. Acest fenomen este cunoscut ca hiperacuzie. Sunetele pot fi foarte deranjante pentru copil care, în mod caracteristic, îşi va pune mâinile peste urechi şi va începe să plângă, sau va încerca să evite sunetele, de exemplu părăsind camera sau închizând televizorul sau radio. Mediile zgomotoase sau aglomerate pot fi supărătoare în mod special. În aceste cazuri hiperacuzia devine o problemă mai puţin importantă pe măsură ce copilul înaintează în adolescenţă şi apoi la vârsta adultă, dar în anumite cazuri continuă să creeze dificultăţi.

Motivul pentru această sensibilitate la sunet nu este încă cunoscut dar este probabil să fie legată de faptul că persoanele cu SW au un prag mai scăzut pentru sunete decât alte persoane. Este posibil ca aceste sunete să fie chiar dureroase fizic pentru urechi sau să sperie, să ia prin surprindere copilul.

Anumite persoane recomandă folosirea dopurilor de urechi pentru blocarea sunetelor. Dar pentru că aceste dopuri pot bloca sunete importante ca de exemplu vorbirea, pe lângă cele supărătoare, trebuie acordată o mare atenţie folosirii lor. Dacă vă hotărâţi să vă lăsaţi copilul să folosească asemenea dispozitive, acestea trebuie folosite numai pentru o perioadă scurtă de timp, când un anumit zgomot cauzează copilului neplăcere şi nu uitaţi să le scoateţi imediat după.

CUM FACEM FAŢĂ HIPERACUZIEI

Cauza hipersensibilităţii la sunet nu este încă pe deplin înţeleasă, dar există anumite lucruri ce pot fi făcute pentru a o face mai puţin deranjantă.

1. Calmarea copilului şi explicarea într-un mod simplu şi clar a sursei zgomotelor.

2. De câte ori este posibil preveniţi copilul chiar înainte de producerea zgomotului aşteptat, de exemplu înaintea folosirii burghiului sau înainte de a da drumul la mixerul de la bucătărie.

3. Reacţiile de obicei se diminuează dacă copilul este capabil să exercite un anumit grad de control asupra sunetelor care îi crează neplăcere. De exemplu, încurajaţi-l să folosească aspiratorul sau să ajute la treburile casnice dând drumul la maşina de spălat sau la mixerul de bucătărie.

4. Copilul poate fi calmat dacă ştie că poate să părăsească camera pentru câteva minute în orice moment dacă este expus la un zgomot neplăcut.

5. O expunere blândă, repetată la sunet, poate ajuta copilul să se obişnuiască cu el. De exemplu înregistraţi unul sau mai multe sunete deranjante şi încurajaţi-l să ruleze caseta mai încet la început apoi la un volum din ce în ce mai mare.

Vorbirea

În copilăria timpurie, copiii cu SW pot dezvolta vorbirea într-un ritm foarte încet. În această etapă stimularea verbală este esenţială. Folosiţi limbajul în timpul jocului, vorbiţi copilului în timp ce îl îmbrăcaţi, îl spălaţi sau îl hrăniţi şi încurajaţi-l să răspundă cu gângureli şi vocalizări. În plus este foarte util să vă petreceţi 5-10 minute pe zi lucrând cu copilul dumneavoastră în construirea vocabularului său. În funcţie de nivelul limbajului său puteţi alege 3 sau 4 dintre cele mai utilizate substantive, verbe sau prepoziţii pentru a exersa la un moment dat. De exemplu dacă vă hotărâţi să lucraţi substantive, alegeţi două obiecte (o ceaşcă şi o minge) şi întrebaţi: ”Ce este aceasta?”, arătând către unul din obiecte. Dacă copilul nu răspunde, arătaţi-i şi spuneţi-i „Este o minge/ceaşcă” şi încurajaţi-l să vă imite.Când copilul spune cuvântul, lăudaţi-l şi daţi-i obiectul respectiv să se joace pentru un timp scurt. La început orice încercare care seamănă cu cuvântul trebuie răsplătită, dar în timp este necesar ca copilul să aproximeze cuvântul mult mai aproape de realitate.Treptat introduceţi mai multe obiecte şi de asemenea fotografii ale obiectelor, apoi verbe, adjective, prepoziţii etc.

Pentru a-i învăţa înţelegerea cuvintelor puteţi începe punând 2 sau 3 obiecte în faţa copilului şi spunând: ”Dă-mi mingea/ceaşca”. Lăudaţi copilul dacă dacă reacţionează corect şi permiteţi-i să se joace cu acel obiect pentru scurt timp. Dacă copilul nu răspunde corect, arătaţi-i cum să ridice obiectul corect. Puteţi progresa învăţându-l să identifice şi alte obiecte sau să răspundă la o serie de comenzi (stai, ridică-te, sări, fă pa-pa) cu acţiunile corespunzătoare. Odată ce învaţă să urmeze comenzi simple, puteţi introduce comenzi mai complexe din cadrul activităţilor de zi cu zi. Acestea pot include instrucţiuni ca ”Împătureşte-ţi hăinuţa” sau ”Du-te la toaletă”. Fiecare etapă de învăţare trebuie să urmeze acelaşi tipar, cu ghidare fizică şi indicare cu degetul şi de asemenea laudă şi alte recompense utilizate pentru sporirea motivării. Când îi arătaţi copilului cum să se joace cu jucăriile care îl interesează, ar trebui să folosiţi un lombaj simplu, care să însoţească jocul şi apoi să-l încurajaţi să facă la fel la rândul său. Pe măsură ce se inversează rolurile şi vă imită jocul, este foarte probabil că va încerca să imite şi limba vorbită.

Pentru copiii cu SW este indicată logoterapia în toate etapele dezvoltării lor şi terapeutul ar trebui să lucreze strâns cu părinţii şi să le sugereze activităţi care ar putea fi desfăşurate acasă, pentru a extinde înţelegerea limbajului, limba vorbită, capacităţile motorii orale şi producerea vorbirii. În cazul în care copilul a cărui vorbire se dezvoltă foarte încet în anii preşcolari, logoterapeuţii pot recomanda introducerea unui sistem de comunicare augmentativ ca de exemplu limbajul semnelor (ex.: Makaton) care să sprijine şi să încurajeze dezvoltarea vorbirii.

Până la vârsta şcolară, cei mai mulţi copii cu SW vor fi dezvoltat vorbirea articulată şi fluentă, cu un vocabular larg şi sofisticat şi cu propoziţii corecte şi complexe din punct de vedere gramatical, care sunt destul de neconcordante cu nivelul lor general de înţelegere şi dificultăţile de învăţare. Este posibil să folosească cuvinte lungi, cu fraze neobişnuite, pe care le-au auzit folosite de către alte persoane şi le-au reţinut şi pot vorbi în continuu cu orice persoană pe care o întâlnesc când li se dă ocazia. Dar de multe ori vorbirea lor este nepotrivită şi repetitivă. Vor persevera, insista pe anumite subiecte de conversaţie preferate şi vor vorbi despre acestea iarăşi şi iarăşi, iritându-şi familia şi prietenii.

Mulţi vorbesc şi pun întrebări fără încetare pentru a iniţia şi a menţine un contact social cu o persoană şi îşi folosesc abilităţile verbale superioare pentru a obţine atenţie .De cele mai multe ori, subiectele favorite sunt pur şi simplu domenii despre care copilul discută cu lejeritate şi se bazează pe acestea pentru a lua parte la discuţie. Este important să se încurajeze copilul să vorbească cu persoanele pe care le întâlneşte dar, pe de altă parte, va trebui descurajat de a vorbi prea mult în grupuri sau a pune întrebări continuu şi fără nici o legătură.

Anumiţi copii şi persoane mai în vârstă cu SW repetă fraze şi propoziţii vorbite de alte persoane cu care ineracţionează, de multe ori înţelegând foarte puţin din ceea ce persoana respectivă spune. Dacă repetarea este cauzată de o slabă înţelegere, aveţi grijă să folosiţi un limbaj simplificat. Totuşi, dacă copilul repetă doar dintr-un obicei pe care l-a dezvoltat, atunci ignorarea şi atragerea copilului către un alt subiect poate fi o metodă utilă de descurajare a unor astfel de exprimări fără sens.

Înţelegerea limbajului este în multe cazuri mai limitată decât ar părea din limbajul expresiv al copilului. Dacă copilul răspunde la comentariile dumneavoastră şi pune întrebări nepotrivite şi nerelevante,aceasta poate fi pentru că nu vă înţelege foarte bine. Ar trebui să simplificaţi conversaţia şi să vă asiguraţi că copilul dumneavoastră înţelege ceea ce dumneavoastră sau alte persoane îi spun.

Dacă sunteţi îngrijorat de dezvoltarea limbajului sau a comunicării, puteţi cere ca progresul său să fie monitorizat de un logoterapeut fie prin şcoală, fie prin pediatrul copilului sau prin altă persoană din sistemul medical.

DESCURAJAREA VORBĂRIEI ŞI A LIMBAJULUI NEPOTRIVIT

Dacă un copil are un subiect favorit despre care vorbeşte în mod repetat (ex.trenuri,boli), sau pune aceleaşi întrebări mereu, este indicat pentru dumneavoastră sau alt adult să-l IGNORAŢI când se lansează în subiectul „favorit”. Dacă răspundeţi fiecărei întrebări „de răsfăţ” de fiecare dată, copilul va fi încurajat să întrebe iarăşi şi iarăşi.

Familia dumneavoastră şi prietenii pot stabili o regulă de a răspunde copiilor ODATĂ, dar să IGNORE toate întrebările şi subiectele care urmează, fie să se îndepărteze de copil sau SĂ SCHIMBE SUBIECTUL imediat şi să se îndrepte spre subiecte mai oportune.

O altă strategie este să insistaţi, când s-a răspuns la una din întrebările copilului şi el întreabă încă o dată, că răspunsul i-a fost dat.

O abordare consecventă este importantă, deci este de dorit ca adultul să adopte exact aceeaşi strategie acasă ca şi la şcoală. Cu asemenea metode limbajul social potrivit creşte şi limbajul nepotrivit va fi înlocuit.

Dificultăţile de concentrare şi hiperactivitatea

Concentrarea dificilă, distragerea atenţiei, neliniştea şi hiperactivitatea sunt foarte caracteristice copiilor cu SW. Când copiii sunt şi hipersenzitivi la sunet, pot fi distraşi de sunete întâmplătoare nerelevante în momente în care li se cere să se concentreze, de exemplu în timpul orelor sau când li se dau instrucţiuni sau ascultă o poveste. Instrucţiuni clare şi concrete date copilului îl vor ajuta să înţeleagă ceea ce se aşteaptă de la el. Prin îndemnuri şi reamintiri la intervale regulate îl vor ajuta să se concentreze pe sarcină şi să-şi aducă aminte ceea ce trebuie să facă.

Când copilul este fascinat sau obsedat de anumite subiecte, atunci cărţi sau jocuri orientate către acestea pot fi folosite pentru a încuraja concentrarea, cel puţin la început. De asemenea puteţi folosi ceva de care copilul e obsedat (de ex.:o maşină sau un motor) ca o răsplată cu care se poate juca numai după ce mai întâi a petrecut o perioadă de timp prestabilită, ocupat cu o sarcină organizată. Deci puteţi, de exemplu, să faceţi o înţelegere cu copilul că după ce va petrece 5 minute într-o activitate organizată se poate ocupa de jucăria sau de preocuparea lui favorită 2 minute. Aceasta poate să însemne fie să se jaoce cu o jucărie, fie să se uite la muncitorul de la clădirea alăturată, fie să stea de vorbă cu dumneavoastră. Aceste 2 minute de pauză pot fi urmate de încă 5 minute de lucru organizat şi aşa mai departe. Este de asemenea folositor să împărţiţi fiecare sarcină în paşi simpli şi scurţi cu sugestii ca de exemplu – poze sau cuvinte – să indice clar ce trebuie să facă în fiecare etapă.

La adolescenţii şi adulţii cu SW, hiperactivitatea nu mai este o caracteristică proeminentă dar o perioadă limitată de atenţie poate continua să fie o problemă.

Anumitor copii le este benefic să înveţe să vorbească tare cu ei înşişi, repetându-şi o instrucţiune sau vorbindu-şi pe toată perioada activităţii. Aceasta poate fi folositoare mai ales ca un sprijin pentru concentrare pentru copil sau chiar la adulţi. Astfel, puteţi învăţa copilul să-şi amintească că trebuie să continue să lucreze la o sarcină dată, iniţial vorbind cu voce tare şi apoi urmând instrucţiuni în gând. Astfel, în timp ce lucrează, el trebuie învăţat să spună la intervale regulate „contiună să lucrezi” sau „trebuie să mă concentrez şi să privesc la ceea ce fac” etc.

Mulţi dintre copii sunt de asemenea impulsivi şi au dificultăţi în a-şi aştepta rândul sau a aştepta atenţia unui adult. Ei pot întrerupe în mod repetat conversaţiile adulţilor pentru că au nevoie de atenţie. Din nou, puteţi răsplăti copilul dacă este capabil să stea liniştit şi să-şi aştepte rândul iniţial pentru câteva momente, iar apoi pe perioade din ce în ce mai lungi de timp. Un părinte a observat că pe parcursul călătoriilor mai lungi când vorbitul neântrerupt şi intervenţiile pot fi deosebit de obositoare o ”tăcere sponsorizată” poate fi extrem de eficientă. O bucată de fruct, ceva dulce, o monedă oferită pentru o perioadă monitorizată de 10 minute de linişte poate crea minuni pentru nervii întinşi ai întregii familii!

Este bine să ne amintim şi să atragem atenţia profesorilor că deoarece copiii cu SW pot fi uşor distraşi de ceea ce se întâmplă în jurul lor (chiar mai mult decât alţi copii cu dificultăţi de învăţare) este mai probabil să fie atenţi şi să lucreze mai bine în medii cât mai liniştite şi ferite de alţi stimuli pe cât posibil. Scurte perioade de lucru intercalate cu pauze frecvente, vor fi de asemenea necesare. Cei mai mulţi copii au nevoie de îndrumare unul la unul şi atenţie din partea unui adult pentru a reuşi să ducă o sarcină, cel puţin la început. Lucrând cu copilul singur sau în grupe mici de copii într-o încăpere liniştită şi pentru o scurtă perioadă de timp, pare a fi cel mai potrivit mod de lucru.

ÎMBUNĂTĂŢIREA PERIOADELOR DE CONCENTRARE ALE COPILULUI

1. Răsplătiţi copilul cu laude sau jucării pentru perioada în care stă liniştit şi ascultă sau în care se angajează în activităţi constructive, de exemplu, a se uita pe o carte, ori a face un puzzle, pe perioade din ce în ce mai lungi.

2. Iniţial cereţi-i să stea liniştit şi să fie atent pentru 1 sau 2 minute şi apoi imediat recompensaţi-l cu o jucărie favorită sau cu activitatea favorită şi cu laude. Atenţia adultului şi conversaţia cu acesta sunt probabil cea mai eficientă răsplată.
3. Treptat, printr-o serie de etape aduceţi copilul la perioade de 5, 10, 15 minute de lucru.

Autismul este o tulburare a creierului care interfera adesea cu abilitatea de a comunica si de a relationa cu cei din jur.
Semnele autismului se dezvolta aproape indotdeauna inaintea implinirii varstei de 3 ani, desi aceasta afectiune este uneori diagnosticata abia mai tarziu.
In mod tipic, parintii devin ingrijorati atunci cand observa ca fiul/fiica lor nu incepe sa vorbeasca si nu raspunde sau nu interactioneaza ca si ceilalti copii de aceeasi varsta.

De regula, copiii cu autism nu au o dezvoltare normala a vorbirii si pot sa “para” surzi, desi testele de audiometrie sunt normale.
Autismul afecteaza modul in care copilul percepe si proceseaza informatia senzoriala.
Severitatea autismului variaza. Unii au nevoie de un insotitor in aproape toate domeniile vietii lor cotidiene, in timp ce altii pot fi capabili sa functioneze la un nivel foarte ridicat si pot chiar sa mearga la o scoala normala.

Desi aceasta afectiune dureaza toata viata si determina diferite grade de izolare sociala, tratamentul poate aduce o ameliorare semnificativa in viata persoanelor cu autism.
Diagnosticarea din timp si tratamentul adecvat au dus la cresterea numarului de persoane cu autism care sunt capabile sa traiasca independent atunci cand ajung la varsta adulta.

 

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.